955 matches
-
câștigător a fost una dificilă, iar acest lucru s-a datorat faptului că participanții încep să înțeleagă natura acestui concurs. Este o competiție în care se se plasează pe același loc calitatea și acuratețea vocală, dificultatea repertoriului, prezența scenică, spiritul actoricesc dar și experiența. În momentul în care interpretul reușește să îmbine toate aceste aspecte, atunci se poate numi cu adevărat un artist complet. Toate cele enunțate mai sus le- a demonstrat în acest an Irina Popa, studentă la Facultatea de
Provocarea by Andreea Dragu () [Corola-journal/Journalistic/84205_a_85530]
-
le- a demonstrat în acest an Irina Popa, studentă la Facultatea de Litere care, a făcut ca visul său să devină realitate, câștigând Trofeul „Ion Dacian” și cei 2000 de euro. Aceasta a fost apreciată pentru performanța vocală, dar și actoricească în interpretarea piesei I’m here din musicalul Colour Purple de Brenda Russel. Trofeul concursului a fost secondat bineînțeles și de premii speciale: Premiul pentru vocalitate - Maria Simion, Premiul pentru actorie - Plamenka Angelova, Premiul special al juriului, ex-aequo - Renate Grad
Provocarea by Andreea Dragu () [Corola-journal/Journalistic/84205_a_85530]
-
Port.ro- Razvana Niță) Spectacolul urmărește seriozitatea mesajului și a situației, dar nu scapă nicio replică sau moment comic. Să ne maturizam râzând, așa e în viață, pare să fie motto-ul reprezentației. Piesă este, in primul rand, o provocare actoriceasca care, în acest caz, a devenit performanță. Este interesant felul în care își înțelege Tudor Chirilă rolul, înspăimântător și blând în același timp, uneori chiar patern cu subordonații lui, un fel de mână care lovește cu putere, convinsă că face
Biloxi Blues revine in Bucuresti () [Corola-journal/Journalistic/70051_a_71376]
-
mari, spectacole mari. "Lucia di Lamermour", "Electra", "Indiile galante", "Othello", Italianca în Alger", tot atîtea zboruri ale lui Andrei Șerban puse la îndemîna imaginației. Luxuriantă, savantă, emoționantă, ludică, ironică, vie. Calitatea unor voci dumnezeiești este dublată de un autentic joc actoricesc. Nu se cîntă, imobil, desuet, la rampă, ci se interpretează. Există în montările acestea de operă, de cîțiva ani buni, o respirație de mare clasă, o demonstrație artistică de mare ținută în care harul este dublat de performanța actoricească. Or
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
joc actoricesc. Nu se cîntă, imobil, desuet, la rampă, ci se interpretează. Există în montările acestea de operă, de cîțiva ani buni, o respirație de mare clasă, o demonstrație artistică de mare ținută în care harul este dublat de performanța actoricească. Or, tocmai ceea ce este nou, viu și performant aici este adormit, de multe ori, în teatru. Și nu numai la noi. Energia unor interpretări fantastice, a unor decoruri și costume care te lasă cu gura căscată prin tușa liniilor dinamice
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
la turnirul „întâlnirilor în spațiu”. La granița dintre rostirea teatrală și sprächgesang, lucrarea Recitări nr. 12, pentru voce solo, a compozitorului grec Georges Aperghis - discipol al lui Iannis Xenakis - i-a dat posibilitatea sopranei Irina Ungureanu să-și etaleze valențele actoricești ale talentului său artistic prodigios. Cu o dezinvoltură captivantă, soprana a părut că improvizează un text plin de umor, ca o poveste pentru copii, în realitate însă extrem de precis notat de către autor, sub formă piramidal-triunghiulară, similară formei gtriunghiulare a decadei
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
frapat în scrisoare este cuvântul innoubliable, ce pare convențional... Dar fusese, cu adevărat, o întâlnire de neuitat... Data, 13 septembrie 1971. Neavând asupra mea nici un dar, ca să mă achit de amabila ei frază scrisă, am luat pe loc o poziție actoricească și i-am recitat Albatrosul pe care îl știam pe dinafară... Souvent pour s'amuser les hommes des équipages... După aceea, Arlette îmi citise și ea, ritos, textul unui martor obscur care asistase la una din ședințele de lectură ale
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
personale, stridențe netăiate, în care se joacă. În distribuție sînt actori importanți, aleși cu inspirație pentru fiecare rol, cu nas, cum se spune. Ideile par să se fi epuizat în această operațiune. Rămîn din Alchimistul de la Odeon cu un moment actoricesc emoționant și tușant, cel din final, al actorului Marius Stănescu (de remarcat turul de forță pe care îl face timp de două ore; părerea mea de rău că regizoarea l-a lăsat să-și macine efortul prea mult în gol
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
