905 matches
-
măsură, la o maturizare prematură. Totuși, datele personale ieșeau, În mod vizibil, În relief. Poet (extrem de promițător), atlet și, nu În ultimul rând, intelectual tânăr plin de dinamism, Malin părea să refuze - Într-o manieră organică, substanțială, chiar constituțională - superficialitatea adolescentina, fiind un individ cu predispoziție către meditație și gravitate. În mod interesant Însă, omul nu-și pierdea bună dispoziție și optimismul (un optimism funciar, moștenit, cred, dintr-o familie robustă, obișnuită cu excesele nefaste de destin), fiind, prin excelență, un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ce păcat că deja dincolo de Styx. Din cele douăzeci și opt de poezii pe care le-am primit de la tata poetului, cât și din cele citite prin reviste, se poate constata că poezia lui Alexsandru Malin Tăcu era marcată de acea candoare adolescentina, Îmbibata de hâr până la Împlinire. Poetul avea deja o știință a metaforelor, o știință a scrierii poeziei, cum rar poate fi Întâlnită la o asemenea vârstă. Doar la Anta Raluca Buzinschi, și ea tot foarte tânără plecată dincolo de Styx, sau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de creație (cea până la 12-13 ani) să se desprindă de clișeele lirice ale vremii (poezii despre domnitori, România sau teiul lui Eminescu) și, copleșit fiind de ,,furtună de sensuri”, să dea frâu liber unui imaginativ ce nu-și trădează vârstă adolescentina, a aceluia ce se mărturisește Într-o ars poetica: ,,Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii” (,,Suflet de primăvară”). Cultiva cu precădere versul concentrat, puternic metamorfozat (de consemnat metaforele florale În cele aproape 70 de poezii din volum), preferând
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Marivelle alergă până la mine acasă, găsindu-mă la bustul gol, cu capul plin de apă, spălându-mă cu o cârpă. Avea ochii plini de lacrimi ce semănau cu niște picături de ceară topită, care făceau să i se umfle chipul adolescentin de parcă ar fi stat lângă o vâlvătaie. — Veniți repede, veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec ca din pușcă, imaginându-mi că-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sale, dar, în ultimă instanță, în asta constă “libertatea” ei pe care îi plăcea să și-o afișeze unoeri ostentativ. Nu vedea la ea nicio schimbare deosebită, afară poate de cea din ea însăși. Era poate un soi de idealism adolescentin, dar acum nici el nu mai era sigur dacă acest mod de a gândi era tipic provincial sau era “impus” de circumstanțe. În drum spre Universitate, Lăură îi pomeni iarăși despre prietena ei, Irina, care avea acum un iubit, un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tău, care sună mai mult a Ionel Teodoreanu, cu puritatea idilică a primei copilării - tandră și inocentă ca în Ulița copilăriei -, vii cu aceste elemente de claustrofobie și sfâșiere din Bacovia XE "Bacovia, George" . Să zicem, oarecum schematic, un strat adolescentin al memoriei afective, suprapus retrospectiv peste stratul infantil. Poate că tranziția de la copilărie la adolescență stă pentru tine sub semnul lui Creangă XE "Creangă, Ion" : vezi povestea marșului spre Piatra. M.I.: Cred că ai dreptate. Desigur, dar era și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
textul cel mai bun antologat nu are nici o legătură cu erotismul de vreun fel. O lecție de viață. Teoretizările exploziei de „vulgar“ după 1990 se produc încă. Dezinhibarea scriitorului român s-ar fi produs brusc, violent, cu nepricepere și brutalitate adolescentină. E o mică fărâmă de adevăr, dar mult erotism plutea și în romanele generațiilor anterevoluționare. Ce e trist cu adevărat e că lumea a simțit nevoia să inoveze lingvistic, să acopere lexical toată potența nouă, democratică, în care se descoperea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
frondei. Și în această revistă își publică Eugen Ionescu parte din celebrele articole de desființare a unor scriitori români consacrați, precum Rebreanu sau Arghezi, care au fost strânse în volumul Nu. Deși nu-și ascunde o oarecare antipatie pentru gesturile adolescentine executate cu fler de Ionescu, Dan Gulea amintește gradul lejer de „dogmatizare“ a „Faclei“ în comparație cu alte „celule“ ale avangardei: „Din punct de vedere politic, chiar dacă a acceptat contribuțiile unor ilegaliști comuniști, «Faclaă nu a părăsit spiritul democratic în comentariile asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
