1,572 matches
-
glăsui Sabina cu intimitatea ce credea c-o cucerise. - Mulțumesc doamnă, am și eu! - Te-ai supărat de ce îți spusei? După cum îmi răspunzi parcă vrei să mă ții la distanță. Să nu mă crezi frivolă, dar bărbatul acesta m-a ademenit prin eleganța cu care m-a abordat. L-am crezut când mi-a spus că-i place de mine și că vrea să ținem legătura. Nici el nu mi-a spus și nici eu nu l-am întrebat dacă-i
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
căprioară și împlinită de satisfacțiile de care avusese parte în această zi minunată de iulie, pierdu din vedere pericolul ce-l reprezenta înclinația coastei acoperită cu frunzele uscate, picate din copaci, în anii trecuți. O mică neatenție și, pe când își ademenea cu gesturi și vorbe dulci iubitul, în ochii căruia se uita, puse piciorul pe frunze, în afara pământului aspru al potecii, cauciucul tălpii tenișilor nu mai avu aderență și, alunecând violent, căzu pe abrupt. A avut ghinionul că sub frunzele uscate
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
de frunze, jucând o cosmogonie-ntreagă. CLIPA DIN ARHEU Curajul îl trăiesc, de parcă aș muri, Și moartea o domin, de parcă aș trăi, Desferecată, inima -mi se urcă în Cer, Apoteoza melcului încruntă orice fier. Zideam un vânt și risipeam furtuna, Ademenind Erasmul, iubind întruna, Purtată pe aripa grea a păsării lovite, Căderea sorilor o rețineam în minte. Apoi din soare, cu el însuși, cucerind Lungi zile, impunătoare nopți, crescând Și nu mă ia de spate nici un aprig gând, Curajul l-am
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
de vorbă pentru că aveam ce învăța de la el. Mă chema în cabina lui, o baracă din pefeleu în mijlocul materialelor de tot felul, ne încuiam acolo și începea să-mi povestească ce-și aducea el aminte din viața lui. “Diseară, mă ademenea el, sper să te am de client la Trocadero!” “Nu mai merg acolo, domnule inginer, simt pe zi ce trece că mă ratez și am de crescut copiii-ăia!” Fiecare om se ratează odată-și-odată, deschidea el vorba despre acest subiect
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
oale din lut, mi-am dat seama cât te asemenei cu unul dintre vasele etalate pe rampa din ciment. Un vas îngust și înalt în care așezi o floare tăiată aproape de rădăcină. Crescută în pământul negru în care te-am ademenit. Tu ai rămas cu convingerea că am fost prinsă în roata olarului. Modelându-te. Răzbunarea mea târzie. Pulpele îmi sunt calde. Tu, cum mai ești?” (Violeta Savu, „Spectru”) Ea e o frumoasă, așa de melancolică, așa de fragedă ca o
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
te-a trimis, poezie, să-mi furi suferința? Să-mi dezbraci trupul, frânt de durere, Despărțind umbra de-a mea ființă, A ta lumină născându-mă poeme. Nu te-nțeleg, ce vrei a-mi face Cu vraja-n care mă ademenești, Să-mi uit viața, tristeții dăruite, Sau s-o împac visând-o ca-n povești. Ești fascinantă, nu-mi dai de ales, Ce-aș câștiga să iau înapoi suferință? Mă voi pierde-n lumea unui tainic vis Și-nchin ție
POEZIE, MI-AI FURAT SUFERINȚA! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376152_a_377481]
-
scârțâie-o vioară În grâul copt ce trebuie cosit. Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară În adâncimea verde-a codrului, Că te doresc, la fel ca prima oară, Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului... E ora când ademenește noaptea Fantasmele ce-n mine trec râzând, De după colț, atent, pândește moartea Indiferent îi spun să stea la rând, Mai am încă în mine-un dor ... Citește mai mult Ora când...dr Gabriela Mimi Boroianu 24.01.2017E ora când
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
greiere ce scârțâie-o vioarăîn grâul copt ce trebuie cosit.Ca ochii umezi, blânzi, de caprioarăîn adâncimea verde-a codrului,Că te doresc, la fel ca prima oară,Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului...E ora când ademenește noaptea Fantasmele ce-n mine trec râzând,De după colț, atent, pândește moartea Indiferent îi spun să stea la rând,Mai am încă în mine-un dor ... XIII. INELUL, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