local, care folosește cu o mare inteligență creatoare toate procedeele comicului de situație: qui-pro-quo, travesti, imbroglio etc. Baletul are stare, atmosferă, culoare locală, pitoresc. Plastica mișcării balerinilor ne-a încântat, întrucât ei trăiesc dimensiunea dansului concomitent cu cea a interpretării actoricești a textului lui Caragiale. Relev talentul lor de a spune textul, ceea ce devine o performanță într-un cadru coregrafic ce presupune păstrarea unei tehnici în dans. Ioan Tugearu ne-a convins, încă o dată, că este un maestru al duetelor, întrucât
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
vreme ca acum, la Turnul din Pisa, revăzîndu-i, împreună, într-un trio de monștri sacri autohtoni (în postură de lăutari, găinari, pușcăriași, lorzi!), pe Gheorghe Dinică, Dorel Vișan, Valentin Uritescu! Toți trei fac o risipă de farmec și de magie actoricească demnă de case oricît de mari. Apropo de case mari, nu e greu de imaginat cum ar fi fost exploatată această triplă mină de talent, dacă ea s-ar fi aflat în California, să zicem, și nu într-o zonă
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
impecabil, al actorilor. În montarea regizorului Alexander Hausvater, imaginea suport s-ar dori una de continuu cabaret. Ideea în sine ar putea să fie valabilă. Distanța de la teorie la concret o dă realitatea scenei. Acolo, însă, mai degrabă un amatorism actoricesc se amestecă cu imagini regizorale goale, lipsite de conținut, de mesaj, cu prăfuială și stîngăcie în toată punerea în scenă, cu un decor greu, care sufocă spațiul și nu comunică nimic, cu lumini făcute la voia întîmplării. Pentru mine a
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
concert cu actul I din ăopera operelor", ăDon Giovanni" de Mozart. Concertul, agrementat cu o schiță de regie, cu mișcare scenica a dobândit un plus de atractivitate ridicând totodată gradul de dificultate pentru interpreți, unii mai puțin rodați în arta actoriceasca. Lucrând fiecare detaliu muzical de frazare, dicție, accente, ritm etc. și fiecare gest, explicând cum se conturează complex un personaj, Mariana Nicolesco a fost în acest concert-spectacol nu numai interpreta (Donna Elvira), partenera atentă, ci și regizor inspirat, reușind să
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
și cu privilegiul prieteniei unor mari actori, voi povesti doar despre unele... Leopoldina Bălănuță, actrița care a trăit zbuciumată de dorința perfecțiunii, cu care domina publicul. Din punct de vedere grafic am fost extraordinar de solicitată pentru cuprinderea ființei ei actoricești în câteva linii. Am cunoscut-o la Teatrul Mic, în cabină, după spectacolul «Fata care a făcut o minune» de Gibson; pe un crochiu din acest spectacol mi-a scris: Pentru că ne iubiți, vă iubim». Acum câteva zile m-am
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
l’Université de Bucarest. Homme de lettres”. Să mai spunem și că singura semnalare, în expoziția de față, a unei puneri românești în scenă a pieselor ionesciene este Rinocerii - extraordinară regie, din 1964, a lui Lucian Giurchescu și extraordinarul joc actoricesc al lui Radu Beligan și Ion Luchian nu puteau fi desigur ignorate. Cât despre Noi și centenarul Eugen Ionescu, trebuie spus că în noiembrie 2009 Bibliotecă Națională a României a prezentat la Târgul Internațional Gaudeamus o expozitie virtuală despre Eugen
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
are mult de câștigat din asta“, a explicat dna Mihaela Lichiardopol, care semnează regia primei producții a stagiunii la Teatrul Național Timișoara: spectacolul cu piesa „Absolventul“, de Terry Johnson, în traducerea lui Petre Bokor. Un spectacol... la puterea a doua (actoricească), pentru că are dublă distribuție: Oliviu Cristian/Cătălin Ursu în rolul Benjamin Braddock, Claudia Ieremia/Luminița Tulgara pentru Mrs. Robinson, Roberta Popa Ionescu/Sabina Bijan în rolul Elaine Robinson; apoi Ion Rizea în rolul Mr. Robinson, Paula Maria Frunzetti - Mrs. Bradock
Agenda2005-48-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284415_a_285744]
-
cu succes, în film, Vaticanul, Palatul de Justiție din Berlin și Liga Națiunilor! De aceeași indiferență mediatică (inclusiv în Cahiers du cinéma, nici o vorbă!) s-a bucurat și întreaga galerie de interpreți români, care îi asigură filmului un excelent background actoricesc: de la Papa ca o efigie uscată, al lui Marcel Iureș, pînă la crochiurile spectaculoase ale unor Dorina Chiriac, Marin Moraru, Horațiu Mălăele, Theodor Danetti... Deși nu e un "film de public", am convingerea că, la noi, Amen va avea, în
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
ipostaze explorabile? Pentru că este un exercițiu teatral serios, cu o candoare pe care nu o prea găsim pe scene, care reanimă trupa. Care îi motivează pentru atenta observare de sine. Este un punct de unde aștept, în mod firesc acum, performanțe actoricești. Spiritul de narator al Nonei Ciobanu a alungat praful și inerțiile de pe instrumentele actorilor. "...sîntem încredințați că-n lungul drum, timp vom avea, să spunem povești din fum, spre Canterbury domnul ne-nsoțească, iar căutarea să ne-o răsplătească..."
