803 matches
-
de Marilyn Monroe pentru JFK, doar că Ashanti Îi dedica reprezentația lui Hef, pe care l-a numit „președintele țării păsăricilor“ și, când a terminat, sala a Înnebunit. O ploaie de confeti aurii, strălucitoare, a Început să cadă În timp ce mulțimea aclama și toți Iepurașii din sală - toți cei optzeci și cinci - Își ridicau picioarele la unison, mișcându-se În jurul nivelului inferior al scenei. DJ-ul continuă imediat cu „Always on Time“, iar dansul se transformă rapid din entuziast În frenetic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceea ce doream, ci îl primiserăm în dar.2 Ocupația a fost inițial bine primită și de o mare parte a macedonenilor, unde fosta administrație iugoslavă dominată de sîrbi provocase o opoziție violentă. După cum comenta un locuitor mai tîrziu: "Firește, am aclamat, nu aveam cum să știm atunci că bulgarii nu vor face decît să repete toate greșelile făcute de sîrbi."3 Într-adevăr, din nefericire pentru interesele bulgarilor, populația locală și-a pierdut repede simpatia față de forțele ocupante, ai căror lideri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fusese luat cu forța de germani și dus la Belfort, iar apoi la Sigmaringen, în Pădurea Neagră. Puterea rămasă vacantă este preluată de generalul de Gaulle pe 26 august, când acesta străbate bulevardul Champs-Élysées în mijlocul unei mulțimi entuziaste care îl aclamă. Niște trăgători prinși în ambuscadă mai fac câteva victime. Însă Parisul și-a recăpătat libertatea și, odată cu ea, democrația. Un anotimp violent O pagină fusese așadar întoarsă. Chiar dacă războiul nu se terminase, chiar dacă nu fusese eliberat încă întreg teritoriul național
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să devină incoerente, chiar crude. Pe de o parte, conformismul social le somează să seducă. America nu numai că încetase a fi puritană, dar devenise pe deasupra hollywoodiană, capitala mondială a industriei cinematografice, această imensă cutie de visuri. O țară întreagă aclamă, celebrează frumusețea care vrăjește, strălucirea starurilor și a sex-simbolurilor sale, al căror arhetip este, desigur, Marilyn Monroe. Cum să nu fie tinerele tentate să le imite atunci când flirtează? În plus, tinerele americance nu se lasă întotdeauna legănate de iluzia iubirii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu un legalism de fațadă. O proclamație publică anunță poporului candidatura prințului chiar înainte ca acesta să-și fi dat acordul. Într-un timp foarte scurt se organizează un plebiscit, de unde rezultă, după Brătianu, că "cinci milioane de români își aclamă suveranul, pe prințul Carol". Camera ratifică plebiscitul... Lui Carol nu-i rămîne decît să descopere Principatele. El se informează și-i primește la Düsseldorf pe Brătianu și pe Davila, inspectorul general al serviciului sanitar român și pe bătrînul aghiotant al
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
constata că, în ziua în care Rusia o va voi, va fi suficient ca ea să sufle asupra tronului prințului Carol pentru ca acesta să se prăbușească și pentru ca populațiile Basarabiei, României și chiar a unei mari părți din Moldova să aclame regimentele rusești". ALIANȚA CU RUSIA Negocierile româno-ruse conduc spre un punct precis și o perioadă dată, aceea a duratei operațiunilor, nemaipunînd în discuție, pentru ruși, obiectivele definite la Reichstadt cu Austria. Prețul alianței care se schițează este Basarabia; acest lucru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
conservator care acoperă convingeri mai ample. Imaginea tînărului foarte atașat de mama sa, Elena, este un atu pentru general, el pledînd pentru revenirea reginei în România. Este celebrată restaurarea demnității familiei regale. Reîntoarcerea reginei este orchestrată pentru mulțime care o aclamă pe tot parcursul, de la gară la Palatul Victoria. Aghiotantul lui Antonescu își amintește: Acest act a fost înțeles cu entuziasm de popor, care de-a lungul primirii rezervate reginei, își exprima nemulțumirea față de comportamentul regelui Carol și a amantei sale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
termenul de "cultură populară" elimină distincția dintre cultura produsă de populație, sau de "masele populare", pe de o parte, și cultura media produsă pe scară largă, pe de cealaltă parte, aceasta evidențiind un "populism cultural" (Mc Guigan, 1992) care adesea aclamă, fără pic de spirit critic, cultura media și de consum. Inițial, termenul "popular" a fost utilizat de doi dintre fondatorii studiilor culturale britanice pentru a se referi la cultura clasei muncitoare, cultura relativ autonomă "a poporului". Discursul construit în jurul termenului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
