1,099 matches
-
sintactice de complement, direct și indirect: „Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi.” (Ibidem, p. 155), „Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta.” (Ibidem, p. 127) Când formele accentuate de acuzativ realizează alte funcții sintactice, forma neaccentuată nu mai poate fi întrebuințată, deoarece planul său semantic conține implicit funcția primordială a acuzativului - de obiect pasiv al acțiunii verbale: Merg la tine/cu tine/pentru tine/fără tine etc. Obligativitatea întrebuințării formelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta.” (Ibidem, p. 127) Când formele accentuate de acuzativ realizează alte funcții sintactice, forma neaccentuată nu mai poate fi întrebuințată, deoarece planul său semantic conține implicit funcția primordială a acuzativului - de obiect pasiv al acțiunii verbale: Merg la tine/cu tine/pentru tine/fără tine etc. Obligativitatea întrebuințării formelor neaccentuate prezintă grade diferite în legătură cu persoana gramaticală a pronumelui, cu funcția lui sintactică și cu structura generală a enunțului sintactic. Pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai prin amândouă formele: Dă-mi-le mie! Forma accentuată se poate întrebuința singură doar în enunțuri dialogale, când forma neaccentuată rămâne subînțeleasă odată cu verbul predicat: - M-ai văzut pe mine?/ - Da, pe tine. Întrebuințarea formelor neaccentuate de dativ și acuzativ este obligatorie și în unele contexte în care complementul, direct sau indirect, se realizează prin substantive sau pronume nepersonale; gradul de obligativitate depinde de topica substantivului (pronumelui nepersonal), natura substantivului, gradul de determinare a substantivului. Se reiau sau se anticipă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adus fiecăruia câte un album./ I-am adus fiecăruia câte un album.; • pronumelor interogativ și interogativ-relativ cine: Cui ai promis?/ Cui i-ai promis?, Nu știu cui i-am promis../„ Nu știu cui am promis.; • pronumelor nehotărâte și negative formate de la pronumele unul, în acuzativ, când urmează verbului: N-am văzut pe niciunul./ Nu l-am văzut pe niciunul., L-ai văzut pe vreunul?/Ai văzut (pe) vreunul?; • pronumelui demonstrativ acesta, cu sens neutru, eventual substitut anaforic de propoziție: Asta vreau, asta fac., Că muncești
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonime, la amândouă persoanele: La persoana a II-a omonimia cuprinde și pluralul, iar la persoana a III-a, omonimia cazuală se desfășoară în forme diferite de singular și plural: Distincția nominativ-acuzativ este asigurată, direct, de morfemul pe, expresie a acuzativului complement direct și, indirect, prin alte prepoziții care impun cazul acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se realizează sintactic, prin intermediul regentului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și pluralul, iar la persoana a III-a, omonimia cazuală se desfășoară în forme diferite de singular și plural: Distincția nominativ-acuzativ este asigurată, direct, de morfemul pe, expresie a acuzativului complement direct și, indirect, prin alte prepoziții care impun cazul acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se realizează sintactic, prin intermediul regentului; genitivul are regent nominal: ideea dumneavoastră; dativul, regent verbal sau adjectival
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voastre etc. La plural, opoziția se realizează numai la nivelul primului termen, substantival: domniile lor/domniilor lor; domniile voastre/domniilor voastre. Omonimia nominativ-acuzativ se anulează prin intonație, marcă specifică vocativului: dumneata!, dumneavoastră!, domnia-voastră! Omonimia acuzativ-nominativ se anulează prin prezența morfemului pe, semn al acuzativului: „Pe dumneavoastră (domnia-noastră) v-au chemat!” sau prin intermediul prepozițiilor care impun cazul acuzativ: cu, la, pentru etc.; Merg cu dumnealui (domnia-lui, domnia voastră etc.). Omonimia genitiv-dativ se anulează sintactic: • prin pronume personale, forme neaccentuate care reiau sau anticipă pronumele de politețe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
domniile lor/domniilor lor; domniile voastre/domniilor voastre. Omonimia nominativ-acuzativ se anulează prin intonație, marcă specifică vocativului: dumneata!, dumneavoastră!, domnia-voastră! Omonimia acuzativ-nominativ se anulează prin prezența morfemului pe, semn al acuzativului: „Pe dumneavoastră (domnia-noastră) v-au chemat!” sau prin intermediul prepozițiilor care impun cazul acuzativ: cu, la, pentru etc.; Merg cu dumnealui (domnia-lui, domnia voastră etc.). Omonimia genitiv-dativ se anulează sintactic: • prin pronume personale, forme neaccentuate care reiau sau anticipă pronumele de politețe: „Dumneavoastră (Domniei-voastre) vă pot spune.” (D.) „Vă las dumneavoastră (domniei-voastre) florile.” (D.), „I-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
