2,088 matches
-
și aprecia într-un anumit fel influențele venite din exterior. Așa se explică, de altfel, marea diversitate a răspunsurilor umane la una și aceeași situație de viață. Este insuficientă, deci, explicația adaptării-dezadaptării doar prin factorii externi, ignorându-se particularitățile „echipamentului adaptativ individual”. Copilul, ca și adultul, este un „agent” al propriei sale dezvoltări, este o entitate activă care contribuie la conturarea specificului său psihologic în ontogeneză, și nu este doar o ființă „manipulată” de factorii externi. Apoi, trebuie luat în considerare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sau chiar rămânerea într-o perpetuă stare de inadaptare a copilului, impun măsuri de atenuare sau schimbare a acestui egocentrism individual al puberului, determinat de criza de dezvoltare. • Se știe că o principală cale de prevenire a riscurilor de eșec adaptativ este alegerea unor sarcini sau profesiuni în acord cu interesele și aptitudinile proprii reale. Dar, pentru a-l ajuta pe elev să facă alegeri sau opțiuni adecvate, trebuie să se intensifice în școli activitățile de elaborare a unor metode și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sunt principalele modalități care permit adaptarea interlocutorilor unul față de altul, la situație și, esențial, la finalitatea urmărită. Acționând în orice structură sistemică Ă și comunicarea prezintă această caracteristică Ă, principiul retroacțiunii are ca menire echilibrarea și eficientizarea structurilor, dimensiunea sa adaptativă fiind evidentă. Dintre formele de retroacțiuni prezente și în comunicarea de tip didactic, rețin atenția două: feed-back-ul și feed-forward-ul. 4.1. Delimitări conceptualetc "4.1. Delimit\ri conceptuale" Într-o accepțiune foarte largă, prin feed-back (fb), ca formă de conexiune
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mentală indică, așa cum sugerează și termenul, o scădere sau diminuare de un anumit grad a funcțiilor cognitive (intelectuale), fapt care duce la o reducere semnificativă a competenței sociale a celui în cauză (sau, altfel spus, la limitări serioase în comportamentul adaptativ al persoanei, care va face față greu cerințelor vieții cotidiene și standardelor comunității căreia îi aparține). Activitatea (funcționarea) intelectuală generală se măsoară, după cum se știe, printr-un coeficient de inteligență (Q.I.) stabilit prin evaluarea rezultatelor obținute în urma aplicării unui
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
misiunea, de totalitatea sarcinilor cuprinse în funcția de profesor și, nu în ultimul rând, de atitudinile părinților. Funcția de educator a elevilor exclude însă autoritarismul și dirijismul, etichetarea represivă și manipulantă a elevilor, tendința de a le induce un comportament adaptativ și conformist. Este și o alternativă la excesele de „știință...” a procesului de învățământ, îndeosebi la disciplinele fundamentale, ignorându-se toate principiile învățării. Condițiile pe care le asigură spațiul școlar și poziția profesorului în clasă fac ca acesta să poată
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
caz asupra unor creatori eminenți, precum Leonardo da Vinci (Freud, 1910/1964), au venit în sprijinul acestor opinii. Mai târziu, teoria psihanalitică a introdus în studiul creativității noțiunile de regresie de adaptare și elaborare (Kris, 1952). Procesul primar, de regresie adaptativă, implică interferența conținuturilor neprelucrate în sfera conștientă. Conținuturile nemodulate pot apărea în timpul procesului activ de rezolvarea problemelor, dar mai ales în timpul somnului, fanteziilor și reveriilor sau în cazul intoxicațiilor cu droguri și al psihozelor. Elaborarea, procesul secundar, presupune reprelucrarea și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu orientarea psihologiei eului a demonstrat că fenomenul creativ nu reprezintă un simplu model comportamental (psihopatologie), nu derivă dintr-un singur nivel psihodinamic (inconștientul), nu exprimă o unică trăsătură (sau dominantă) individuală (comportament antisocial) și nu posedă un singur scop adaptativ. O astfel de viziune asupra creativității a corespuns preceptului psihanalitic conform căruia creativitatea, asemenea celorlalte aspecte ale comportamentului, este multiplu determinată (adică multivariată), ceea ce a dus recent la definirea creativității ca fenomen complex (Albert și Runco, 1989) sau sindrom (MacKinnon
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
al unui consens asupra valorilor. În acest caz, ele sunt indicele unei puternice coeziuni a elitei conducătoare și contribuie în egală măsură la menținerea și întărirea acesteia. În acest caz, circulația în interiorul elitei poate fi considerată ca o veritabilă strategie adaptativă (Birnbaum, 1978, p. 81; Suleiman, 1979, p. 88). Pentru a traduce această adaptare în termenii lui Pareto, „elita guvernamentală este într-o stare de transformare lentă și continuă. Ea curge asemeni unui fluviu” (Pareto, § 2056). Această adaptare lentă prin resursele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de vecinătate este văzută ca inhibatoare pentru participarea în inițiative de acțiune colectivă. Rețelele informale intră în competiție directă cu organizațiile voluntare formale în fostele țări comuniste (Howard, 2003), acestea din urmă dezvoltându-se în măsură semnificativă datorită funcțiilor lor adaptative din perioada de opresiune. În schimb, organizațiile formale sunt atractive doar pentru cei ale căror rețele au fost destructurate de forțele pieței. Studiul Băncii Mondiale privind excluziunea socială din România (Amelina, Chiribucă și Knack, 2003) susține corelația dintre tipurile de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
