1,864 matches
-
tulburat-o puțin zvârcolirile unei vieți. Și Apostol stătu pe scaun liniștit și nemișcat. În urechi îi susurau cuvinte și fraze care nu-l interesau deloc, căci crucea de pe masă îi turna în suflet mângâiere. Apoi președintele rosti deodată, sever: ― Acuzatul mai are ceva de spus? Bologa auzi și înțelese întrebarea; nu se clinti însă, ca și cum n-ar fi fost vorba de el. ― Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra în deliberare! zise iar colonelul, supărat. Pretorul făcu un semn și plutonierul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
halbe Gicu și-a udat batista, apoi a lipit-o pe fruntea Încinsă și s-a abținut cu foarte mare greutate să nu dea cămașa jos de pe el. Gestul incipient a fost taxat cu priviri aprinse de către Sandu Șpriț, iar acuzatul de serviciu a Înghițit În sec. Apoi a ras halba și s-a uitat cu jind către halbele pline ale mesenilor. Sandule, e căldură ca-n iad, pe cuvânt de onoare! Ai fost Într-o excursie pe-acolo și știi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de sport marca Adidas. Acestea fiind zise, comandantul propuse excluderea lui din partid. Dacă țineai de litera ,,articolelor din regulament,, reclamația nu trebuia luată în considerație, fiindcă venea de la o nemembră și mai ales... excluderea nu se putea face în lipsa acuzatului! Nici nu au mai votat, dar cine avea chef de despicat firul în patru amănunte, când mai aveau juma de bidon? Sărbătoreau sfârșitul canalului! Au finalizat bidonul! Au plecat liniștiți acasă, însă totuși cu strângere de inimă, că au rămas
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de tren copilăria ne-a-ncântat, Nevoile și dorul pe șine ne-a purtat. Până nu demult, era de toată lumea folosit Dar, după desele scumpiri, e tot mai ocolit. Partida de fotbal Dinamo-F.C. National Într-un meci dinamoviștii-s acuzați Că nu gândesc, că nu sunt inspirați. Mărturisesc că - deși-mi știrbesc „amorul” - N-am știut că se gândește cu... piciorul. Anotimp furat De când e lumea, și își aduce-aminte, Anotimpurile se succed prestabilite. Anul acesta, chiar și altă dată, Primăvara
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
cauză; este situația maladivă a masochistului care minte doar din plăcerea de a minți sau de a suporta consecințele punitive ale minciunii sale (o depoziție falsă la tribunal, de exemplu), care conștient de efectele bune sau rele asupra celui mințit (acuzat, avocat, judecător) își asumă deliberat riscul unei posibile pedepse. Concluzia pe care o putem formula în urma trecerii în revistă a efectelor pe care minciuna le generează este aceea că din punct de vedere moral minciuna rămîne minciună, adică o încălcare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
metodologică este făcută de către angajații de rînd (Reamer 1982:228) și cel puțin de către unii etnografi. Confruntarea mentală între suspecți și poliție trece dincolo de ușile închise, însă se vede cum aceleași atitudini de neîncredere inundă tribunalele. Aici ne imaginăm că acuzații vor prefera să mintă pentru a nu fi condamnați. Procedurile legale din întreaga lume încearcă să surprindă momentele în care anumite afirmații aduse drept probe sînt false, cu presupunerea că, în general, afirmațiile false sînt făcute cu intenția de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a justiției divine. Mai tîrziu, atitudinea sceptică față de veridicitatea mărturiilor nedepuse sub jurămînt a ajuns să se datoreze libertății persoanei de a spune orice și absența unei invocări a justiției divine (cf. Spencer și Flin 1990:49-55). Depunerea jurămîntului de către acuzat are o istorie mai complicată. Acuzații anglo-saxoni își susțineau nevinovăția prin jurămînt, iar tribunalele medievale îi interogau tot sub jurămînt. Star Chamber a abuzat de aceeași putere, încît, după ce a fost desființată în 1641, "s-a insistat... că a obliga
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sceptică față de veridicitatea mărturiilor nedepuse sub jurămînt a ajuns să se datoreze libertății persoanei de a spune orice și absența unei invocări a justiției divine (cf. Spencer și Flin 1990:49-55). Depunerea jurămîntului de către acuzat are o istorie mai complicată. Acuzații anglo-saxoni își susțineau nevinovăția prin jurămînt, iar tribunalele medievale îi interogau tot sub jurămînt. Star Chamber a abuzat de aceeași putere, încît, după ce a fost desființată în 1641, "s-a insistat... că a obliga un acuzat să depună jurămînt era
