1,910 matches
-
gest involuntar de surprindere. ― Habar n-aveam! Vă dau cuvântul meu de cinste. ― Nu-i nevoie! Am ghicit din tresărirea dumitale. Ei bine, află că sora mea trebuie să nască. ― Vorbiți serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surâs acru, ironic. ― Cred că în privința asta dumneata trebuie să știi mai bine decât mine. Am îndurat greu săgeata. ― N-a încercat să scape de sarcină? ― S-a ferit de mine, singura care o puteam ajuta. Când am aflat era prea târziu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
albe de bum bac, și nu biete petice de hârtie!? Ce m-aș fi făcut fără cearșaful meu de buzunar, pentru care sunt adeseori ironizat? Dar puteți să-mi spuneți de ce mi s-a actualizat exact în acea secundă figura acră a vânzătoarei de la buticul din Florența, un fel de La Mamma mafiosa, convinsă că-mi cumpăr batiste (am luat o duzină) pentru înmormântare? Întins pe peron, omul nostru era, culmea, la fel de calm ca noi. Așa un deficit de isterie în România
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fără amor pentru el. Răutatea era singura simțire ce-1 mai bucura. Nu putea suferi să fie iubit. îi părea că e tentativă de asasinat. Amintirea fetei îi străbătu creierul cu o mică voluptate. Avea un flacon cu picături tonice acre și amare, ce-i da aceeași cutremurare și un minut de căldură la cap. Numai la cap circula parcă încă sîn-gele, sleit. Când Ada va reuși să pătrundă la Hallipii-Drăgănesti, va afla poate ce a devenit acea cantaridă. Cu capul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lor domoale se auzeau de departe. În miezul umbrei felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
la cârciumă. Și tot acolo, după ce creșteau, băieții deveneau bărbați. În orice casă se găsea o damigeană cu rachiu, făcut din mere, din porumb sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea să bea prea mult de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le trecea pragul doar câte un ins fără căpătâi, câte un târâie-brâu pe care toți, inclusiv copiii, îl priveau cu dispreț, deoarece nu exista rușine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cheamă Epaminonda. Această domnișoară-războinic sau acest războinic-domnișoară nu prea știe să râdă. Am fost împreună la un film, o comedie cu Luis de Funès, toată sala se tăvălea pe jos, nu altceva, însă Epaminonda abia dacă a schițat câteva zâmbete acre. Profesorul ar spune, poate, că e dotată cu o inteligență deosebită, care nu-i permite să se amestece cu vulgul. Cred că așa-i, pentru că, dacă-mi dau mai bine seama, filmul nu conținea, de la un cap la altul, decât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
șoc, sau tăcerea ei avusese alte cauze. Viața părea, încetul cu-ncetul, că-și reia cursul normal. Coana moașă devenea, sau voia să ne facă să credem că s-a făcut din ce în ce mai ursuză, mai închisă, mai tăcută, poate, câteodată, mai acră. Dar continua să-și facă datoria corect, prompt, cu sfințenie. Nimeni nu era refuzat, toată lumea satului era tratată și îngrijită atent și fiecare plătea cât avea, când avea. După un timp, foleștenii observară că Ana Angelescu și-a schimbat ochelarii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În aer cu unul din picioare, iar un fir de fum acru i se Înălță de la brîu. Apoi hainele ponosite se aprinseră, omul păși orbește Înainte Într-un gol amețitor și se prăbuși, torță strălucitoare aprinsă de un singur țipăt. Așa căzu țipătul acela arzător, străbătînd aerul viu și strălucitor. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor - mirosul de cărbune, de fum acru, de marfare ruginite și mucegăite, de lemn de pin curat de la lăzile cu cereale, de alimente proaspete: portocale, cafea, mandarine, slănină și șuncă și făină și carne - se adăugau acum, cu o familiaritate și un farmec de neuitat, toate zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