publice. Progresul tehnologic. În instituțiile publice, adoptarea noilor tehnologii determină modificări nu doar în sfera procedurilor de lucru, ci poate fi influențată sensibil chiar și structura organizațională. Evenimentele politice sau sociale majore pot genera procese de transformare neplanificată sau schimbări adaptative ale organizației. Factorii interni ai schimbării pot fi: diminuarea competitivității sau a eficacității; pierderea prestigiului; dificultățile financiare; lipsa motivației personalului sau absenteismul. Un factor intern important poate fi schimbarea structurii sau a dimensiunii organizației, fapt ce presupune modificări substanțiale ale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cu reducerea pierderii de căldură, cât și prin intensificarea termogenezei. metabolismul crește de câteva ori peste valoarea normală; mărirea tonusului muscular - „tremurat de frig”; dacă temperatura crește peste limita superioară a zonei de neutralitate termică (320C), aceasta determină o reacție adaptativă care constă în: creșterea debitului sudoral până la 1,3 kg/h. Dacă lichidul respectiv nu este înlocuit, se poate ajunge la o stare de deficit hidric (în timpul orelor de program până la 6% din masa corporală). Odată cu transpirația, se pierd și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
contrar, când efectele stresului se răsfrâng negativ asupra sănătății persoanei vorbim de „distress” (Jurcău și Moldovan, 2003). După evaluarea evenimentelor stresante și a potențialului de care dispune o persoană pentru a-i face față, individul implică o serie de strategii adaptative sau de ajustare (în engleză „coping”). Acestea sunt de două tipuri: directe sau de vigilență, respectiv indirecte sau de evitare. Primele, direcționează atenția persoanei spre modalități de neutralizare a stresului pentru a controla sau preveni efectele acestuia, în timp ce celelalte care
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
activități profesionale ce impun relaționarea intensă cu clienții (avocați, personal medical, profesori etc.). Apărătorii acestui concept au găsit cel puțin trei elemente prin care să-l diferențieze de stresul ocupațional. Astfel, stresul ocupațional apare ori de câte ori sarcinile de muncă depășesc resursele adaptative ale angajaților, în timp ce sindromul de epuizare constituie faza finală a dezadaptării, datorată unui dezechilibru îndelungat între cerințe și resurse. O altă distincție, pornește de la ideea că stresul nu conduce întotdeauna la atitudini și comportamente negative din partea angajaților, în timp ce burnout-ul este
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
angajamentele sau perspectivele diferite. Pentru a evada din această perspectivă limitată de interpretare a organizațiilor, autorul propune termenul de instituție, considerând că acesta surprinde mai sugestiv caracteristicile organizației, ca produs natural al presiunilor și necesităților sociale, respectiv ca un organism adaptativ și replicator. Pentru a surprinde și mai nuanțat acest proces de schimbare, Selznick introduce alte două concepte: competența distinctivă și personalitatea organizațională, arătând că infuzia cu valori transformă organizațiile în instituții, oferindu-le o identitate distinctă. Selznick accentuează și el
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
tehnologică”, adică procesul prin care organizație își determină funcția ei principală. Astfel, pentru protejarea esenței tehnologice și pentru obținerea unui anumit grad de stabilitate și certitudine în confruntarea cu mediul, organizațiile trebuie să-și dezvolte o serie de strategii structurale adaptative. 10. 3. 2. Analiza costurilor tranzacționale Oliver Williamson (1975, 1985) promovează un model analitic care îmbină perspectivele de abordare a organizațiilor ca sisteme deschise și ca sisteme raționale. El își dezvoltă teoria pornind de la încercarea de a explica originile și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
constrângerile externe. 10. 4. 2. 2. Modelul ecologiei populației Promotorii acestei abordări (Singh, Lumsden, 1990) susțin că „nu există nici un motiv de a crede că marea varietate structurală dintre organizații reflectă numai adaptarea”, încât există limite evidente ale capacității lor adaptative, limite care decurg din „inerția structurală” ce este caracteristică organizațiilor, ea fiind generată de o serie de presiuni interne și externe. Cu cât aceste presiuni sunt mai puternice, cu atât va fi mai scăzută flexibilitatea adaptativă a organizațiilor. Principiul care
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
evidente ale capacității lor adaptative, limite care decurg din „inerția structurală” ce este caracteristică organizațiilor, ea fiind generată de o serie de presiuni interne și externe. Cu cât aceste presiuni sunt mai puternice, cu atât va fi mai scăzută flexibilitatea adaptativă a organizațiilor. Principiul care stă la baza acestei abordări este acela că mediul selectează organizațiile și nu acestea se adaptează mediului. Supoziția inerției structurale are o altă implicație importantă în perspectiva ecologică de abordare a relațiilor dintre organizații și mediu