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o istorie mai complicată. Acuzații anglo-saxoni își susțineau nevinovăția prin jurămînt, iar tribunalele medievale îi interogau tot sub jurămînt. Star Chamber a abuzat de aceeași putere, încît, după ce a fost desființată în 1641, "s-a insistat... că a obliga un acuzat să depună jurămînt era un act contrar voinței lui Dumnezeu și a legilor naturii" (Williams 1963:41). Dreptul acuzatului de a nu spune nimic, asociat cu imposibilitatea acestuia de a face o mărturie sub jurămînt, a condus la ceea ce Williams
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Star Chamber a abuzat de aceeași putere, încît, după ce a fost desființată în 1641, "s-a insistat... că a obliga un acuzat să depună jurămînt era un act contrar voinței lui Dumnezeu și a legilor naturii" (Williams 1963:41). Dreptul acuzatului de a nu spune nimic, asociat cu imposibilitatea acestuia de a face o mărturie sub jurămînt, a condus la ceea ce Williams (1963:45) numește "achitări neîndreptățite". Acest lucru a fost remediat prin acordarea dreptului acuzaților de a face, din sală
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
naturii" (Williams 1963:41). Dreptul acuzatului de a nu spune nimic, asociat cu imposibilitatea acestuia de a face o mărturie sub jurămînt, a condus la ceea ce Williams (1963:45) numește "achitări neîndreptățite". Acest lucru a fost remediat prin acordarea dreptului acuzaților de a face, din sală, afirmații în afara jurămîntului, practică anulată în 1982 ca o consecință întîrziată însă necesară a schimbării introduse în 1898, prin care acuzatul avea dreptul să depună mărturie sub jurămînt (cf. Comisia de revizuire a legii 1972
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Williams (1963:45) numește "achitări neîndreptățite". Acest lucru a fost remediat prin acordarea dreptului acuzaților de a face, din sală, afirmații în afara jurămîntului, practică anulată în 1982 ca o consecință întîrziată însă necesară a schimbării introduse în 1898, prin care acuzatul avea dreptul să depună mărturie sub jurămînt (cf. Comisia de revizuire a legii 1972:65-66). Astfel este clar că atitudinile față de depunerea jurămîntului s-au schimbat foarte mult de-a lungul secolelor. Unele din aceste schimbări au fost influențate de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de revizuire a legii 1972:65-66). Astfel este clar că atitudinile față de depunerea jurămîntului s-au schimbat foarte mult de-a lungul secolelor. Unele din aceste schimbări au fost influențate de modificări în legile care acordau sau negau dreptul unui acuzat de a avea un reprezentant legal, subiect care ne-ar îndepărta mult de scopul acestei lucrări. Ignorînd complicațiile respective, putem spune în mare că justiția divină a fost treptat exclusă ca parte activă la procese. Tribunalele din Anglia au presupus
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un reprezentant legal, subiect care ne-ar îndepărta mult de scopul acestei lucrări. Ignorînd complicațiile respective, putem spune în mare că justiția divină a fost treptat exclusă ca parte activă la procese. Tribunalele din Anglia au presupus întotdeauna că un acuzat poate fi tentat să mintă pentru a-și spori șansele de a fi achitat. În vremuri vechi, jurămîntul era considerat un obstacol eficient împotriva minciunii, în timp ce Star Chamber, prin sancțiunile pe care le-a introdus, a dublat pericolul în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vechi, jurămîntul era considerat un obstacol eficient împotriva minciunii, în timp ce Star Chamber, prin sancțiunile pe care le-a introdus, a dublat pericolul în care se aflau cei ce urmau a fi induși în eroare. Mai tîrziu, legea a acceptat dreptul acuzatului de a nu fi interogat, ceea ce Williams (1963:37-38) consideră similar privilegiului american de a nu se autoacuza. Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, opinia publică s-a îndreptat spre acest "drept de a tăcea" și a introdus ca opțiune
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Williams (1963:37-38) consideră similar privilegiului american de a nu se autoacuza. Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, opinia publică s-a îndreptat spre acest "drept de a tăcea" și a introdus ca opțiune depunerea mărturiei sub jurămînt, conform căreia acuzatul putea fi interogat "mai mult pentru a desființa acest scut protector al tăcerii, decît pentru a-i favoriza pe cei nevinovați" (Cornish 1978:58; Cornish și Clark 1989: 618-619). Ideea de pericol dublu dispăruse efectiv. În studiul său asupra mărturiilor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
