2,673 matches
-
Peisajul pe care îl străbatem odată cu Ion Alexandru este de o intensă realitate, el "răbufnește" în pagină! Instalat în simțurile și unghiul de observație al unui tânăr țăran, poetul ne arată o lume - nu crepusculară, căci "suntem în zori" - cu acuitatea în percepție a unui Emile Zola sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
în romanele Cercuri în apă și Un om își trăiește viața. În cel dintâi, povestea, plasată într-un oraș de provincie de după primul război, se încheagă lent, perspectiva auctorială alternând cu aceea a unor martori. Cadrul epic, consistența atmosferei și acuitatea portretistică anunțau o frescă, rezultatul fiind însă o dramoletă grotescă. Impaciența epică minează și Un om își trăiește viața, altă istorie a unei ratări. Concepută ca un Bildungsroman, interesând nu numai prin scriitura modernă, dar și ca documentar autobiografic, cartea
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
la fel, în urmărirea unei „patologii” a erosului (singurătatea, urâtul, mâhniciunea, necazul), cu primele accente misogine (la Anton Pann), sau în semiologia „obiectelor erotice”, în „carnavalul numelor” ș.a. Se găsesc aici, pe lângă justificarea lecturii tematiste, pagini persuasive, analize de subtilă acuitate. Participând la „cearta metodologică” a anilor ’70-’80, S. o face încă mai explicit în următoarea carte, Întoarcerea autorului. El reia aici, din perspectiva istorico-teoretică, problema relației creator-operă. Problema e urmărită începând cu opusculul proustian Contre Sainte-Beuve, căruia i se
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
același timp, prin lipsa totală de ostentație, printr-o „autenticitate” aproape copilărească. Fără să violenteze limbajul, fără să șocheze, poetul sugerează cu naturalețe și simplitate, comunică semne-simboluri ale realității, oferind o percepție sincretică a lumii, de o concretețe și o acuitate senzorială extreme. Poemele sunt scurte, concentrate, materia poetică se strânge într-un nucleu de masă minimă și densitate maximă. În fond, S. este un (neo)modernist vizionar al „esențelor”, în descendență simbolistă, o structură lirică tensionată, atrasă când de expresionism
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
rămâne neînchegat, intențiile nu se transformă întotdeauna în realizări. S. ratează din nou ocazia de a depăși limita dintre înregistrarea primară, frecvent gazetărească, a impresiilor și exigențele romanescului. Contimporanii adună laolaltă încercări critice ponderate, adesea mărturisind o remarcabilă justețe și acuitate a opiniilor, cu amintiri revelatoare despre scriitorii pe care autorul i-a cunoscut (St. O. Iosif, D. Anghel, Panait Cerna, Emil Gârleanu ș.a.) și cu portrete, uneori chiar șarje, în care ironia de calitate face casă bună cu aciditatea notelor
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
ideea fatalității, despre care Tolstoi credea că acționează și în istorie. Ca personaj literar, Paul Ștefan se definește mai ales prin viața lui sentimentală. Cariera socială este un pretext pentru prozator de a înfățișa un mediu și a pune cu acuitate probleme de ordin istoric. Iubirea pentru Luchi îi dezvăluie complexitatea morală. Invitat de secretarul de redacție, proaspătul jurnalist intră în familia Dumitrescu, unde o cunoaște pe Luchi, femeie voluntară și capricioasă, anturată de alți doi tineri intelectuali. O veche rivalitate
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a unei inteligențe care sublimează și preschimbă filosofia în metaforă și dă narațiunii un sistem nervos în continuă alertă, introducând o trusă de acute în epica obișnuită, însă care știe proceda concomitent cu atâta obiectivă plasticitate și finețe încât combustiunile, acuitatea și violența irecuzabilelor sale argumente trec direct în sângele puterii noastre de asimilare, de disponibilitate, cu revelabila lesniciune încorporată medicamentelor ideale. Rebreanu, descriind țărani, descria forțe și mulțimi; literatura lui e parcă o literatură a biologiei. Sadoveanu, povestind țăranii, a
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe și acuitate. Construcția dramatică din Cvartet pentru o voce și toate cuvintele, ambițioasă, apelând la mijloace postmoderniste, evită trimiterile biografice elementare, pentru a configura un portret al lui Mihai Eminescu din perspectivă tensionată, actuală, fidelă până la un punct unui nucleu existențial real
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
și afectivitatea sunt mai slabe, mai șterse; apar apatia și egocentrismul; modul de a reacționa la situațiile noi are un caracter rigid, stereotip; apare o accentuare a particularităților de caracter; sensibilitatea și percepțiile sunt mai slabe, mai șterse, se diminuează acuitatea senzorială (văz, auz, tact, gust, miros); se produce o diminuare a memoriei, în special pentru datele noi, recente; gândirea suferă o regresiune de tip infantil; sentimentele superioare și morale se șterg, fiind înlocuite cu egoismul, avariția și lăcomia. În ceea ce privește tipologia
