2,024 matches
-
din SM. Interferonul gama și factorul de necroză tumorală alfa favorizează pătrunderea oxidului nitric în microglie, osteocite și macrofage. Anticorpii, oxidul nitric și factorul de necroză tumorală alfa distrug mielina și activează macrofagele pentru a fagocita componentele mielinice. Celulele T activate și macrofagele mai produc o substanță numită osteopontin, care mobilizează mai multe celule T helper 1 în producția de citokine proinflamatoare de tipul interferon gama și 1L-12. Osteopontinul suprimă activitatea citokinelor antiinflamatoare produse de celulele T helper 2. Astfel se
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
că SM are o bază imună. Celulele T activate în vivo, reactive la proteina bazică mielinică sau legăturile celulare T care reacționează cu un fragment de proteină bazică sunt găsite în sângele pacienților cu SM. Mecanismul prin care celulele T activate duc la leziuni inflamatoare și demielinizante în SNC rămâne incomplet înțeles. În EAE sensibilizarea celulelor T specifice pare să aibă loc în exteriorul SNC și aceste celule pot transfera EAE animalelor sănătoase. Totuși problema dezbătută este, dacă SM este o
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
asociată cu un profil modificat al producerii acestor două citochine. Activitatea clinică a bolii a fost evaluată prin scala EDSS al lui KURTZKE. Sângele total a fost stimulat cu fitohemaglutinin (PHA) timp de două ore la 37°C și plasma activată a fost analizată pentru factorul TNF alfa și IL-1B. Pacienții cu SM recidivant-ameliorantă care au suferit o recidivă și pacienții cu SM cronică progresivă au avut o capacitate mai mare a TNF alfa în comparație cu subiecții sănătoși, cu pacienții aflați într-
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
efectoare imunologice, CD4 mielin 297 specifice + limfocite T (Th1) cu un fenotip proinflamator, care joacă probabil rolul central în inițierea și perpetuarea inflamației sistemului nervos central. Activarea celulelor T mielin-specifice este urmată de migrarea acestora în sistemul nervos central. Odată activate, au abilitatea de a traversa bariera hematoencefalică. În parechim, reactivitatea celulelor T este amplificată de autoantigenele din sistemul nervos central (celule antigen prezente în sistemul nervos central). Rezultatul este poliferarea celulelor T, producerea de citokine, chemokine și creșterea permeabilității barierei
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de hipersensibilitate la unul și exacerbarea bolii 300 la celălalt. Totuși, aceste teste au demonstrat puncte importante. Studiile imunologice în testul cu doză mai mare de APL au demonstrat o legătură între exacerbarea bolii și extinderea celulelor T (83-99) MBP activate. Aceste studii au furnizat o dovadă puternică asupra faptului că autoimunitatea împotriva componentelor mielinice în SM este condusă de celulele TCD4+mielin specifice cu fenotip Th1 (BIELEKOVA B. și colab., 2000). În trialul precedent de fază I ca și trialul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
autoreactive și alte celule imune, ca celule B și monocite ce intră în sistemul nervos central. Mecanismul transmigrării barierei hemato-cerebrale a fost examinat în detaliu pe modele animale. S-a stabilit că celulele T autoreactive care intră în creier trebuie activate și exprimă un set de molecule de adeziune care le permit să interacționeze cu celulele endoteliale din bariera hemato-cerebrală (Von. ADRIAN V.M. și colab., 2003). Natalizumab (pregătit și într-un preparat munit Tysabry și altul Antegren) este un agent care
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
SM. Se tratează bolnavul prin chimioterapie și iradiere totală pentru a abla sistemul imunitar bolnav. După aceasta celulele stem sunt injectate bolnavului, pentru a reconstitui un sistem imunitar sănătos. Pentru nevrita optică retrobulbară se practică în studii, transplantul de oligodendrocite activate. Nu sunt date sigure despre eficacitatea acestui tratament. Microchimerismul sau schimbarea unor celule materne și fetale este un tratament despre care se discută la timpul viitor. Deasemenea, tot la viitor se discută despre terapiile genetice. Este vorba de transferul unor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la pacienții supuși transplantul medular poate fi folosit și mycophenolatul. Liganzii receptorilor activatori de proliferare a peroxizomei (PPAR Liganzi) sunt receptori nucleari de hormoni care reglează diferențele dintre adipocite și transcrierea de gene. Realizează o deviere imună și limfocitele T activate produc mai mulți factori antiinflamatori decât proinflamatori. Liganzii PPAR orali se administrează și pentru tratamentul diabetului. Au acțiuni multiple: efecte împotriva inflamației microgliale, inhibă celulele T și sporesc expresia genelor mielinice (FEINSTEIS D.L. și colab., 2002). Pioglitazona ca și liganzic
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
