1,137 matches
-
coltivar meco una amichevol intelligenza, la quale non puotrà se non essermi ugualmente grata et onorevole, e mediante cui avro campo di confirmarle del canto mio la persistente divozione con cui mi do l’onore di dichiararmi Pera di Cos-poli adi 20/31 Marzo 1750 di V-a Cels-ne umil-mo et dev-mo servo IX Al Principe di Valachia Scarlato Ghika a Bucherez 4 Aprile 1759 Se fosse in poter mio d’haver occasione di dimostrare a Vostra Altezza il mio desiderio
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întoarcere,un drum de fericire și teamă.Oare mai ai cămașă în careînveleam nopțile crestate... IV. FILE DE CARTE, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Peste cetăți de nori o altă zi se-arată, Adie-n suflet vântul și gândurile-mi zboară, Pe drum pășește toamna la fel de elegantă, Această zi din viață e-un cântec de vioară... Pe străzi aleargă frunze ce-mi amintesc de mine, Mașinile fac zgomot la fel ca în trecut, Mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
infinite maluri, Să pot ajunge-n stele purtat de dor și vânt. Cât mi-aș dori să văd iubirea cea curată Cu pașii de copilă, pierduți prin înserări, ... Citește mai mult Peste cetăți de nori o altă zi se-arată,Adie-n suflet vântul și gândurile-mi zboară,Pe drum pășește toamna la fel de elegantă,Această zi din viață e-un cântec de vioară...Pe străzi aleargă frunze ce-mi amintesc de mine, Mașinile fac zgomot la fel ca în trecut,Mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
am dăruit un trandafir, Iar tu l-ai sărutat cuprinsă de-un fior, Parfumul lui, purtat pe brațe de-un zefir, Ducea spre cer petale sincere de dor. Te-am strâns la pieptul meu ca pe-o comoară, Când vântul adia prin păru-ți castaniu Simțeam iubirea zilelor din vară Și-amurgul toamnelor fugind prin arămiu. Parcă șopteai ceva, însă nu-nțelegeam, Nici nu știam dacă mai pot să îți vorbesc, Cu steaua fericirii spre galaxii zburam, Dar nu-ndrăzneam să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
am dăruit un trandafir,Iar tu l-ai sărutat cuprinsă de-un fior,Parfumul lui, purtat pe brațe de-un zefir,Ducea spre cer petale sincere de dor.Te-am strâns la pieptul meu ca pe-o comoară, Când vântul adia prin păru-ți castaniuSimțeam iubirea zilelor din varăși-amurgul toamnelor fugind prin arămiu.Parcă șopteai ceva, însă nu-nțelegeam,Nici nu știam dacă mai pot să îți vorbesc,Cu steaua fericirii spre galaxii zburam,Dar nu-ndrăzneam să-ți spun că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
nevrută.Încătușând ispita în trupul omenesc,Cu lanțuri încă-n flăcări, ți-am spus că te iubesc?... XXVII. FETIȚEI MELE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014. Un zâmbet dulce, nedescris, În prag de zi adie. Un glas ca susur de izvor. E unul într-o mie. O gură mică- o petală De trandafir abia-nflorit Care șoptește încet "mamă" C-un dor nedefinit. Doi ochi, ca două nestemate, Privesc în lume inocenți; Văd multe lucruri
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
multe lucruri ne-nțelese. Le văd și sunt atenți. Un chip de vis, pictat cu aur, E unic el pe lume. O inimioară de iubire. E toată o minune. Citește mai mult Un zâmbet dulce, nedescris,În prag de zi adie.Un glas ca susur de izvor.E unul într-o mie.O gură mică- o petalăDe trandafir abia-nfloritCare șoptește încet "mamă"C-un dor nedefinit.Doi ochi, ca două nestemate,Privesc în lume inocenți;Văd multe lucruri ne-nțelese.Le
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
prietenii, dar și dușmanii. aici trebuie să stăm și să răbdăm. oriunde în altă parte e la fel pamparam, pamparam... IMPERIUL TĂCERII mă plimb printre morminte și sunt subjugat de liniște nici măcar frunzele din pomi nu mișcă, nici vântul nu adie cât depre pietre... ele sunt statui încremenite în timp. e o liniște macabră în care pustiul doarme cu dunele sale de nisip nimic nu spune nimic cei de sub pământ și-au lăsat aici viața bucuriile, copiii sau nepoții adică aici