semnat contracte de distribuire de mărfuri de tip Rambo, chiar și în țările în care acesta nu a rulat încă". (Time, 24 iunie 1985) Criticii liberali au descris oroarea pe care au resimțit-o la vizionarea filmului împreună cu rambomaniaci care aclamau faptele acelei mașinării umane de ucis16. Filmul a devenit rapid subiectul discuțiilor și al dezbaterilor televizate: "Chiar și un grup de jurnaliști politici, în emisiunea "Săptămîna aceasta cu David Brinkley" de duminica trecută la ABC-TV, au lăsat deoparte propunerea președintelui
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rareori au permis comentarii critice la adresa acestor poziții sau la căile de dezinformare, precum și la atrocitățile comise în timpul războiului. Televiziunea a fost inițial aparatul de propagandă pentru toate celelalte națiuni aflate pe poziția de atac împotriva Irakului, prima care a aclamat fiecare din victoriile obținute. Partizani ca Don Rather de la CBS și Tom Brokaw de la NBC au fost în Arabia Saudită și, împreună cu toți corespondenții de aici, se pare că și-au însușit perfect punctul de vedere militar al forțelor armate. Ori
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
S-a mai susținut că în societatea mediatizată și informatizată postmodernă, individul este cel mult "o limită a determinismului" (Baudrillard, 1983 c) sau un efect cibernetic al unor sisteme de control fantastice (Kroker și Cook, 1986). Deleuze și Guattari (1977) aclamă dispersia schizoidă, nomadă a dorinței și subiectivității, valorizînd tocmai descompunerea și dispersia subiectului în modernitate. În toate aceste teorii, identitatea apare ca extrem de instabilă, în anumite teorii postmoderne, dispărînd cu totul de pe "scena" unde: ""Sinele TV" este individul electronic par
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de aceste meandre, rămîne un factor istoric important. Shakespeare a ilustrat cît se poate de pătrunzător aceste revirimente, într-o viziune teatrală dacă doriți, dar în mod cert conformă adevărului istoric redat de Plutarh. În piesa Iulius Caesar, mulțimea îl aclamă pe Brutus care explică, printr-un frumos raționament de o impecabilă logică, de ce l-a ucis pe Cesar. "Să fie el Cesar", propune unul dintre partizanii săi entuziasmați. Dar numai după o clipă, aceeași mulțime, galvanizată de astă dată de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimi, cei neîncrezători încep să creadă, cei indeciși devin hotărîți iar cei moderați, extremiști. Și aceasta cu atît mai mult cu cît mulțimea a fost impregnată de sentimente excesive. Oratorii i-au tot repetat afirmații deșănțate, au somat-o să aclame ori să huiduiască o anume persoană, o anume idee. Restul, e lucrarea contagiunii: odată ce mulțimea a început să alunece către o extremă, aprobarea generală acordată unei opinii îi sporește forța de a le exclude pe toate celelalte. Nuanțele dispar pe măsură ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și prea mult supuse influenței eredităților seculare pentru a nu se dovedi, în cele din urmă, extrem de conservatoare. Dacă le lăsăm în voia lor, renunță imediat la dezordine, îndreptîndu-se către servitute. Cei mai mîndri și mai înverșunați iacobini l-au aclamat puternic pe Bonaparte cînd le-a suprimat toate libertățile și i-a făcut să simtă duritatea unei mîini de fier"172. Numai că Le Bon nu vede un obstacol în acest conservatorism, ci o șansă. El poate împiedica producerea revoluției
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
salută venirea fiecărui grup (delegația unui oraș, sindicat, partid, personaj) urmează o curbă crescătoare. Punctul culminant este apariția conducătorului, care îi reprezintă pe toți. El încununează ceremonia, la fel cum diferitele numere de music-hall încălzesc publicul și îl pregătesc să aclame cum se cuvine vedeta pentru care s-a și deranjat să asiste la spectacol, să fie astfel publicul ei și numai al ei. Această creștere progresivă a "temperaturii" psihice este însoțită de o diminuare a controlului conștient, a simțului critic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Individul poate vedea, poate auzi, dar nu mai are nici o posibilitate de a riposta. Chiar el însuși fiind pus în discuție, condițiile în care poate uza de dreptul lui la replică îl dezavantajează întotdeauna. A devenit imposibil pentru individ să aclame, să hulească, să dezmintă sau să contrazică paragraful din jurnal, imaginea care se etalează pe ecran sau vocea ce răsună la radio. Din acest moment, ne trezim expuși în mod pasiv influenței lor, supuși autorității lucrului imprimat sau imaginii proiectate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nu, adevărații seducători, cei care ridică mulțimi întregi într-un elan amoros, pentru a le întoarce mai apoi în avantajul lor așa cum alții deturnează fonduri, adevărații