41,330 matches
-
fagotul a sunat când ca un clarinet sau un flaut-bas, când ca un șofar, servind periodic și ca instrument de percuție. Dublate de ecoul lor, până la a deveni aidoma unui șuierat misterios, sunetele s-au menținut mai ales în registrul acut, în fraze ample, presărate cu ritmuri percusive și pasaje plurivocale datorate utilizării multifonicelor. Discipol al lui Vladimir Scolnic, Amit Gilutz a fost prezent în programul „întâlnirilor în spațiu” cu o creație scurtă, destinată flautului solist, bazată pe ritmuri repetitive, de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
incandescent, eruptiv, pe un fond negru, neliniștitor. Dar, optimismul lui Henry Vega, care preconiza un „viitor fantastic” omenirii, l-a determinat să înfășoare astrul exploziv, cu cercuri și spirale albe, dantelate, ca niște Căi Lactee, în timp ce vocea cântăreței emitea sunete acute, lineare, și ele de sorginte cosmică parcă, încheind spectacolul pe o notă luminoasă, plină de speranță (?!). La ora 21,00, Irinel Anghel își aștepta publicul, în sala Clubului Țăranului, pregătită să-l atragă, în încheierea Noului Festival al Artelor, în
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
modulat în nuanțe timbrale de la cele mai strălucitoare la cele mai întunecate. Treptat, l-am admirat în toate celelalte roluri ale repertoriului său. Linia nobilă a cantilenei verdiene era de o eleganță absolută care culmina într-o seducătoare expansiune a acutelor sale legendare. În aria „Cortigiani, vil rozza donnata” din „Rigoletto” de Verdi atingea un paroxism care declanșa un entuziasm uriaș. Prologul lui Tonio din „Paiațe” de Leoncavallo era grandios iar acel la bemol care culmina în motivul „ ... al pari di
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
războaie și că fiecare țară își aranjează istoria mințind, ca să-și satisfacă orgoliul ș...ț". Deși n-a apucat crâncenele realități de azi, codul Margueritei Yourcenar are o valoare perenă și soluții de bun simț până și în chestiuni de acută actualitate, cum ar fi, iată, problema aprig dezbătută acum a religiei în școală: "în materie de religie, nu i s-ar impune școpiluluiț nici o practică sau dogmă, dar i s-ar spune câte ceva din toate religiile mari ale lumii și
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
Körössy rămâne în preferatul său registru mediu unde, de data asta, melodia intens ritmată îl duce cu gândul pe ascultătorul român la sonoritatea țambalului, iar ascultătorului din alte spații etno-culturale îi lasă o impresie puternică de inedit. Urcarea în registrele acut și supra-acut ale pianului înseamnă aceeași înălțare în tăriile libertății melodico-armonice, cu cluster-e în ritmul neostenit, plin de swing, puternic susținut de improvizația dinamică, accentuată a bateriei. Diferența și adaosul de atractivitate ale acestei creații constă în menținerea pulsului incandescent
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Mare a Teatrului Național din București pentru GALA UNITER, mi s-au tăiat picioarele. Destule locuri goale, încă de la început?... Ce se întîmplă? Mi se pare nu doar îngrozitor de trist, ci și un semnal de alarmă pe care îl aud acut și mă tulbură. Este o muncă imensă pentru acest proiect, pentru pregătirea acestui eveniment. Din toate punctele de vedere. O sală plină sau arhiplină, cum a fost de atîtea ori - să ne amintim Galele de la Sala Palatului! - o sală care
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
viitorul ca pe o simplă amintire. Ne amintim că eroului urma să i se întâmple ceva ce avea să-l ducă într-un oarecare viitor, dar, în comparație cu intensitatea cu care el își cercetează trecutul, chiar și cu starea lui de acută confuzie din prezent, viitorul e o amintire, și încă una ce aparține lectorului, adică este exterioară eroului. Lectorul Desperado n-are de ce să aștepte cu sufletul la gură ultima pagină a poveștii. Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
multe elemente comune cu primele romane ale lui Norman Manea, Captivi (1970) și Atrium (1974): decepția maturității, tentaculele mediocrizării, cotidianul mocirlos, apatia elegiacă. Monotonia, platitudinea, suspiciunea, banalitatea, resemnarea, captivitatea sunt trăite de recentul absolvent al facultății cu un sentiment din ce în ce mai acut al disperării. Senzația de sufocare, de înecare (chiar trecuse printr-un asemenea accident la mare) îl determină să caute evadarea. Politizarea situației e evazivă. Marea și, uneori, amurgul îndeplinesc rolul de rezonatori sufletești pentru o stare depresivă, realizată stilistic la
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