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
caracter sau a tulburărilor de comportament (apatia, impulsivitatea, perversiunile); existența sau absența tulburărilor nevrotice sau psihotice (obsesii, folii, atitudini isteroide, cleptomanie, procese de tip schizofrenic), aspectele care compromit acțiunea de recuperare. Recuperarea în nevroze Frecvența crescută a nevrozelor pune cu acuitate problema recuperării bolnavilor psihic cu aceste afecțiuni, în vederea readaptării lor cât mai rapide și mai complete la condițiile naturale de mediu social, familial, profesional și școlar. Nevroza este cauzată de factorii psihotraumatizanți, fiind facilitată de factorii somatigeni, de un anumit
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
vizual. Mesajele continue care ne „atenționează”, se confruntă în permanență, dezvoltând, analizând și adâncind procesele - mai mult de atât un aport semnificativ abundă în psihologia ordinii, ca o metodă de intervenție asupra individului. Agresiunea sau nu a mediului extern prin acuitatea vizuală (absorbția stimulilor) asupra universului interior al individului, „se provoacă” prin dialog/interacțiune/„a lua la cunoștință”; astfel convigurațiile ne relatează dezordinea pe care o provoacă individul asupra mediului iar testul culorilor măsoară dezordinea pe care mediul o provoacă asupra
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
vorbim despre acele structuri fundamentale: mentală și senzorială prin care se poate citi, înțelege, reeduca, orienta, percepția artistică/artistul, respectiv structura fundamentală a receptorului/ spectatorului. Primul contact/dialog cu vizibilul prezintă relații de continuități și chiar discontinuități...intuitivul se colează acuității vizuale, de unde rezultă acel inventar de forme cunoscute și inventate funcție de structura personală fiecărui artist; astfel apar comparațiile instantanee, experiențele olfactive, respectiv „șlefuirea”, receptivitatea, prin exercitiu, a percepției... Interpret al realității comune, cu un tip de vedere specific, artistul dezvoltă
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
și o convorbire pe tema ruinelor), iar vocabularul este impregnat de cuvinte și expresii eminesciene („visare dulce” etc.). Subiectul - meditatorul sărac îndrăgostit de o fată bogată - permite o serie de observații ironice și autoironice, cărora nu li se poate nega acuitatea. Apar câteva portrete izbutite, povestirea este însă hibridă ca substanță și stil. T. publică în „Viața românească” din 1914, sub titlul O iubire, o nouă variantă, care se va imprima în mai multe ediții, ceea ce ar însemna că a avut
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
U. a deprins în perioada de formație calitățile de căpetenie ale profesionistului: observarea atentă a realității, gândirea rațională, dragostea de semeni, dorința de a ajuta oamenii în suferință, toate regăsibile în jurnal. Paginile lui alcătuiesc mărturia unei conștiințe etice, prin acuitatea și exactitatea observației ele având semnificația unui document social, întregit adeseori de perspectiva asupra psihologiei și a moravurilor din epocă și mai ales de notarea superstițiilor și a incuriei ce stăpâneau încă lumea satului românesc în prima jumătate a secolului
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
și ironia blajină ce subminează gravitatea afișată de artist. Cambei în China. Carte de turism și masaj oriental (2000) consemnează experiența culturală prilejuită de o călătorie în China: prea puțin înclinat spre entuziasmul facil, vizitatorul surprinde peisajele și fizionomiile cu acuitate și cu certă înzestrare de portretist și reflectează asupra deosebirilor de mentalitate dintre lumea românească și cea extrem-orientală. Reluând unele teme anunțate în romanul Să alergăm împreună - cuplul, refugiul în bibliotecă -, „prozele cezariene” din Grenade și îngeri (2001) explorează universul
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
dar și pe tema ezoterismului, tot mai familiară lui. Începând din 1933 Emil Cioran publică aici o bună parte din materia cuprinsă mai târziu în cărțile Pe culmile disperării și Schimbarea la față a României, precum și numeroase „scrisori din Germania”. Acuitate și mobilitate relevă și „Cronica ideilor”, susținută un timp de Mircea Nicolescu, apoi de Mircea Mateescu. Din când în când sunt incluse în sumar texte semnate de Mircea Brucăr (Arta, oglinda spiritului de azi, Povestea basmului), M. Blecher (Care este
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
intervențiile unui narator care, sub inițialele I. V., încearcă fără succes să manevreze mecanismul defect al „obiectivității” auctoriale, Paradisul suspinelor este un bildungsroman à rebours. De altminteri, lectorul este avertizat că mărturia protagonistului „s-a lăsat condusă mai mult de acuitatea impresiilor conținute decât de ordinea cronologică și logica expunerii”, lipsa de unitate compozițională a tramei nefiind decât imaginea retorică a lipsei de coeziune a subiectului narator. În consecință, textul diseminează, într-un limbaj intens metaforic, fundamentele tematice ale psihanalizei freudiene