NATO i-a adus României o serie de avantaje, pe lângă dezavantajele cauzate de implicarea militarilor noștri în zone de conflict. Domnul Vitse este anti-NATO, eu sunt pro-NATO. Scriu însă acest articol în favoarea unui om anti-NATO întrucât am încă speranța, poate adolescentină, că România e o țară în care diversitatea de opinie reprezintă un motor al democrației. Dacă Benoât Vitse este anarhist au ba, până la apariția acestui articol se va ști, întrucât un anarhist dovedit trebuie să producă anarhie, nu? Dacă însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
mașinații, micțiuni, manevre, mâncătorii infernale“. Tânărul Daniel are o partitură esențială, ca martor creditabil (singurul) al dezastrului uman din dictatură și potențial fiu („Telemac“) al acestui Ulise de peste țări. Dar nici el nu scapă viziunii ironice a autoarei, prin recuzita adolescentină de epocă și mai ales prin practicarea acelui argou puștesc imposibil, cool al anilor ’80 („boșo“, „babacii“). De o importanță deosebită este constanta raportare mitologică din roman. O raportare, trebuie spus, adesea ironică (vezi atributele homerice „cronicarul Daniel“, „pisăloaga Casandra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și o jachetă cu buzunare multe, fermoare și capse, dar dincolo de aerul său adolescentin afișat, umbra din ochi, de la colțul gurii, un fel de oboseală infiltrată în el, trăda vârsta de 40 de ani. Ela a apărut și ea imediat și l-a apucat de mână. El a tresărit, s-a oprit din vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păcate nu există nici o clipă pe lumea asta care să dureze două ore, i-a atras atenția mătușa Zeliha după ce a urmărit traiectoria periculoasă a papucului. Ții cu tot diandinsul să mă enervezi? Dacă treci printr-o fază de răzvrătire adolescentină, ei află că e prea târziu, domnișoară, trebuia să treci prin asta cu cinci ani În urmă, cel puțin. Adu-ți amite că ai deja nouăsprezece ani. — Mda, vârsta la care m-ai născut din flori, a croncănit Asya, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a acceptat să-mi publice câteva poeme în spaniolă, precum și traduceri. V.P:: Întâlnirile fericite cu muzica, religia, cu operele marilor scriitori au constituit factori care au amprentat devenirea dvs. spirituală? Dați câteva exemple, vă rog. S.H.B.: Pe vremea lecturii adolescentine, eram adânc mișcat de operele lui Jack London, în special de romanele Chemarea Străbunilor, Colț Alb și de romanul autobiografic Martin Eden (acesta din urmă, din cauza ironiei oamenilor dispuși să hrănească eroul eponim când burta îi era plină, nu goală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o discuție despre vreo problemă de importanță capitală, cum ar fi ce se putea face pentru salvarea stratului de ozon. Jack spera doar că, orice ar fi fost, ar fi în stare să înjghebe un răspuns care să satisfacă exigențele adolescentine ale lui Ben. Nimic nu se compara cu zâmbetul disprețuitor din colțul gurii care însoțea cuvintele: „Spui asta doar pentru că vrei să te duci să te culci/ să lucrezi/ să citești ziarul“. Mamelor necăsătorite sau divorțate le era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se indigneze ori barem să semnaleze „împrumutul”. Nu bagă de seamă nici celălalt „împrumut”, prin care Mușina își însușește termenul de „scriitor-negustor”, folosit în mai multe rânduri de Sorin Alexandrescu. Dar asta încă n-ar fi mare lucru: furtișaguri adolescentine. Ce m-a frapat cel mai tare a fost o frază a aceluiași Mușina, care se plângea că optzeciștii, lipsiți de curaj și de imaginație, n-au reușit niciodată să se emancipeze complet de sub tutela maeștrilor lor: Manolescu, Livius Ciocârlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ar fi deci oportunist în intenții și inabil în practica lui oportunistă. Iar Pastenague dă exemplu de inabilitate intrarea lui Breban în partidul țărănist, uzat și divizat. Dar eu nu văd aici nici o intenție oportunistă. Dimpotrivă. Un soi de eroism adolescentin. Nu, zice Pastenague zâmbind subtil, Breban se pregătește pentru când electoratul va vota din nou la dreapta. Păi atunci e abil! Pastenague nu se dă bătut: partidul țărănist, zice el, nu va mai reveni curând la putere, iar Breban nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