analizat creația poetului. - adică/ El a analizat opera lui. și nu El a analizat opera sa. Cazul dativ exprimă identitatea subiect-obiect indirect: „Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume.”( M. Eminescu, I, p. 80) Cazul acuzativ exprimă identitatea subiect-obiect direct: „Pân’ ce-oi simți (...) C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște.” (Ibidem, I, p. 116) În planul expresiei, opoziția cazuală se realizează prin supletivismul formelor. Ca și pronumele personal, pronumele reflexiv cunoaște două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indirect sau de complement de reciprocitate când nu este morfem de diateză: „Nu-și trăise decât șie.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 91), „Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi.” (Idem, I, p. 101) În cazul acuzativ, realizează funcții sintactice forma accentuată: • complement de agent: „Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” (M.Eminescu, I, p. 142); • complement direct (intern); complement direct - prelungire sintactică a acuzativului-morfem al diatezei reflexive: „Că o vrea spre-a se-nțelege
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sine.” (Ibidem, p. 53); • circumstanțial: „Și în sine împăcată stăpânea eterna pace.” (Ibidem, p. 32); • atribut: „Ochii (...) mulțumiți de ei înșii privesc c-un fel de conștiință de sine.” (M.Eminescu, Proză literară, p. 74) Este specifică pronumelui reflexiv de acuzativ mai ales și de dativ, forma neaccentuată, rămânerea în afara relațiilor sintactice și, în consecință, în afara funcțiilor sintactice 8. Funcționează atunci ca element constitutiv al unor verbe pronominale: a-și închipui, a se ajunge (cu sensul ‘a parveni’), a se întâmpla
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fonetice, condiționate de morfemele dezinențiale în structura pronumelor simple: e/ea (meu/mea), o/oa (nostru/noastră/noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular, pronumele posesive realizează, în sfera limbii literare, numai opoziția nominativ-acuzativ; marca distinctivă a cazului acuzativ este morfemul pe: al meu/pe al meu. Când acuzativul nu este expresia funcției sintactice de complement direct, anularea omonimiei cu nominativul este realizată prin intermediul prepozițiilor cerute de funcțiile sintactice pe care le exprimă: la/cu/despre/pentru al meu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ea (meu/mea), o/oa (nostru/noastră/noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular, pronumele posesive realizează, în sfera limbii literare, numai opoziția nominativ-acuzativ; marca distinctivă a cazului acuzativ este morfemul pe: al meu/pe al meu. Când acuzativul nu este expresia funcției sintactice de complement direct, anularea omonimiei cu nominativul este realizată prin intermediul prepozițiilor cerute de funcțiile sintactice pe care le exprimă: la/cu/despre/pentru al meu. În limbajul popular intervin uneori și forme de genitiv-dativ, realizate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pronumele de cuantificare distributivă se întrebuințează rar la genitiv. • dativul (ambelor subcategorii de pronume) se exprimă prin morfemul la: Am dat la trei din ei câte un măr., Am dat un măr la câte doi. • nominativul are morfemul Ø, iar acuzativul morfemul pe, dacă pronumele, marcat semantic de trăsătura ‘cunoscut’, realizează funcția de complement direct: Au venit doi (câte doi) la mine., I-am chemat pe doi la mine., I-am luat pe câte doi. Când realizează alte funcții, acuzativul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iar acuzativul morfemul pe, dacă pronumele, marcat semantic de trăsătura ‘cunoscut’, realizează funcția de complement direct: Au venit doi (câte doi) la mine., I-am chemat pe doi la mine., I-am luat pe câte doi. Când realizează alte funcții, acuzativul se distinge, indirect, de nominativ, prin intermediul prepoziției: A mers totdeauna cu doi la film., A mers săptămânal cu câte doi la film. Când pronumele nu se caracterizează prin trăsăturile ‘uman’ și ‘cunoscut’, distincția acuzativ-nominativ rămâne implicită în planul semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multe, câțiva, câteva, atâția, atâtea G.D.: -or(a): multora, câtorva, atâtora Pronumele amândoi și toți au flexiune cazuală neregulată; prezintă reduplicarea silabei dezinențiale: N.Ac.: -i, -ă; -i, -e: amândoi, amândouă, toți, toate G.D.: (-ur)-or + or (a): amândurora, tuturora Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe sau prin intermediul prepozițiilor cu recțiune de acuzativ: I-am văzut pe amândoi (pe câțiva). / S-au văzut câțiva, amândoi. iar genitivul, prin morfemul a sau prin intermediul prepozițiilor specifice acestui caz: Ideea aceasta a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toți au flexiune cazuală neregulată; prezintă reduplicarea silabei dezinențiale: N.Ac.: -i, -ă; -i, -e: amândoi, amândouă, toți, toate G.D.: (-ur)-or + or (a): amândurora, tuturora Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe sau prin intermediul prepozițiilor cu recțiune de acuzativ: I-am văzut pe amândoi (pe câțiva). / S-au văzut câțiva, amândoi. iar genitivul, prin morfemul a sau prin intermediul prepozițiilor specifice acestui caz: Ideea aceasta a multora dintre ei devine tot mai obsedantă., În fața multora el nu valorează nimic. Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Meritul celor câțiva este de a fi rămas pe loc. Dintre pronumele colective, numai amândoi și ambii se caracterizează prin flexiune sintetică, pronumele compuse tuscinci, tusșase, câteștrei recurg la morfeme prepoziționale: datoriile a tustrei (G.), a dat la tustrei (D.) Acuzativul se deosebește de nominativ prin același morfem pe: Pe tustrei îi vreau. sau indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune de acuzativ: Am plecat cu tustrei. SINTAXA PRONUMELUI DE CUANTIFICARETC "SINTAXA PRONUMELUI DE CUANTIFICARE" Pronumele de cuantificare intră în toate tipurile de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune sintetică, pronumele compuse tuscinci, tusșase, câteștrei recurg la morfeme prepoziționale: datoriile a tustrei (G.), a dat la tustrei (D.) Acuzativul se deosebește de nominativ prin același morfem pe: Pe tustrei îi vreau. sau indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune de acuzativ: Am plecat cu tustrei. SINTAXA PRONUMELUI DE CUANTIFICARETC "SINTAXA PRONUMELUI DE CUANTIFICARE" Pronumele de cuantificare intră în toate tipurile de relații sintactice, cu excepția relației de incidență. Considerată clasa în ansamblu, pronumele de cuantificare realizează toate funcțiile sintactice proprii substantivului: • subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriei cazului. La genitiv-dativ, însă, unde este indispensabil flexiunii, funcționează în primul rând ca morfem al cazului: N.Ac.: (cel de) al doilea (M.), (cea de) a doua (F.) G.D.: celui de al doilea (M.), celei de a doua (F.) Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe, general, când pronumele ordinal realizează funcția sintactică de complement direct: A venit al doilea./ L-am trimis pe al doilea. sau, sintactic, prin intermediul prepozițiilor care cer cazul acuzativ: A vorbit despre al doilea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celei de a doua (F.) Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe, general, când pronumele ordinal realizează funcția sintactică de complement direct: A venit al doilea./ L-am trimis pe al doilea. sau, sintactic, prin intermediul prepozițiilor care cer cazul acuzativ: A vorbit despre al doilea. Genitivul se distinge de dativ prin morfemul al, a etc.: O idee a celui de al doilea m-a interesat în mod deosebit. sau, la nivel sintactic, prin intermediul regentului sau al prepozițiilor cu recțiune genitivală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câtelea este defectiv de plural. Pronumele care realizează opoziția de număr, concomitent cu opoziția de gen, la genitiv-dativ: căruia (M.), căreia (F.), cărora (M.,F.) Cazultc " Cazul" Pronumele câți și al câtelea se întrebuințează, de regulă, numai la nominativ sau acuzativ. Distincția dintre cele două cazuri se realizează prin morfemul pe, marcă de acuzativ, generală pentru al câtelea, condiționată de trăsătura semantică + uman pentru câți: Pe câți ai văzut?, Câte ai citit tu? Pronumele care realizează genitiv-dativul prin dezinențe specific pronominale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziția de gen, la genitiv-dativ: căruia (M.), căreia (F.), cărora (M.,F.) Cazultc " Cazul" Pronumele câți și al câtelea se întrebuințează, de regulă, numai la nominativ sau acuzativ. Distincția dintre cele două cazuri se realizează prin morfemul pe, marcă de acuzativ, generală pentru al câtelea, condiționată de trăsătura semantică + uman pentru câți: Pe câți ai văzut?, Câte ai citit tu? Pronumele care realizează genitiv-dativul prin dezinențe specific pronominale, diferențiate în funcție de gen și număr, înscrise în flexiune internă: Singular: -ui (M.): căruia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de masculin -ui: cui. Distincția genitiv-dativ se realizează prin morfemul a, variabil în funcție de gen și număr, marcă a cazului genitiv: A cui e vina? sau, indirect, prin prepozițiile care cer cazul genitiv: Împotriva cui să te ridici? iar distincția nominativ/acuzativ, prin morfemul pe: Cine vine astăzi?/ Pe cine vezi acolo?, Care se trezerște primul?/ Pe care l-ai ales? SINTAXA PRONUMELUI INTEROGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI INTEROGATIV" Pronumele interogativ intră mai ales în relații sintactice de interdependență și de dependență. În desfășurarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează în propoziție: „Nu știu pe cine să invit.” (Ac.), „Nu știu cine va veni.” (N.), „Nu știu a cui carte s-o iau.” (G.) sau de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: „Premiez pe cine vine primul.” (completivă directă ® acuzativ), „Ia premiu cine vine primul.” (subiect propozițional ® nominativ), „Ofer acest premiu cui vine primul.” (completivă indirectă ® dativ). SINTAXA PRONUMELUI RELATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI RELATIV" La nivel sintactic pronumele relative își fixează identitatea specifică între celelalte pronume; au funcție dublă: • îndeplinesc rolul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]