într-altul. Cu alte cuvinte, este vorba de o ope rațiune de tra ducere a unui stimul, dintr-un limbaj chimic caracteristic agonistului (ligandului), într-un alt limbaj chimic, înțeles de efector, în cazul de față de o genă celulară, care, activată, va comanda, prin produșii pe care îi elaborează, o anumită acțiune (secreția unor hormoni, a unor enzime care inițiază, întrețin ori, dimpotrivă, blochează multiplicarea celulară etc). Procesul de „signal transduction“ (de la receptarea semnalului până la declanșarea răspunsului celular concret) este, din
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
nucleului, redăm în continuare o cronologie a descoperirilor care au dus la clarificarea problemei. Încă de la sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut, o serie de cercetători și-au pus problema cum se realizează concret transducția semnalului adus de ligand. Odată activați, receptorii cedează informația primită, unor substanțe cu rol enzimatic, care nu numai că o traduc în limbajul chimic care le este propriu, dar și-o pasează una alteia, până când respectiva informație ajunge la genele efectoare. Este meritul lui Earl W
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ciclic. Este necesar să definim ce se înțelege prin mesageri secundari, mai exact prin sistemul mesagerilor secundari (engl. Second messenger system). Acest sistem include o metodologie de semnalizare celulară care utilizează o serie de molecule semnal, difuzibile în citosol, care, activate, transportă mesajul către țintele din nucleu, mai exact la genele capabile să impună un răspuns celular (inițierea multiplicării celulare, al replicării ADN, al autodistrucției celulare de tip apoptotic etc.). Dacă ni se permite o metaforă, am putea asemăna această cedare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
arf în transportul vezicular, ran în transportul din interiorul nucleului, miro în transportul mitocondrial etc. Subiectul lucrării de față nu ne permite să analizăm decât rolul, atât fiziologic cât și patologic, al proteinei ras în multiplicarea celulară. De îndată ce Ras este activată, ea se asociază cu serin/treoninkinaza Raf-1. Recrutarea serin/treoninkinazei Raf-1 la partea internă a membranei plasmatice provoacă activarea ei, apoi fosforilarea unei kinaze cu dublă specificitate MEK. Această activare induce: a) dubla fosforilare a Map-kinazei (fosforilare atât a unui
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
maxim activă, ea trebuie să fie fosforilată la unul sau mai multe situsuri de către protein kinaze specifice și defosforilată în alte situsuri de către protein fosfataze specifice. Îndepărtarea grupărilor fosfat inhibitorii este pasul final care activează M-cdk la sfârșitul interfazei. Odată activat, fiecare complex M-ciclin-cdk poate să activeze la rându-i mai multe dintre aceste complexe. Respectivul feedback pozitiv produce creșterea bruscă, explozivă, a activității M-cdk care conduce celula, abrupt, în faza M (fig. 2-39). Complexul M-ciclin-Cdk este inactiv enzimatic atunci când este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
genă, odată anihilată de către un antigen viral (SV40 de pildă), nu-și mai poate îndeplini rolul de factor inductor de senescență, astfel încât celulele (fibroblastele cultivate in vitro) continuă să supraviețuiască, întinerindu-se prin adaos de nucleotide sub influența telomerazei vizibil activate. Folosind același virus SV40, R. Foddis și colab. au comunicat în 2002 inițierea și creșterea producției de telomerază în celulele mezoteliale umane. Ei avansează ipoteza după care infecția naturală cu SV40 (inclusiv la om) induce starea de precancer în organismele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
p.16INK4a. Infecția cronică cu tipurile oncogene cu risc înalt al virusurilor Papillomatozei (HR - HPv) inactivează acțiunea inhibitoare a complexului proteinic p.Rb-e2F (dreapta). În această situație, factorul transcripțional e2F eliberat, contribuie esențial la progresia ciclului celular. În același timp, activată, gena P 16INK4a codifică activ, prin intermediul unui ARNm, producția masivă de p.16INK4a care poate fi depistată cu testul înalt specific, ce folosește anticorpii monoclonali e6H4TM. Față de perioada anilor 1970-1980 când părea foarte clar că virusul herpetic de tip 2
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
este efectuată de o „cascadă“ de enzime aflate sub controlul unor programe genetice (cele mai vizibile sunt cele efectuate cronologic în cursul creșterii și diferențierii țesuturilor și organelor embrionare). Aceste enzime se află când în stare inactivă, când sub formă activată, joc dirijat cibernetic de același aparat genic celular. Unele dintre cele mai active enzime de demolare fac parte din marea familie a endonucleazelor. Evenimentele concrete care se petrec în faza de execuție, sunt comentate în subcapitolul 4.3.5.2