pomeți proeminenți, gură prea mare, ochi prea scufundați în cap, dar era inteligentă și plină de vervă. O cunoscuse când era student, se plimbau nopți întregi pe sub arbori și streșini ce nu reușeau să-i ferească de ploi, în îmbrățișări adolescentine și săruturi amețitoare. Dar în prima vacanță mai lungă a pus capăt visului, scriindu-i că trebuie să se despartă, fără nici un motiv. A luat trenul până în orașul ei, Deva, să afle de ce, dar a fost zadarnic. L-a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scrie cândva o carte cum nu se mai scrisese. În clipele acelea poate credea că nu este în stare sau că e imposibil să fie în stare. Gândul și planurile lui nu puteau fi decât nebunie, orgoliu, inconștiență și visuri adolescentine. Cândva trebuia să se trezească și probabil se apropia clipa trezirii. Realitatea e dură și nemiloasă, trebuie să fii în stare să duci la capăt o opțiune și să ai vârtoșenie să reziști, nu oricine realizează ceva numai pentru că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se Întorcea spre Îngrăditura de sîrmă. Cerceta suprafața canalului și mănunchiurile de trestie de zahăr sălbatică. Rațiile sărăcăcioase din anul precedent - paznicii japonezi fiind aproape la fel de prost hrăniți ca și deținuții lor britanici și americani - topiseră ultimele urme de grăsime adolescentină din brațele lui Kimura. După o recentă criză de tuberculoză, fața lui dură era umflată, ca a unui hamal. Doctorul Ransome Îi atrăsese În mod repetat atenția lui Jim să nu mai poarte armura kendo a soldatului Kimura. O luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șir, Îi sugerau lui Jim că ea se situa tot timpul undeva deasupra lagărului, dincolo de lumea paznicilor, a foamei și a raidurilor aeriene americane, de care el Însuși era puternic atras. Voia să o atingă, mai puțin dintr-o dorință adolescentină, cît din curiozitate. Puteți folosi patul meu, dacă vreți să dormiți, doamnă Vincent. CÎnd Jim Întinse mîna spre umărul ei, doamna Vincent i-o Împinse deoparte. Privirea ei absentă se putea concentra În mod uimitor. — Domnul Maxted Încă te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
propune cititorilor o variantă a trăirilor personale. Cine o va înțelege și mai ales cine se va apleca asupra versului, nu va fi foarte extaziat de profunzimea textului dar nici nu va avea nimic de pierdut pătrunzând în acest “lirism adolescentin”. Tot în această plachetă de versuri descoperim o “prelucrare” a folclorului sau mai bine zis o “traducere” într-o viziune personală a folclorului perceput în copilărie. Putem descifra la Ica Grasu acea incifrare a mesajului până la folclorizare în sensul pozitiv
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am dus special să-l văd, pe ușa lui iubita își lipise adolescentin fotografii cu ea, un întreg arbore genealogic al relației lor, poze de la grădiniță și cu ei râzând, îmbrățișați și versuri din cântece pe care le știau ei, cumva, le ascultaseră împreună și însemnau, habar n-am, îl lăsasem dormind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea de cârpe îngrămădite muiate din alcool în tutun și invers, pierd Săgeata, nu schițează nimic, nici zâmbet, se face că doarme, poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce dracu’ caut eu aici, un întreg arbore genealogic al relației lor, enervant de înduioșător, așa eram și eu atunci, îmi vine în nări aerul de uitat înainte, ținta, de aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cum să moduleze note, cum să citească partituri și cum să se folosească de repertoriul lui de zgomote și de plămânii săi puternici pentru a produce sunete care să însemne ceva. Era deja iarna lui 1943. Coleman scăpase de rotunjimile adolescentine și devenise tot mai chipeș. Reynolds era tot mai cald cu el, tandru din punct de vedere fizic - cu multe îmbrățișări si săruturi pe obraz. Brusc a dat crezare poveștii bărbatului cu voce de scoțian. S-a alăturat Comitetului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de a iubi până la sfârșit, fără rezerve; dorința de a anunța ceea ce el însuși experimentează. Doar în Cristos este posibilă asumarea cu iubire a responsabilității față de ceilalți. E ceea ce Petru începe să înțeleagă: vocația sa nu este rezultatul unei ambiții adolescentine, nici nu reprezintă o sarcină imposibilă. În virtutea întâlnirii cu Isus Înviat, el nu este singur, dimpotrivă, are curajul de a-și asuma cu responsabilitate misiunea încredințată, de a paște turma lui Cristos: Paște mielușeii mei! Paște oile mele! Într-un
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]