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
compunere despre o faptă bună pe care ai făcut-o în vacanța de vară. Folosește și descrierea. Dă-i titlu potrivit! TESTUL NR. 24 1. Transformă propozițiile dezvoltate în propoziții simple. Soarele vesel strălucește pe cer. Florile multicolore zâmbesc. Vântul adie ușor. Păsările gureșe ciripesc pe ram. Vacanța mare a venit. Copiii vor pleca în tabără. 2. Dezvoltă următoarele propoziții simple, adăugând părți secundare de propoziție. Vântul adie. Norii nu apar. Vine vara. Copiii se joacă. Începe vacanța. 3. Alcătuiește o
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
dezvoltate în propoziții simple. Soarele vesel strălucește pe cer. Florile multicolore zâmbesc. Vântul adie ușor. Păsările gureșe ciripesc pe ram. Vacanța mare a venit. Copiii vor pleca în tabără. 2. Dezvoltă următoarele propoziții simple, adăugând părți secundare de propoziție. Vântul adie. Norii nu apar. Vine vara. Copiii se joacă. Începe vacanța. 3. Alcătuiește o compunere cu titlul “O zi din vacanță”, în care să folosești dialogul. TESTUL NR. 25 1. Marchează legătura dintre părțile de propoziție, folosind săgețile. Veverițele adună alune
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
renunțe la ceea ce este omenesc în ele și să se consacre exclusiv obiectivității și preciziei despre care se pretindea că sunt absolute în Naturwissenschaften. La începutul secolului XX însă, această minciună a fost dezvăluită. Suflul nou al adevărului relativ a adiat și asupra gândirii educaționale. Pătrunderea fenomenologiei și a hermeneuticii în cercetarea și optimizarea curriculară le-a părut însă multor pedagogi și teoreticieni moderni ai educației surprinzătoare și neavenită. Era o reacție firească. Cele două orientări epistemologico-metodologice se definesc prin detașare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele metec). Prin autoreferențialitatea accentuată poetul poate fi considerat unul din precursorii optzeciștilor: „«Acum sunt»/ Un poem scris după toate poemele lumii/ o briză ce adie spre voi/ și mă gonește din poem în poem” (Puteri). O mare parte a cărților scrise de R. în limba franceză conțin poeme în proză, marcate de pesimism și de luciditate: „În țara asta frații sunt destui, spovedania lor e
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
uitată viața de elev și student ori de tânăr profesor, înțesată de experiențe și de întâlniri care pot marca o existență. Sunt reînsuflețite figurile mamei și ale rudelor, ale prietenilor și profesorilor, toate venind parcă dintr-un tărâm peste care adie efluvii mitice. Descrierile se mențin totuși într-un registru dominat de exactitate, observațiile de natură socială și culturală nu lipsesc, după cum nu e absent un grăunte de umor datorită căruia, mereu, și cel care povestește, și cel care citește sunt
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
panteonul clasic al Daciei romane sau al Transilvaniei în care poetul s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Jean Richepin, Prolog fantezist, și din Elena Văcărescu, Norii) sunt ocazionale. În manuscris s-a păstrat ceea ce ar fi urmat să fie un volum de versuri, Soare stâns, și unul de proză, Cartea cu chipuri. Publicistica lui M., prin care adie o boare de lirism, poartă pecetea firii lui contemplative. Ceea ce o caracterizează este bunul-simț, ca și, în comentariul politic, scrupulul moralității, semn de oarecare donquijotism, în pofida unui spirit de observație care ratează rareori. Cronicile literare sunt scrise prietenos, cu o
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