mai stins, mai voalat de efluvii sentimentale și spleen. Mai mult decât alți pictori, Tonitza este marcat de dramatica experiență a frontului. Pictează prizonieri, răniți, dezertori, orfani, femei la cimitir, imagini din azile și ospicii, orbi, cerșetori. Tonitza are o acută conștiință a marginalității și ca și Luchian se simte, ca artist, parte acestei lumi a exclușilor. Imaginile din lumea circului, dar și cele de copii completează un repertoriu iconografic profund semnificativ. Tonitza se înscrie astfel pe o linie pregnant ilustrată
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
adolescentul a resimțit-o doar ca împovărătoare, mai puțin ca periclitantă: avantajul vârstei semiconștiente. Atunci și ulterior, în ce sens ar fi putut existența mea să-mi pară "aspră"? Nu în datele ei exterioare; nu am cunoscut niciodată lipsuri materiale acute. Frustrări, da, însă ele afectează mai degrabă viața sufletească; și se răsfrâng în complexe tainice, poate nici de purtătorul lor până la capăt știute. La vedere se află o anumită (ascunsă) timiditate, inadaptare, claustrare; și dorința comunicării. În măsura în care visata comuniune rămâne
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
analiză de caz clinic, pentru o horetită îmbinată cu o todetită, face Noica pe Luceafărul eminescian. Ușor comice, purtînd în firea lor ceva din decrepitudinea adusă de bolile trupului, sînt aceste maladii ale ființei. Horetita cronică, mai așezată decît cea acută, a lui Hyperion, cel fără stare în lumea lui, e-o binecuvîntată plictiseală, a celor care rabdă îngerește toate cîte li se-ntîm-plă. Maladiile lucidității încep cu ahoretia. A te întreba la ce bun, a trăi prin și pentru refuz, a
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
modificare, precum aceasta, a comportamentului colegilor de la locul de muncă pentru cineva căzut în dizgrația conducerii sau care tocmai și-a făcut publică intenția de a se transfera la altă firmă. Percepția acestei schimbări de atitudine este cu atât mai acută cu cât descrierea fenomenului este făcută din perspectiva celui care o simte pe propria piele: "De când se anunțase în firmă plecarea lui, Grigore Micu începuse să simtă un val de frig în jur. Nu că ar fi închegat relații apropiate
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
stai tot timpul cu ușa deschisă.// Sora mea moartea bea cât bea/ din viața mea/ apoi îmi adoarme, cuminte,/ pe umăr." Aceeași combinație obsedantă moarte-beție-poezie apare și în alte poeme, ducând, inevitabil, cu gândul spre lirica lui Bacovia. Sentimentul, resimițit acut de cititor, este unul de singurătate, de goliciune interioară, de dilatare a timpului și de repetitivitate mecanică. Entuziasmul a dispărut de mult, nici o rază de lumină nu își face loc în acest univers noros, procesul de creație însuși ia forma
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
să-și înfrunte propria sa moralitate și propria sănătate mintală" cum scrie cronicarul de la The Guardian. Mi se pare, mai degrabă, ultima încercare a lui A R-G de a-și convinge cititorii că de fapt Noul Roman, acuzat tot mai acut că n-ar fi avut "cojones" în vremurile sale de glorie, avea și însemnele vizibile ale bărbăției și pe cele ascunse ale unei feminități agresive, dar torturate de priapicii unor prejudecăți tot mai agresive despre natura literar asexuată a acestui
Romanul testicular-testamentar al lui Robbe-Grillet by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8391_a_9716]
-
discipol. Astfel, baritonul Valentin Vasiliu a avut rolul maestrului, cu timbrul generos, meditativ, grav, iar soprana Tina Munteanu, cel al discipolului entuziasmat, naiv, plecat în căutarea cunoașterii. Scriitura vocală este provocatoare, mergând atât în extremul grav cât și în cel acut pentru bariton, în timp ce soprana din mintea compozitorului ar trebui să ajungă într-un acut extrem. Tabloul redat de cei doi soliști (transmiterea cunoașterii secrete de la maestru la discipol) a fost susținut de greutatea și solemnitatea orchestrei. Impresionantă, maiestuoasă și accesibilă
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
iar soprana Tina Munteanu, cel al discipolului entuziasmat, naiv, plecat în căutarea cunoașterii. Scriitura vocală este provocatoare, mergând atât în extremul grav cât și în cel acut pentru bariton, în timp ce soprana din mintea compozitorului ar trebui să ajungă într-un acut extrem. Tabloul redat de cei doi soliști (transmiterea cunoașterii secrete de la maestru la discipol) a fost susținut de greutatea și solemnitatea orchestrei. Impresionantă, maiestuoasă și accesibilă în același timp, această meditație vocal-simfonică s-a bucurat atât de soliști valoroși, cât
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