importantă în angrenajul societății, și depășește domeniul legislativ". Drept urmare, cînd propunerile Comitetului au fost puse în practică în sistemul de legi, depunerea jurămîntului nu a fost afectată cu nimic. În unele jurisdicții ale statelor americane și în alte tribunale europene, acuzatul are voie să depună mărturie în absența prestării jurămîntului, încît să nu fie mai tîrziu pedepsit pentru sperjur (Freedman 1975:31; Wigmore 1976: s.1826). Alți martori ar putea ține cont de posibilele pedepse ale justiției pămîntene și divine; însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
voie să depună mărturie în absența prestării jurămîntului, încît să nu fie mai tîrziu pedepsit pentru sperjur (Freedman 1975:31; Wigmore 1976: s.1826). Alți martori ar putea ține cont de posibilele pedepse ale justiției pămîntene și divine; însă interesul acuzatului de a minți ar fi prea puternic pentru a fi intimidat de vreo amenințare, fie ea reală sau supranaturală. Însă dacă în comunitățile industrializate a scăzut credința în intervenția justiției divine, ea a rămas totuși la fel de bine implementată în mentalitatea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în intervenția justiției divine, ea a rămas totuși la fel de bine implementată în mentalitatea oamenilor din zona rurală. De exemplu, Herzfeld (1990:310-315) semnalează gravitatea acordată pedepsei divine în cazul mărturiilor false de către hoții și călugării păstori din Creta anilor '80. Acuzații pot minți cu ușurință; însă cum am putea interpreta afirmațiile făcute de avocați? A avut Oscar Wilde dreptate să îi excludă din rîndul persoanelor care au contribuit la declinul artei de a minți? Întrebările cu două ascunzișuri puse în timpul interogatoriului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Curții". Freedman susține că, trebuind să facă față obligațiilor de mai sus, un avocat se poate descurca să prezinte cît mai bine declarația unui client despre care știe că e falsă: regulile par să ceară ca apărătorul oficial al unui acuzat să-și îndemne clientul să corecteze mărturia falsă, însă dincolo de acest lucru, îndatorirea de a păstra informația confidențială îl împiedică pe avocat să spună adevărul. Totuși, o dată cu prezentarea situației de mai sus ca rezolvare a trilemei, Freedman oferă și alte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
argumentației logice o încărcătură emoțională. În textul mai sus-menționat, există un pasaj în care autorul, uzând de metafora metonimică și de prozopopee, ca procedeu retoric cu efect garantat, imaginează un monolog pro domo al Partidului Conservator trimis, injust, în boxa acuzaților: "Apărarea mea este că v-am transmis o țară în care puteți astăzi să vorbiți sus și tare, să scrieți și bune și rele și să insultați chiar cenușa acelora cari v-au lăsat mijlocul de a fi și a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lacrimi din scenă, după ce jucaseră un rol emoționant și după ce lăsaseră masca jos. Dacă numai faptul de a spune cuvinte scrise de un altul inflamează astfel prin sentimente fictive, ce nu vom face noi, care trebuie să gândim ce gândește acuzatul, pentru a putea fi emoționați ca și clientul nostru?" (Institution oratoire, Livre 6, Les Belles Lettres, 1977). Această asimilare a statutului de comediant cu cel de orator, încă foarte vie în epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Marin Sorescu. În privința celui dintăi, piesele într-un act de tipul Neguțătorul de ochelari (1928), Interpretări la cleptomanie, Patriotul, ilustrative pentru un comic al absurdului frust, găzduiesc hipotextul caragialian, dar anticipă meritoriu și procedee vădit ionesciene. Astfel, nonsensurile debitate de Acuzatul din Interpretări la cleptomanie, amintesc de prelucrarea caragialiană a snoavei populare din Minciună. Se știe că aici flăcăul cel isteț reușește să doboare "jumătatea de om" ucigașă prin puterea minții, exploatând în fapt, paradoxul, nesesizat de acesta, din însăși prinsoarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE: Nu e de mirare. Sunteți o familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE: Nu e de mirare. Sunteți o familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]