merita să-ncercăm și noi, da, eu sînt pentru! Și spunînd acestea, porni spre puntea de comandă. între timp, vîntul căzuse, încît Pequod era prins acum în cercul acelei duhori, fără nici o speranță de scăpare, dacă nu începea iar să adie vîntul. Ieșind din cabină, Stubb își chemă oamenii și porni cu ambarcațiunea lui spre corabia franceză. Trecînd pe sub prova acesteia, observă că - potrivit gustului fantezist al francezilor - partea superioară a etravei era vopsită în verde și sculptată în forma unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acesta surîzător și marea asta adîncă! Uite, vezi thonul acela? Cine-l face să se repeadă la peștele-zburător și să-l sfîșie? Unde se duc ucigașii, omule? Cine va condamna, cînd însuși judecătorul e tîrît la judecată? Dar ce blînd adie vîntul și ce senin e cerul! iar aerul e înmiresmat, de parcă ar fi trecut printr-o poiană de departe - pe undeva au cosit fînul, da, undeva în văile Anzilor, iar cosașii dorm acum printre căpițele de fîn proaspăt. Dorm? Da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînt lipsite de trup și totuși active în imaterialitatea lor. Iată o perfidie unică, pe cît de subtilă, pe atît de nimicitoare! Și totuși, repet, jur că vîntul are ceva eroic și grațios în același timp! Alizeele astea calde, care adie sub cerul senin, cu o putere blîndă și statornică, neabătîndu-se din drumul lor, oricît s-ar strădui curenții marini să le tragă în jos și oricît s-ar suci și s-ar învîrti cele mai puternice fluvii Mississippii ale uscatului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care ard, deși nu-s menite să ardă, adie peste oraș: cremă de ghete, otravă de șobolani, pastă de dinți, corzi de pian, centuri de hernie, leagăne de copil, haltere. Și păr și piele. De-acum păr și piele. Pe chei, Lefty și Desdemona stau În picioare alături de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care crescuseră la munte, În miros de brad, și care n-aveau să se obișnuiască niciodată cu aerul poluat din Detroit, nu s-ar fi ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă. ― O să-și țină gura? ― Sunt câteva lucruri despre ea pe care ar prefera să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tremurând, m-am Îmbarcat În autocarul Întunecat. Ca să fiu mai protejat, m-am așezat lângă doamna Între două vârste. Ceilalți pasageri, obișnuiți cu astfel de călătorii nocturne, Își scoteau deja termosurile și despachetau sandvișuri. De pe locurile din spate Începu să adie un miros de pui fript. Dintr-o dată mi se făcu Îngrozitor de foame. Îmi doream să fiu din nou la hotel și să comand mâncare În cameră. Curând trebuia să-mi iau haine noi. Trebuia să arăt mai În vârstă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Chiar nu știa. Era o enigmă pentru amândoi, căci în ochii săi nu citeam minciună, iar în mintea sa nu vedeam nici o urmă de răspuns. Fusese onest cu mine până acum. Stăteam așezat pe acoperișul înclinat al școlii. Deși vântul adia, frunzele copacilor stăteau nemișcate, iar vorbele păreau a nu ști să meargă mai mult de câțiva metri. Era o apăsare nefirească asupra naturii. O presiune ce prevestea că nimic bun se abătea asupra noastră. Vladimir nu părea deranjat de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aveau să se închidă pentru totdeauna. Din acest moment, lumea din afară ne era dușman, iar școala devenea casă pentru toți. "Am înțeles", răspunse el, gândindu-se la același lucru. Izolați. Închiși în sicriu. Trecură câteva minute în liniște. Vântul adia din ce în ce mai puternic și presimțeam că ceva se apropia. Unde sunt Gardienii oare? întrebă Vladimir curios. Mă gândeam și eu la ei, dar acum m-am concentrat mai mult. Oare puteam să-i simt și pe ei la fel cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zgâlțâie, ca scuturați de friguri. Ce mai vrea de la el, de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit mormânt. Unde a osândit-o pe Iulia, fata lor. Fructul nopților lor de dragoste. Cerșește îndurare din ochi, dar ambele năluci îi întorc spa tele. Parcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]