unui gest, a unei ipostaze. Mecanismul morții este supus diferit analizei regizorale, temperamentului și stilului fiecăruia. Fantasmele morții bîntuie diferit cei doi autori, Goethe și Muller, și cele două texte. Sînt două experiențe estetice pe care Mihaela Marin le simte acut, care o țin prizonieră în tensiunea lor, în dimensiunea lor profund umană și, de aceea, vulnerabilă. Primele imagini din albumul Hamlet Machine sînt ca niște tușe felliniene. Un Fellini baroc, fastuos, împietrit în ochii "paiațelor" aliniate la rampă. Dincolo de costumele
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
ca partener în rolul lui Don José pe tenorul rus din Moscova, Ruslan Udin, un tânăr interpret care din punct de vedere fizic avea toate datele de a-l întruchipa pe erou. Udin posedă un glas cu calități în registrul acut, în care demonstrează siguranță și chiar performanță. Din păcate, registrul median nu este încă rezolvat, are unele instabilități, nu reușește să transmită acea stare pasională, ardentă a personajului care îl împinge la crimă din multă dragoste. I-aș reproșa o
CARMEN, spectacol - eveniment la Opera Na?ional? by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84204_a_85529]
-
a fost cuplul malefic al forțelor tenebrelor: Ortrud - Telramund care în actul al doilea a realizat un duet de un profund dramatism. Soprana Madeleine Pascu ne face aici o demonstrație de profesionalism pe o partitură extrem de dificilă care-i solicită acutul și nuanțele profund dramatice. Vocea ei a evoluat, a avut un acut susținut, fără a fi strident. Este o interpretă ideală a rolului, reușind să sugereze laturile sale definitorii: diabolism, lingușire și prefăcătorie, insinuare și nesinceritate, ură și invidie. A
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
al doilea a realizat un duet de un profund dramatism. Soprana Madeleine Pascu ne face aici o demonstrație de profesionalism pe o partitură extrem de dificilă care-i solicită acutul și nuanțele profund dramatice. Vocea ei a evoluat, a avut un acut susținut, fără a fi strident. Este o interpretă ideală a rolului, reușind să sugereze laturile sale definitorii: diabolism, lingușire și prefăcătorie, insinuare și nesinceritate, ură și invidie. A secondat-o în mod corespunzător bas-baritonul Valentin Vasiliu, al cărui timbru cu
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
întreținut și de discuțiile cu medicii curanți, cărora - vai lor! - le-a lipsit curajul de a-i recomanda din vreme cura chirurgicală, găsea încă alinare în gîndul întîlnirilor muzicale". C.D. Zeletin recompune cu paciență dar și cu nerv de observator acut impozanta galerie de cunoștințe apropiate ale pianistei. Rezultă o serie de portrete detașabile ce s-ar putea eventual integra pe firul altor construcții istorice, prin acea capacitate a d-sale pe care o menționam de a investi un intens interes
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
tot mai hidos, de la o zi la alta. Splendidul album al lui Nicolae Șt. Noica, Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative, ne readuce în minte "Micul Paris" și ne face să simțim mai acut rănile din inima sângerândă a Bucureștiului de azi.
Radiografia unui miracol by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8424_a_9749]
-
Elveția, s-a situat la același nivel, ceilalți fiind Oleg Volontir (Republica Moldova), Franco Ianizzi (Italia), Olivier Vanhouten (Belgia), Martin Karnolski (Bulgaria). Cu destul de puține excepții, soliștii au abordat stilul “în forță”, și-au supralicitat glasurile, ceea ce, mai ales în registrul acut, i-a dezavantajat. În aceste condiții, cele două piese ale duetului elvețian Aliose au fost o adevărată oază de liniște și muzică adevărată, cu o îngemănare perfectă a glasurilor și delicate intervenții instrumentale: Alizé Oswald (pian, autoare a piesei “Je
Supremația profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
mai mult asupra personajului și a nuanțelor psihologice ale acestuia, asigurându-i, astfel, o participare actoricească mult mai adâncă. Mefisto a fost basul Horia Sandu, o prezență artistică în plină evoluție pe scena Operei. A cântat cu participare, cu un acut convingător, a creat un personaj complex, construindu-și foarte bine fiecare arie pentru a releva accentele sarcastice, parodice ori ironice. Siebel a fost Andra Bivol, o tânără apariție care ne-a impresionat prin modul în care s-a integrat concepției
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
un cântăreț liric. În seara a doua, rolul principal a fost interpretat de tenorul bulgar Ivaylo Mihaylov, cu o voce lirică cu frumoase accente, din păcate, am putea spune nepregătit încă să facă față dificultăților impuse de partitură. A ratat acuta cavatinei din actul al II-lea, i-aș putea reproșa o anumită nesiguranță pe glas în unele pasaje dificile. Probabil că în timp, prin studiu intens și printr-o anumită implicare va putea întruchipa pe acel Faust ideal pe care
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]