2,048 matches
-
de tine mă urmărește. În oglindă,de departe, te zăresc pe masura ce anii, ... Citește mai mult Te strigam Puiu micM-ai părăsit, Puiu Mic? Ce curioasă întrebare,aberantă...Tu ești aici,alături,mereu presentă,palpitând,din aripa bătândîn fața ochilor mei,adormiți sau... visători.Nu te pot atinge,din păcate,nici săruta,nici strânge în brațe...Gândurile meleîn avalanșăspre ține vin.Dorul de tinemă urmărește.În oglindă,de departe,te zărescpe măsură ce anii,... III. PATRU MII ȘAPTE SUTE UNSPREZECE-ארבע שבע אחת אחת-VERSIUNE
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
un suflet-pereche. Citește mai mult RÂVNESC LA O LUMEAcolo,câinii nu mă sperie,avioanele nu cad.Nu sunt controale invazive,operațiile țin o clipită.Bona mă dezmiardă,nu ma înțeapă cu un acca să vadă dacă fetițanu se preface cumvac-a adormit.Îl ascult la tribunal pe tata,subjugata de glasul lui,ce fascinează mulțimea.El mă vede îndrăgostită,iubita, mamă. Nu mă temsă devin femeie: durereae demult perimată.Iată că am mâinile de aurale mamei; totuși, roboții curată,fac ordine, gătesc
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
himere, acum prea obosit să se ascundă-n ele. Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute, țesute de un păianjen care nu ne minte, când construiește din cuvintele elipse, o lume fără moarte atârnată-n vise, cu prea multă iubire adormită-n ... Citește mai mult Prea multe lacrimi vai, vor curgedin noi, de la o cruce -n altă cruce,așa vor îngheța în fiecare gând,doar crucile din suflete ce plâng.Și peste tot, vor adormi-n zăpadătoți câinii singuratici de pe stradă
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
himere,acum prea obosit să se ascundă-n ele.Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute,țesute de un păianjen care nu ne minte,când construiește din cuvintele elipse,o lume fără moarte atârnată-n vise,cu prea multă iubire adormită-n ... X. CALEA SPRE LUMINĂ ȘI VIAȚĂ, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016. Eu te privesc în lumânare mi te aprind în gând, la fiecare tristă aniversare, văd florile arzând. Pictez aievea imaginea cu
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
somnul, Ajutând ca să mă-ntorc la tine. Fetița mea zglobie și frumoasă , Cu sufletul plin de iubire, Ești raza mea de soare luminoasă, Ești a vieții mele fericire. Tu azi,ești o mămică fericită, Ce-n brațe-și ține pruncul adormit, Privirea ta senină-i mulțumită, Căci visu-ți de iubire s-a-mplinit. Acum admir familia ta frumoasă Și-n inima mea e fericire, Iar Matti cu privirea-i luminoasă E a vieții mele mulțumire. Fiul tău Mattia,va crește mare Vegheat de
RAZA MEA DE SOARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381933_a_383262]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA PE ȚĂRM Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IARNA PE ȚĂRM Când a sosit pe țărm ninsoarea, Părea că-i adormită marea, Doar cete mici de albatroși Țipau sub norii făinoși. Târziu, o briză cam zurlie A măturat plaja pustie; Apoi a stat o clipă-n loc Și a cântat într-un ghioc. *** De mână, un băiat și-o fată Privesc
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
desculță, Să simt pe tălpi roua din zori, Așa cum alergam fetiță În curtea casei, printre flori. S-admir din nou cu încîntare Cum susură micul izvor A buburuzelor plimbare Și trilul micului prigor. Apoi când noapte lin coboară Peste orașul adormit, Aștept ca luna să apară, Cu raza-i de argint topit. Căci doar cu ea în miez de noapte Voi depăna dulci amintiri. Și-nfiorată de-a lor șoapte, Să simt dorul noii iubiri. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: APRILIE / Gabriela Zidaru
APRILIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382085_a_383414]
-
să se bată Cu Siegfried,vitezul prinț de toți temut. Alberich recunoaște c-a fost învins Devenind a comorii ocrotitor Ca s-o păzească el e convins, Cunoascându-i blestemul ucigător. Când sabia din nișă a fost scoasă, Este trezit balaurul adormit, Și bestia se avântă furioasă Spre Siegfried care la luptă a pornit. Balauru-i ucis de viteazul prinț, Ce apoi în sângele lui se scaldă, Dar din tei o frunză atunci s-a desprins Și pe umărul său avea să cadă
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