așteptat de oameni și animale deopotrivă. Mi se porneau atunci toți și toate spre o nouă viață, cu grabă, cu nerăbdare, cu bucurie, iar când plesneau mugurii pomilor, îmbrăcându-se în cămeși de floare, când ghioceii, viorelele și lăcrămioarele ne ademeneau cu frumusețea și parfumul lor, atunci știam că nimeni și nimic nu va mai putea opri natura și omul din mersul lor mereu repetat spre renașterea vieții. Și-atunci venea iară la rând o nouă lume, renăscută parcă din caierul
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
săptămână. Treci pe la mine azi? A schimbat mătușa în grabă tema conversației. - Nu am chef astăzi să ies din casă, am răspuns eu laconic. - Bine, Nati, făcusem o baclava și știind cât mult îți place, te-am sunat să te ademenesc, dacă te răzgândești, vei fi binevenită! O zi bună, fata mea! Te pup! a adăugat mătușa cu același ton blajin de mai înainte. - Și eu te pup, pa! am zis cu o voce, care denota gratitudine și stimă. Lăsând receptorul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
proaspete, plăcute. Pomul Crăciunului așa se punea pe vremea aceea, oamenii văzând în desenul laturilor sale întruchipată Sfânta Treime, însemnul vieții veșnice a lui Hristos. Pe măsuța rotundă din mijlocul odăii, aburea pe un cârpător nou o mămăligă aurie. Alături ademenea prin miroasele folosite o strachină de sarmale tocmai scoase de sub țest. Dintr-o cană smălțuită se ridica parfumul vinului taman adus din beci. O ulcică adăpostea cu fală mai multe linguri de lemn alb-strălucitoare de noi ce erau - să-și
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
păsește, vrând in inimă Să nu-și strivească visele cu teamă, Fereastră unui zâmbet să deschidă, Umbra și coșmarul să le-nchidă. -Spune-mi, gândule, de ce te-ai răzgândit? Și din frica ta, tu te-ai oprit... Nemurirea, cumva, te-a ademenit? Sau nu vrei să-ți lași visul netrăit... -Vrei să fii fluture, atunci să fii!... Cine te oprește să zbori și să-nvii? Din crisalida minții evadează Chiar și pentr-o clipă, ea contează!... Referință Bibliografică: Vrei să fii fluture?... / Gabriela
VREI SĂ FII FLUTURE?... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375685_a_377014]
-
o să facă, nu prea avea alternative, și nu depindea de el. Timpul trecu parcă în zbor, abia reușiră să-l desprindă pe Ionuț din parc, și doar după ce îi promiseră că vor mai veni, dacă este vreme bună, și îl ademeniră cu o prăjiturică, la cofetăria din apropiere. Ieșirea în parc le făcură bine și Laurei, și lui buni, sperau ca și duminică să se mențină vremea frumoasă, vor profita din nou și vor ieși cu toții din casă. În plus, Gabi
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ȘI DRAGOSTEA... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam
ȘI DRAGOSTEA... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379250_a_380579]
-
2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului Amândoi am vrut, atunci când am dorit, Să mușcăm cu mare poftă, din fructul oprit. De bună seamă, eu cred că tu m-ai cam ispitit, Atunci când ne-am întâlnit și m-ai ademenit. Acolo, știi tu unde, în locul nostru din paradis, Când șarpele ne-a amăgit și păcatul a fost comis, Oferindu-mi cu plăcere, ca desert, fructul oprit, Din sărutări, îmbrățișări și aprofundări spre infinit. Chat-Poezie, cu o frumoasă doamnă. Referință Bibliografică
AMÂNDOI AM VRUT ....... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379285_a_380614]
-
înrămat va fi pe veci Gingaș suvenir, al iubirii panaceu, Cănd dorul mă va prinde, zburdând, pe poteci. Noi iar am furat iubirea de la îngeri, Pe norii diafani când ne plimbăm visând, Un joc ne răscolea, venit de nicăieri, Ne-ademeneam, râzând, din cupă vieții band. Mangalia, 28.11.2016 h: 21.47 ************************** Biz așkı çaldık Biz, gene meleklerden așkı çaldık, Her eski șarkı’da kendimizi tekrar buluyoruz. Yağmur gürültüsü, dünkü damlaların oyunu, Așkların çok eski güzel kokusunu daha tașıyor. Șafaktan
POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379273_a_380602]
-
neaua, răspândind un parfum de nu te mai săturai, inspirându-l. Vrăbiile, perechi, ciripeau încontinuu, sâcâitor, și nu se mai astâmpărau din drăgăluit. Berzele se întorseseră la cuiburile lor, iar cucii virili, topiți după dragoste, întrecându-se în a-și ademeni „amantele”, cântau cu patos de răsunau văile. Frumoasele pupeze, cu penajul și crestele lor provocatoare, chemau bărbătușii la împerechere, cântându-le: pup, pup, pup. Câtă poezie!... După un post lung în care consumasem, prin alternanță, doar mâncare gătită din fasole