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
în diferite niveluri ale duratei, înaintând sau revenind în timp, căci - ne previne autorul în comentarul cu care întrerupe din când în când confesiunea personajului său -„sensibilitatea dureroasă a eroului s-a lăsat desigur condusă în povestire mai mult de acuitatea impresiilor conținute decât de ordinea cronologică și decât [de] logica expunerii”. „Oboseala”, „urâtul” sau „timiditatea” ajung să justifice trecerea de la confesiune la narațiune, vorbirea când în numele propriu, când la persoana a treia, căci, ne asigură autorul, „graiul e un hamac
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Semnificațiile exilului, CRC, 1990, 12; Ion Buzera, Secolul romantic și „stilistica diacronică”, R, 1990, 3; Cristian Moraru, „Din secolul romantic”, CNP, 1990, 14; Gheorghe Grigurcu, Resortul afectiv, F, 1990, 4; G. Iorga, Secolul ca text, ATN, 1990, 6; Liviu Călin, Acuitatea observațiilor critice, JL, 1990, 27; Vasile Popovici, Romantismul tutelar, O, 1990, 9; Diana Adamek, Secolul al XIX-lea - Perspective stilistice, TR, 1990, 44; Alex. Ștefănescu, Casa condamnată la moarte, RL, 1992, 31; Florin Manolescu, Vară indiană, LCF, 1992, 45; Octavian
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
de un autor sau de o operă și un timp experiența lecturii îi acaparează spiritul. „Se asvârle în Goethe”, de pildă, sau petrece o vreme cu Paul Claudel. Participă la seratele muzicale ale lui George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
celelalte comportamente, În special prin observarea unor modele); teoria catharsisului (susține că atunci când privitorul asistă la spectacole violente el Își consumă pe plan imaginar energia agresivă). Pe lângă aceste teorii, Dollard și alții au mai formulat și altele, dintre care menționăm: acuitatea tendinței de agresivitate depinde direct de violența frustrării premergătoare; tendința de agresivitate crește odată cu numărul perturbărilor din cadrul unei perioade de timp; tendința de agresivitate cauzată de o frustrare se opune cauzei care a provocat-o. Reprezentanții ipotezei de frustrare - agresivitate
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
de THC sau mai puțin) utilizatorul poate resimți efecte asupra SNC și asupra comportamentului implicând dezinhibiție, logoree, relaxarea autocontrolului, oboseală, stare de bine, euforie, distorsiunea percepției timpului, imaginii corporale și a spațiului (În special a distanțelor și vitezei de deplasare), acuitate vizuală și auditivă crescută, hiperestezie tactilă, olfactivă, kinestezică și gustativă, râs spontan, diminuarea memoriei recente, confuzie ușoară, dificultăți de concentrare, senzație de forță musculară scăzută, vertije, capacitate scăzută de a executa sarcini motorii complexe, neliniște și panică, tendințe paranoiace ușoare
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
îi reprezintă „bolnavul dificil frust, incidental, la limita noțiunii”. În ceea ce privește personalitatea și atitudinea față de suferință a acestei categorii de „cazuri”, autorul citat îi descrie în felul următor: „bolnavul care vine să se plângă medicului de câteva tulburări vagi, imprecise, fără acuitate deosebită, cu grija de a se pune la adăpost de surprize și care, după ce află de la medic că nu are nimic, pleacă acasă liniștit”. Al doilea tip este denumit de A. Păunescu-Podeanu ca „bolnavul dificil, formă severă, majoră, ireductibilă”. Pentru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a unui comportament; această tulburare poate avea un caracter reversibil sau ireversibil, progresiv sau regresiv. Incapacitatea poate fi evaluată, în funcție de natura deficienței care o determină, prin: - probe care conduc la stabilirea coeficientului de inteligență, la evaluarea gradului de diminuare a acuității auditive, a coeficientului de vedere, a gradului de dezvoltare motorie etc.; - investigații de natură medicală care întregesc informațiile cu privire la gravitatea sau prognoza socioprofesională a incapacității respective; - investigații sociologice care urmăresc consecințele incapacității asupra relațiilor și vieții sociale a persoanei deficiente
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sânul mamei, treptat descoperă diversitatea lumii din jurul său, iar pentru el această descoperire echivalează cu o nevoie fundamentală în dezvoltare. Cu timpul, trebuințele psihologice vor deveni din ce în ce mai prezente și vor constitui premise favorabile în susținerea comunicării și învățării. Prin dezvoltarea acuității senzoriale se ajunge la crearea de impresii din lumea înconjurătoare și exprimarea de reacții corespunzătoare. Senzorialitatea de contact este reprezentată prin gust, miros și simțul tactil, iar prin dezvoltarea funcționalității analizatorilor se constituie și se organizează percepția ca proces de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]