în grădină ard; Se cheamă-n vie guguștiucii Și freamătă molatic nucii. E vară. Iarba s-a uscat, Iar cerul s-a decolorat. Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite, Iar lanurile adormite. Doar cucul se aude-n crâng, În cuib trei pui de barză plâng, Cocoșii cântă în canon, Se scaldă-n țărnă un clapon; Se odihnesc pe câmpuri snopii Și-și tremură frunzișul plopii. Referință Bibliografică: E VARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
unde pe dormeza veche își traia ultimele minute Timotei, Tea a privit cu oarecare frică și strângere de inimă pe geamul de la ușa ce dădea dinspre bucătărie în casă. Cu fața în jos, așa cum avea obiceiul să stea, bătrânul părea adormit. Nu se simțea încă pregătită să intre la el. Ii era teamă mai ales de mirosul acela morbid. „O să merg până la poartă să stau câteva minte printre crizanteme și apoi intru” și-a spus în gând Tea și a ieșit
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Să-ntreb o lacrimă de unde înflorirea într-o tăcere sfidătoare când toate amintirile se tăvălesc la soare în alte brațe și alte mângâieri provocatoare? Să-ntreb o lacrimă luceferii de zi, de noapte pașii pe nisip, de ce pantera - din sângele adormit poartă-n privire iubirea sfâșiată și fuga ta - mereu o vânătoare - ... Citește mai mult Să-ntreb o lacrimăde te-a zăritcând steaua nopțiise prăbușea în marecând luna se plimbaagalepe valul frântde-o întrebare.Să-ntreb o lacrimăde unde înflorireaîntr-o tăceresfidătoarecând toate
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
reiese din poemul "Ca o iluzie viața" care rezumă, prin această idee, volumul. Anotimpurile naturii și ale vieții se contopesc în versurile sensibile, inspirate, pline de har. Anotimpurile lirice sunt dedicate în special dragostei care dă sens vieții: „Cu ochii adormiți, ai florilor, de frig/ Eu te aștept neostenită, poate/ Cu-aceeași disperare să te strig/ De dincolo de viață, de dincolo de moarte.” (Așteptându-te) Ca în tradiția românească, între viață și moarte nu există barieră de netrecut, ci vamă pe care
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
au făcut crucea. Iar Unul dintre ei, dar care nu era de-al lor, s-a apucat s-o care. Acela purta numele de Iisus. Și acest Unul dintre ei, purtând crucea, a înfrumusețat-o și, o dată cu ea, și sufletele adormite ale lumii. Da, dar lumea nu avea timp atunci de așa ceva, nu știa că Cel ce cară crucea era născut nu din frumosul lumii, ci din Prea-Frumosul unei Maici Prea-Curate: Scară dacă nu era,/ Domnul nu se cobora./ Tu ești
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
ursitoarele să lungească secundarul Quies îmbrățișează Lumea 11 un strop de apă desenează pe obraz o floare fără parfum intră pe sub piele până ce asfințitul îl ascunde între două raze și o stea sunetul iubirii chicotește în bobocul îmbujorat pe jumătate adormit fiecare petală ascunzând miezul prețios- comoară nesărutată de lumină 12 transport în comun ofertă! oameni la conservă! trupuri îngrămădite precum fluturii stinși pe lumina lunii gânduri bombănesc prin cranii nu-și vorbesc doar se privesc cu ochii goi nelămuriți de
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
au ieșit din stomac dar i-am prins și închis într-o colivie după zidirea sufletului și a ochilor voi începe o construcție în jurul trupului cu turnulețe viu colorate și o steluță roșie în vârf să fiu frumoasa dintre zidurile adormite veșnica adormită Referință Bibliografică: gânduri / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
din stomac dar i-am prins și închis într-o colivie după zidirea sufletului și a ochilor voi începe o construcție în jurul trupului cu turnulețe viu colorate și o steluță roșie în vârf să fiu frumoasa dintre zidurile adormite veșnica adormită Referință Bibliografică: gânduri / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PEISAJ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astrul luminii coboară sfios Palid, obosit cu raze adormite, Mângâie câmpul c-un cântecel tors Din ale stelelor cosițe împletite.. Sus pe-ale dealurilor platouri Câteva cornute pășesc agale Rumegând stingher sub surii nouri, Se opresc tăcute și privesc în vale. Trase de boi slabi, care cu coceni Trec
PEISAJ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381412_a_382741]
-
Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ochii verzi ai ierbii întorși către cer, frânghii de lumină trimit în eter, din lacrimi și ploi crește iarbă-n vânt, pe frunți de eroi adormiți adânc. Creșteți, fire de iarbă, creșteți cuminți, împletiți cunună pe frunți de părinți. Creșteți, fire de iarbă, sub ochii de rouă, fiți fiorul vieții într-o lume nouă. Referință Bibliografică: Ochii verzi ai ierbii / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
OCHII VERZI AI IERBII de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381503_a_382832]
-
uimind netrebnicia Văzută de departe pare c-ar fi o artă Umplută cu săruturi e doar fățărnicia Iubirea-i așteptarea cu guler de răbdare Scrobit în ochii talazului muncit De ale nopți muze răpite de-ntristare Mimând în întuneric minutul adormit Iubirea e dezastru, tezaur și sărut E mângâierea suplă ce-nvinge piatra seacă Lumina părăsită-n cuvântul ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru ciupit în relaxare Din care țășnesc norii
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
am ascultat umbra în ultimul concert păstrat ca epilog sublim fețelor lungi, cenușii, cu ochii fără clipiri. oare... nu. nu am dormit. doar am răscolit jarul cuvintelor tale. în palme simțeam simbolurile cum dansează alert în pașii rostogoliți printre crucile adormite. aveau capetele adumbrite de copacii cimitirelor în care, poeții își aruncă trupul, într-un ultim asalt către niciunde. nu. nu dorm. doar prind în pumni durerea și-i răsucesc irisul spre alb. timidă încercare... o metaforă îmi surâde din leagănul
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
plecați dintre noi pot veni să ne viziteze. Din acest motiv, proverbul popular “despre morți, numai de bine” se respectă cu sfințenie, cel puțin la cimitir. Interesant este faptul că indiferent de religie, credincioșii ies în întâmpinare rudelor și prietenilor adormiți, cu flori și lumânări. Potrivit tradiției Bisericii Romano-Catolice și Greco-Catolice,o parte din sufletele celor morți care nu au fost sfinți ajung în purgatoriu unde se curăță de păcate pentru a putea intra în rai. Chiar dacă este sărbătoare catolică, Ziua
MORŢII CU MORŢII, VII CU VII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374590_a_375919]
-
sub Crucea lui MESIA, când peste om vine Credința ! Iar pe neputincioșii idoli, cu hotărâre-i distrugeau Și-n Oastea DOMNULUI IISUS, cu Bucurie se-nrolau! Aflând Dioclețian, ce era prin Răsărit A poruncit să fie prins ! era în DOMNUL adormit ! Au tăiat capul mortului, ca să-l ducă la-Împărat... Dar lumina ochilor, pe loc li s-a-ntunecat ! Împăratu' văzând capul și pe oștenii ce-au orbit : -Duceți-l înapoi la mort !" către ei a poruncit ! Când capu-au dus lui Diomid
SF.MC.DIOMID DOCTORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373422_a_374751]
-
Iată Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc și iarăși voi veni și vă voi lua pe voi la Mine, ca să fiți și voi acolo unde sunt și Eu", Biserica se roagă pentru ca Dumnezeu să odihnească sufletele tuturor celor adormiți și în special ale eroilor, care au făcut sacrificiul suprem pentru frații lor de neam și de credință. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos se sărbătorea nu în biserici, ci la mormintele martirilor, acei
DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII NOASTRE DREPTSLĂVITOARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/373454_a_374783]
-
se plâng, se bat și se ceartă între ei... Fură, mă fură, se fură. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Ceilalți, cei mulți, muncesc cuminți, tăcuți, chinuiți de acei puțini care nu mai au nimic sfânt. Apatici, blazați, adormiți sunt mulțumiți doar să fie lăsați în pace... Anesteziați. Paralizați. Roboți. Trăiesc mecanic, pe pilot automat, fără conștiință, fără curaj, fără întrebări. De pe o zi pe alta. Supraviețuiesc. Izolați. Fără nădejde. Fără credință. Fără trecut. Cu prezent sumbru. Fără viitor
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA MEA-ACROSTIH- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toarnă cerul cu găleata, Orizont de ploi și brumă. Adormită e speranța, Mustul clocotește-n spumă, Numai Cupidon agață Arcul iubirii în Lună! | Murmură frunza în copaci, Elegie de tristețe, Adio pentru ramuri dragi! © Maria Filipoiu 28.10.2014 Referință Bibliografică: TOAMNA MEA-acrostih- / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOAMNA MEA-ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371512_a_372841]