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de a distruge (prin apoptoză) o celulă alterată, de pildă una infectată cu un virus. Respectivii FAS mai joacă și alte roluri importante în afară de implicarea lor în celulele infectate viral. De pildă în a) moartea prin apoptoză a limfocitelor T activate, către sfârșitul răspunsului imun, b) în anihilarea prin apoptoză a unora dintre celulele neoplazice (operă efectuată de celulele nK - natural Killer), sau c) în acțiunea de distrucție a celulelor inflamatorii din anumite teritorii precum ochiul.4 l Receptorii pentru TNF
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
adaptor, pe de alta cu molecula efector a morții (DED = Death Efector Domain). Prin interacțiunea acestor trei entități (DD, Adaptor și DED) ia naștere în complexul DiSC, duce la autoactivarea acestor caspaze. În stânga calea extrinsecă, în dreapta calea intrinsecă (mitocondrială). Odată activate, caspazele 8 și/sau 10 activează la rândul lor proteina Bid (membru al familiei proteinelor BH3). Forma tBid translocată la mitocondrie induce activarea proteinelor proapoptotice Bax și/sau Bak, care, alterând membrana mitocondrială (o perforează sau dilată o serie de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
asupra procaspazelor care, într-o celulă ce trebuie să supraviețuiască și să se multiplice, sunt inactive. Proteazele clivează procaspazele, transformându-le în caspaze active numite și proteine suicidale. Cascada proteolitică ulterioară constă dintr-o reacție în lanț în care caspazele activate „trezesc la acțiune“ (activează, la rândul lor) alți membri ai familiei caspazice. Rezultă o adevărată cascadă proteolitică amplificată (fig. 4-20). Permeabilizarea peretelui mitocondrial de proteinele Bax sau Bak duce la exteriorizarea citocromului c care se cuplează inițial cu proteine adaptor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
engl. = wild type) ci o genă care suferise mutații. Timp de aproape 10 ani, între 1979 și 1989, cercetătorii lucraseră cu produsul proteinic (p53) al unei gene TP53 alterată. De aici, concluzia falsă că p53 ar fi produsul unei oncogene activate, agresive. Meritul lui A. Levine și M. Oren a fost așadar acela de a fi precizat în 1989 că gena TP53 și p53 aparțin de fapt categoriei supresorilor de tumori: TP53 și p53 suprimă efectul transformant al oncogenelor, inhibă creșterea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
substanțele promotoare nu interacționează direct cu ADN-ul celular, ci pregătesc terenul pentru o acțiune mai eficientă a carcinogenului. Acești produși nu sunt deci capabili de a produce vreun efect înainte de a intra în circuitul metabolic și a fi astfel activați. Acțiunea lor se manifestă prin: a) stimularea proliferării celulare în țesuturile susceptibile; b) fixarea unor mutații spontane sau induse experimental. Reiese că factorii promotori contribuie la creșterea alterării expresiei genetice, cauzează modificări ale controlului creșterii celulare. Pe de altă parte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
latență lungă indică faptul că sunt necesare mai multe etape pentru dezvoltarea LTA. În această perioadă de latență se acumulează mutații genetice și epigenetice în celulele infectate. Leucemia cu celule T adulte (LTA) este un neoplasm cu limfocite T helper activate și a fost primul tip de cancer uman dovedit a fi cauzat de un retrovirus și anume de virusul uman limfotropic cu celule T tip I (HTLV 1). HTLV 1 a fost izolat de la o linie de celule derivate de la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
nu au granule citoplasmatice sau vacuole. Nucleul este lobulat, bi- sau trifoliat. Markeri fenotipici ai celulei din LTA Analizele imunofenotipice ale celulelor LTA cu diverși anticorpi monoclonali au arătat că aceste celule au fenotipul de helper/inductor al limfocitelor T activate. Cele mai multe celule LTA sunt pozitive pentru CD2, 3, 4, 25 și HLA-DR și sunt negative pentru CD7 și CD8. O trăsătură caracteristică a celulelor LTA este nivelul scăzut de CD3/receptori ai celulelor T (TCR). Acesta este un fenomen specific
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sa. Rezoluția rapidă de SK la unii pacienți cu HIV-pozitivi a început pe fondul tratamentului HAART sugerând că o mică îmbunătățire a imunității ar putea fi importantă în controlul bolii. Răspunsurile celulelor CD4+ T helper, natural killer (NK) și leucocitele activate ale celulelor killer (LAK), de asemenea, ar putea fi implicate pentru a controla creșterea celulelor pozitive HHV-8. Declinul rapid al încărcăturii virale de HIV în sine a fost astfel sugerat să joace un rol în răspunsul leziunilor SK în HAART
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Unul dintre aceste binoame este reprezentat de: ÎNAINTE și DUPĂ. În istoria devenirii Rusiei a existat mereu acest „înainte și după”, repetitiv, înnoitor, ca o constantă a specificului național, o matriță a nașterii și mai cu seamă a renașterii naționale, activată periodic spre regenerarea energiilor și redesenarea orizonturilor. Actul de naștere al Rusiei creștine este el însuși o pagină de istorie cu față și verso, cu „înainte” și „după”. Se vorbește despre perioada slavă precreștină și despre Rusia kieveană de după momentul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]