navei Dzan, fusese nevoie ca sora lui să-i traducă limba Gorgzid în engleză, iar acum, nu numai că înțelese întrebarea lui Gosseyn, dar și răspunse la ea. - În limba engleză? se prefăcu mirat Gosseyn. Tăcere. Apoi, cu un zâmbet acru, super-leader-ul comentă: - În liniile de comunicație interstelară se operează o traducere automată; și principalele limbi pământene au fost adăugate după ce, draga mea soră - se opri și aruncă o privire spre Patricia Crang - a venit aici și, uh, și-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
singură bucată și, peste o clipă, Lanark rămase mut văzînd-o pe Rima cum mănîncă restul privindu-l sfidător printre îmbucături. El se prefăcu imediat că nu o vede și ciuguli dintr-o bucată de ciocolată tare din rucsac. Gustul ei acru era atît de respingător, că se întinse pe pat și încercă să doarmă, dar imaginația lui proiecta peisaje urbane în spatele pleoapelor: priveliști lunecătoare cu stadioane, fabrici, închisori, palate, piețe, bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i se părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un glas vreo douăzeci de oameni. Grosvenor aștepta să se facă liniște, apoi spuse: - Scoateți-l afară la noapte. N-o să se depărteze de navă... Ceilalți nici nu-l băgară în seamă; doar Kent îi răspunse cu o mutră acră: - Nu prea știi ce vrei, am impresia. Întâi, îi salvezi viața, pe urmă recunoști că-i periculos. - Și-a salvat singur viața, replică Grosvenor pe un ton sec. - Îl vom închide într-o cușcă, spuse Kent, întorcându-i spatele. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cheremul nostru. Atât am avut de spus și vă mulțumesc pentru atenție. Morton întrebă, rotindu-și privirile prin sală: - Ei bine, domnilor, ce părere aveți? - În viața mea n-am mai auzit o asemenea istorie, zise Kent, pe un ton acru. Posibilități, probabilități, fantezii! Dacă acesta e nexialismul, nu mă interesează decât dacă-mi va fi prezentat într-un mod mai convingător. Smith spuse, pe un ton macabru: - Nu văd cum am putea accepta o asemenea explicație fără a examina mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
calm. Am putea, totuși, să ne ducem acolo și să stabilim un contact mai direct. Căpitanul Leeth se grăbi să-i răspundă: - Ne-ar lua prea mult timp. Mai avem de străbătut o cale lungă. Și adăugă, pe un ton acru: de altfel, pare o civilizație foarte plicticoasă. - Ce ai de spus, domnule Grosvenor? îl întrebă Morton. - Căpitanul se referă, presupun, la faptul că această civilizație e lipsită de orice tehnologie, răspunse Grosvenor. Dar organismele vii pot avea satisfacții chiar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gest de apărare și spuse: - Știu că inima lui era în perfectă stare, doar îl examinasem de atâtea ori! Totuși nu văd altă cauză posibilă a decesului decât o criză de inimă. - Nu mă miră, spuse cineva, pe un ton acru. Era cât pe ce să-mi sară și mie inima din piept când am văzut monstrul pe coridor! - Pierdem timpul! Grosvenor recunoscu vocea lui von Grossen înainte de a-l vedea. Fizicianul stătea ceva mai încolo, între doi colegi. - Încă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
își va închipui probabil că, pentru a pune stăpânire pe navă, ajunge să lupte contra oamenilor aflați la bordul ei. - Chiar și fără să se unească strâns, ființele astea tot ar fi un pericol! comentă un tehnician, pe un ton acru. Eu... Nu-și sfârși însă vorba, căci începu să urle cu gura larg deschisă și cu ochii ieșiți din orbite. Toți ceilalți se dădură înapoi, îngroziți. În centrul ecranului apăruse Ixtl. 18 Stătea acolo, ca un demon înfricoșător, ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
În locul dumitale, n-aș închide ușa, îi tăie vorba Grosvenor. Ar declanșa toate semnalele de alarmă de pe navă. Kent, care apucase să pună mâna pe clanță, se opri și se întoarse spre pat. - În regulă, zise el cu un zâmbet acru, te vom scărmăna cu ușa deschisă. Hai, vorbește, amice! Cei doi tehnicieni înaintară spre Grosvenor. - Bredder, exclamă acesta, ți s-a spus vreodată ce înseamnă o sarcină electrostatică periferică? Văzând că cei doi șovăie, nexialistul adăugă, cu răceală în glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