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
în castelul său de iluzii și gând În Carul cel Mare parcat într-un unghi al bolții de stele arzând. Acum el îmi surâde noapte de noapte cu ochii-i de sfinx plini de taine privirea-i de genune albastră ademenind ochii mei pe o cale de zână măiastră și pulberi de stele ispitindu-mă să-l urmez iubindu-ne veacuri la rând printre ele să trăim în castelul răsărit din poeme să strălucim alături pe cerul cu stele eu pentru
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
dar cântecul tău plecase să îngâne ochi nevăzuți și-am rămas să-mi colind iarba dorului prin munții mei de patimi albiți. la capătul lumii Prin ochii viselor se cerneau seară de seară clipele cu aripi albastre iar cântecul sirenelor ademenea marinarii plecați să descopere vechiul și noul continent al iubirii. La polul, dintre Marea de Sus și Marea de Jos, renii cuvintelor trăgeau poemele pe banchizele albe și tu le primeai cu un sărut. Aș fi vrut să devin un
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o casă a iluziilor de tot felul. Cu ferestrele sparte, luminată ca un brad de Crăciun te-a ademenit cu beteala multicoloră a promisiunilor. Universul meu, prea strâmt pentru deșertăciunile tale. Tu, călător cladestin, ... Citește mai mult De nu plecai,aș fi stat de veghe tristeților tale nărăvașeca o herghelie de cailăsați slobozi pe un câmp de maciîn plină
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
mine, hălăduiau prinsuflet.Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă,aș fi îndurat rătăcirile inimii taleprin mărăcinii micilor trădări,supravețuind.Confuz chemărilor meleai decis să pleci spre o casă a iluziilorde tot felul.Cu ferestrele sparte,luminată ca un brad de Crăciunte-a ademenit cu beteala multicolorăa promisiunilor.Universul meu,prea strâmt pentrudeșertăciunile tale.Tu, călător cladestin,... Abonare la articolele scrise de angelina nădejde
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
și moarte, între vis și realitate, iar la toate aceste „întâmplări“ se adaugă amnezia, anamneza, regenerarea miraculoasă, trecerea în alte dimensiuni, toate acestea ducând la creșterea ambiguității faptelor. O casă banală sau un bordei, înconjurat de o grădină atrăgătoare, care ademenește personajul în interiorul său, va fi adesea un labirint în care personajele rătacesc; ele sunt spații ce comunică spre alte universuri, în care trecutul este prezent și prezentul trecut. Coridorul spre alte lumi se poate deschide în alt loc, în care
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în Bosfor. Prințul este încîntat de peisajul magnific ce se oferă privirilor sale. El se apropie aproape cu o teamă respectuoasă de antica și misterioasa cetate a califilor care se desfășoară în fața lui în toată splendoarea sa orientală". Splendoarea orientală ademenește, dar nu înstrăinează, căci "sultanul îl așteaptă pe prinț într-un mic salon. El vine în întîmpinarea oaspetelui său, întinzîndu-i mîna. Un jilț este pregătit pentru prinț, alături de sofaua pe care stă marele împărat. Între timp, prințul Carol, uzînd de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
am auzit că tovarășa Ana, Ana Pauker poseda o vilă cu piscină". Promovarea prin partid creează o nouă clasă conducătoare care pretinde să-și ia revanșa. Or, această revanșă este sublimată de susținerea Uniunii Sovietice, care extinde frontierele României. A ademeni masele înseamnă mai întîi a răspunde aspirațiilor țărănești. Partidul Național Țărănesc al lui Maniu are un program, publicat în octombrie 1944 în ziarul Dreptatea: pentru o reducere progresivă a marii proprietăți și pentru transformarea ei în mica proprietate țărănească, statul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Brătianu și prin importanța misiunilor sale, și aceleași jurnale care nu se pot mira îndestul cum abisinienii s-au revoltat îi atribuie și ministrului nostru prezident intenția de-a modela după gustul său politica europeană. Cât despre noi, nu ne ademenesc nici depeșele, nici articolele gazetelor din străinătate și cu atât mai puțin am așteptat vreun rezultat satisfăcător de la călătoriile d-sale cu cât trecutul ne-a învățat, cu toată amărăciunea lui, de a nu aștepta ceva bun de la ele. Cunoaștem
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]