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
cu un tip de ludic diferit, trei actori care au evoluat minunat, care își definesc solid maturizarea și credința întru teatru. Cristian Juncu i-a construit fiecăruia un moment, dincolo de acela pe care personajul îl avea, fiind atent la profilul actoricesc al lui Vlad Zamfirescu, al lui Șerban Pavlu și al lui Gheorghe Ifrim. Există respect pe scenă, știu să susțină fiecare partitura celuilalt, apogeul, tăcerile, punctul forte, cheie al relațiilor, al tensiunilor, știu să se privească, să prelungească o replică
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
întocmit cu precizia unui bisturiu asupra ipocriziei în societatea modernă, pentru arta actorului la care visează autoarea însăși, formată în spiritul școlii lui Lecoq, artă cercetată de Cristian Juncu și actorii Vlad Zamfirescu, Gheorghe Ifrim și Șerban Pavlu. Un triptic actoricesc ale cărui valențe ar fi meritat, poate, tonuri și tonalități noi. Am simțit tot spectacolul că urmează o evadare, o ieșire clară din tipare. Am rîs, am urmărit cu mare atenție fiecare intonație, fiecare intrare în scenă, m-au înduioșat
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
Oricum, scenariul acestui film n-are nimic spectaculos, nici ca acțiune, nici ca replici memorabile, actorii se exprimă mai mult prin mimică și prin limbajul corpului (iar muzica empatetică le susține efortul), decât prin cuvinte. Ceea ce nu înseamnă că prestația actoricească e de slabă calitate, ci contrariul.
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
Vlad Mugur, Alexandru Darie, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Cătălina Buzoianu, Victor Frunză își aruncau în competiție idei tulburătoare, vii, provocatoare, cu care puteai sau nu să fii de acord, cu scenografii atît de moderne, care te obsedau vreme îndelungată, evoluții actoricești impecabile, care atingeau perfecțiunea și consensul aprecierilor. Că trăiam zile și nopți într-o stare de suspendare în timp și în spațiu, că teatrul făcea ce vroia cu noi și din noi. Discuțiile erau infierbîntate și interminabile. Iar resursele noastre
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
și montării în sine. Un personaj și două actrițe. Vîrste diferite, profiluri diferite, experiențe diferite. Scene întregi de așteptări și acumulări, de izbucniri construite și argumentate milimetric în realități coșmarești, în beții ascunse, în eșuări ce desfigurează, într-un joc actoricesc impresionant în rigoare, dar și în nebunia cu care cele două actrițe se aruncă în drama acestei femei. Un cuplu ce duce impecabil stranietatea relației lor este acela al actorilor Michaela Steiger, Gabrielle York bătrînă și bolnavă de Alzheimer, și
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
soțul ei. Din păcate, foarte șters, linear, monocrom, neatins de delirul faptelor este Tom Radisch, aș zice chiar personajul principal, dacă este îngăduită o astfel de ierarhie. Ca și Katarina Schmidt în Gabrielle York tînără. Între pasivitate, neimplicare și stridență actoricească, la graniță fragilă dintre profesioniști și amatori i-am întîlnit pe cei doi actori. Din fericire, performanțele celorlalți actori șlefuiesc aceste asperități. Un moment aparte este monologul de la început al lui Gotz Schulte, Gabriel York, un actor subtil, cu multe
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
de (sau mai exact după) John Cromwell, în regia lui Theo Herghelegiu. Cea mai productivă în zona spațiilor și companiilor neconvenționale. Piesa este cunoscută iar subiectul o foarte bună chemare pentru o introspecție, teatrală, în culisele spectacolului și al tipologiei actoricești. De aceea, maniera de "teatru-n teatru" este poate cea mai bună formulă de tratare, o perspectivă tentantă atît pentru Teodora Herghelegiu, cît, mai ales, pentru cele două protagoniste, Clara Flores și Dana Voicu. O actriță în vîrstă și alcoolică
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
text ce tocmai asta nu permite, un spectacol ce ține de anii '70 ca manieră, dar un spectacol kitsch care își anulează singur chiar și cele cîteva momente frumoase în sine (vezi finalul), un spectacol fără protagonist, fără nici o performanță actoricească, o montare după o rețetă și cu prea multe soluții regizorale vizibile. De asemenea, nici Mediterana de la Teatrul "Maria Filotti" din Brăila, în regia Cătălinei Buzoianu, n-ar fi figurat pentru simplul motiv că, deși se înscrie în aceeași temă
Fin de siecle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16597_a_17922]