au îngrozit și, în fine, vorbind din nou mai pe românește, i-a poruncit cu multă blândețe ce să facă de azi încolo. — Intri la regim. S-a terminat cu țuica dumitale de prune, chiar dacă-i foarte bună, cu ciorbele acre ale nevestei, cu usturoiul și ceapa și piperul, nici legume sau poame crude n-ai voie. Nici pâine abia scoasă din cuptor, cu cât e mai uscată, cu atât e mai sănătoasă. În schimb, să mănânci untdelemn, carne fiartă, legume
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai erau ăia care îi luaseră banii, ci pasdari noi, veniți din Meybod. Era abia unsprezece, taică-său se grăbise, nu mai respectase nimic din ce plănuiseră. Omar simți greața că îi urcă în gât, ca o lavă fierbinte și acră. Se lăsă pe genunchi și icni, parcă împușcat, apoi își vărsă tot stomacul pe pământul spongios și crăpat al deșertului. Seară de seară, pătrundea în femeia lui ca un cuce- ritor într-o țară străină. Uneori, când era obosit și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu mașina până la vechea rafinărie, dar și-a petrecut răsăriturile la docuri și între vânzătorii de pește, de unde o văzuse că își cară proviziile. Ea a fost ceara îmbălsămată care a umplut crăpăturile dintre el și Ghazal, miezul dulce și acru al sfârșitului tinereții. Chiar era o preoteasă a martirilor, așa cum crezuse, dar fusese sigheh pentru un mullah. Când s-a săturat să o aibă, propovăduitorul Coranului a trimis-o în singura cameră a internatului școlii care avea doar un pat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cerut măritată, Să fiu de bărbat mustrată Și de soacră judecată. Că mila de la bărbat Ca frunza de păr uscat, 182 {EminescuOpVI 183} 10 Când voiești să te umbrești, Mai tare te dogorești; Și miluța de la soacră Strugurel de poamă acră, De s-ar coace cât s-ar coace, 15 Că dulce nu se mai face; Dar mila de la părinți Multă vreme n-ai s-o uiți. Când eram la mama fată, Mâncam turtă coaptă-n vatră 20 Ș'o rădeam
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai învîrtit o dată roțile căruciorului și s-a apropiat și mai mult. "Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?" Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
paradisul. Un paradis de cenușă, dar Arhivarul și Mopsul nu merită altul mai bun. Va fi un paradis pe măsura lor. Îi voi lăsa să locuiască în el până când îi vor copleși bălăriile și cîinii"... 40 Francisc, simțind probabil mirosul acru, de fum, dispăruse. Am pătruns în sala cu oglinzi, m-am așezat pe fotoliul liber și i-am zis Bătrînului: ― Aș vrea să mai facem un joc. ― Cu trișorii... râse el batjocoritor... ― N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
E timpul ca asta să se sfârșească", spuneau concetățenii noștri, pentru că într-o perioadă de epidemie este normal să dorești sfârșitul suferințelor colective și pentru că, într-adevăr, doreau ca să ia sfârșit. Dar toate acestea erau spuse fără pasiunea sau sentimentul acru de la început, ci numai cu cele câteva argumente care ne rămâneau clare în minte și care erau bicisnice. După marele avânt sălbatic al primelor săptămâni urmase o descurajare pe care ar fi fost greșit s-o iei drept resemnare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din priviri micul bolnav care s-a înțepenit brusc și, cu dinții strânși, s-a ridicat puțin din mijloc, îndepărtându-și încet brațele și picioarele. Dinspre micul corp, gol sub cuvertura militară, urca un miros de lână și de sudoare acră. Copilul s-a destins apoi încetul cu încetul, și-a readus brațele și picioarele spre centrul patului și, mereu orb și mut, părea să respire mai iute. Rieux a întâlnit privirea lui Tarrou, care a întors capul. Mai văzuseră copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]