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nu funcționeze sau să aibă alte consecințe decât cele intenționate. Atunci când se dorește îmbunătățirea adaptabilității organizaționale și a comportamentelor angajaților, managerii și lucrătorii trebuie să înțeleagă natura schimbărilor necesare și efectele acestora. Schimbarea organizațională poate fi dificilă și costisitoare. Organizațiile adaptative și flexibile au un avantaj competitiv față de cele rigide și statice. Alegerea managementului pe termen lung este evidentă: inovare și adaptare sau stagnare și moarte (Bogathy, 2002). Scopurile schimbării planificate Abordând acest subiect sesizăm necesitatea unei distincții importante între schimbarea
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
adaptabilitate. Majoritatea ariilor din organizație sunt puse sub presiune, pentru a deveni mai flexibile și mai adaptive. Adaptarea efectivă a schimbărilor organizaționale nu mai este doar o preocupare a departamentelor specializate; toate părțile organizației sunt centrate să devină cât mai adaptative, deoarece întreaga organizație trebuie să fie preocupată de problema schimbării; cultura organizațională joacă un rol important în abilitatea organizației de a se adapta. Organizațiile care nu vor sau nu pot să se adapteze la schimbările apărute în mediul lor vor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Kyriakidou Olympia Millward Lynne Eficiența schimbării organizaționale depinde în mare măsură de reorientarea cognitivă a angajaților. Capacitatea acestora de a-și restructura cadrul cognitiv și de a introiecta noile identități propuse de manageriat sunt influențate de încrederea lor în resursele adaptative ale organizației și de congruența valorică a noilor identități organizaționale cu cele anterioare. 2003 Viziune și valori: schimbări culturale consecutive unei achiziții internaționale Baldini Alina Spini Maurizio Descrie transformarea survenită într-o companie de telecomunicații italiană ca urmare a intrării
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
of Knowedge”, În Marglin și Marglin, Dominating Knowledge, pp. 102-144. Există mai multe modele diferite și În ceea ce privește medicina științifică, unele dintre ele pornind de la o perspectivă fundamental diferită de practica alopatică standard. De pildă, medicina darwiniană se concentrează asupra funcțiilor adaptative a ceea ce altfel apare ca fiind o stare patologică. Un exemplu Îl reprezintă grețurile matinale cu care se confruntă multe femei În primul trimestru de sarcină. Acestea sunt considerate o adaptare, deoarece determină respingerea unor alimente - În special fructe și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
obișnuite de gripă și răceală, considerată un mecanism de adaptare menit să declanșeze reacția de apărare a sistemului imunitar Împotriva infecției. În măsura În care această perspectivă este corectă, ea ne obligă să ne Întrebăm care ar putea fi funcțiile-beneficii - sau, mai precis, adaptative - ale unei boli. În mod sigur, abordarea din acest unghi a bolilor plantelor ar putea duce la noi descoperiri. Pentru o introducere accesibilă În această temă, vezi Randolph M. Nesse și George C. Williams, Evolution and Healing: The New Science
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
include doar ceea ce este necesar demonstr)rii modului în care unit)țile sistemului sunt poziționate sau aranjate. Orice altceva este eludat. Preocuparea fâț) de tradiție și cultur), analiza caracterului și personalit)ții actorilor politici, luarea în considerare a conflictualelor și adaptativelor procese ale politicii, descrierea cre)rii și punerii în practic) a unei politici - toate chestiunile de genul acesta sunt l)sate de o parte. Din omiterea lor nu rezult) lipsa lor de important). Ele sunt omise, deoarece obiectivul nostru e
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
intacte reflexele de supraviețuire. Indiferent cum calificăm sub raport moral acest lucru - care, uneori, a apărut ca „retragere din istorie”, iar alteori, pur și simplu o complicitate cu beneficii momentane, reduse cantitativ-calitativ și limitate temporal -, reeducarea vădește mobilitate și inteligență adaptativă. Poate că, tocmai dimpotrivă, ea a fost prea marcată uneori. Dar nu a lipsit, cred, niciodată la scara globală a poporului și națiunii. Resping, de asemenea, interpretarea Mioriței ca baladă a fratricidului românesc, pentru că nu rezultă de nicăieri că faptele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Huntington despărțea Transilvania de restul țării, pe considerentul că provincia aparținea Europei Centrale, față de celelalte provincii românești. Reîntorcându-ne la modelul cultural românesc și la ipostazele sale istorice, să observăm că acesta a fost caracterizat a fi În general reactiv, adaptativ sau acomodant, depinzând mereu de un factor călăuzitor extern, ceea ce nu exclude Însă pe de-a Întregul inovația interioară cu caracter adaptativ. Pe de altă parte Însă, indepedența culturală a unei comunități mici cum este cea românească În concertul actorilor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]