seducători sînt conducătorii: Napoleon, Stalin, Mao. Mase enorme iau ființă doar pentru a-i aclama, se calcă-n picioare pentru a-i asculta, încearcă să le semene, omoară sau se lasă omorîți pentru ei. Vii, sînt obiectul adorației; morți, continuă să suscite pasiuni, să facă ravagii în emoțiile și memoria fiecăruia. Freud avea dreptate. Dacă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de altă parte și în acest sens mărturiile nu pot fi recuzate Marx s-a declarat cu totul potrivnic oricărei manifestări care privea persoana sa, respingînd tonul fervent al mesajelor adresate geniului său și descurajînd corul lăudătorilor gata să-l aclame. Era preocupat doar de muncă, de elaborarea și discutarea doctrinei sale, convins că trebuie s-o răspîndească numai prin aceste mijloace: cartea, educarea muncitorilor și practica revoluției. În timp ce, după cum a mărturisit-o Marx socialistului german Bloss, "mai apoi Lassalle a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și păcăli. Sosind ziua plecării, fra' Tommaso, deghizat în călugăr de rând și cu documente în care se numea Lucio Berardi, fu însoțit până la navă. La curtea Franței, dacă excludem dezacordul lui Descartes 53, triumful a fost total. O mulțime, aclamându-i numele, l-a salutat la Sorbona, regele Ludovic și Richelieu l-au primit imediat și a primit o chilie ce aducea mai curând cu salonul unui cardinal decât cu cea a unui eremit. A primit daruri, cărți, veșminte, obiecte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
barbar era prezentă și marea masă a țăranilor recrutați din regiunile prea puțin creștinate încă la acea vreme, precum ținuturile Galliei și Iliriei. Însă a fost tocmai această armată imperială, cea care după victoria obținută contra lui Licinius l-a aclamat pe Constantin cu strigătul de: Auguste Constantine, dei te nobis servent. După câte se pare, credința soldaților era motivată de comportamentul împăratului în funcție, de relația sa cu cei din subordine, astfel încât puteau oscila foarte ușor de la păgânism la creștinism
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de autonomie culturală în viitoarea lume socialistă (Bottomore și Goode 1978). Pe câtă vreme Marx și Engels fuseseră vagi în ceea ce privește supraviețuirea sau dispariția diferențelor naționale în orânduirea socialistă a lumii, austro-marxiștii prevedeau un viitor în care diversitatea culturală din ce în ce mai mare ar fi aclamată, în timp ce cosmopolitismul, înțeles ca "prietenie față de întreaga rasă umană" mai degrabă decât "lipsă a atașamentului național", s-ar dezvolta. Aceasta ar urma să combine o sociologie a clasei și a identității naționale cu o viziune mai largă a emancipării umane
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acțiunea umană. Constructivismul și dezacordurile sale Constituirea unui cadru teoretic constructivist pentru studiul relațiilor internaționale a modificat în mod semnificativ axele de dezbatere din acest domeniu. Dezbaterea dintre neorealiști și neoliberali, care până la mijlocul anilor '90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea dintre raționaliști și teoreticienii critici internaționali. Vehemența provocărilor epistemologice, metodologice și normative
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau își confundă destinul cu al mulțimii. Este perioada sentințelor, a exclamațiilor retorice, a marilor interogații, fără să însemne întotdeauna falsă poezie. Mihai Beniuc va rămâne în istoria noastră literară din această perioadă prin gestul liric care a impulsionat evenimentul, aclamând ponderat sau euforic momentul istoric. Preocuparea pentru arta poetică, în ciuda inflației de versuri, există ("Mărul de lângă drum", "Strugurele roșu"). De asemenea reînvie motivele cunoscute în poezia tradiționalistă a perioadei interbelice: comoara, șarpele, dorul, pământul, stelele, cultul strămoșilor, dinamica socială a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci licărind repetară: De-acum/ noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete/ și nici oboseala de luptă sau drum./ Și du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei:/ Cu tine noi nu suntem oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scop să încurajeze industria română, pentru că, dați mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău... Grupul: (aplauze) Bravo! Cațavencu: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire. Soțietatea noastrăă dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în țara noastră! Grupul: Bravo! (aplauze entuziaste.) Trahanache: (clopoțind) Stimabile... nu... Cațavencu: Lăsați, d-le președinte, să întrerupă... nu mă tem de întreruperi!... În Iași, de exemplu, permiteți-mi această
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]