2,458 matches
-
o formă nemarcată (engl. by default): verbul are formă de persoana a III-a singular, participiul și adjectivul predicativ au forma de masculin singular. Ca urmare a absenței trăsăturilor phi din poziția subiectului, în poziția predicativă se folosește destul de frecvent adverbul în locul adjectivului. Adverbul nu are trăsături phi, deci nu trebuie să își verifice trăsăturile prin raportare la un nominal: (103) a. A trăi din datorii a devenit un stil de viață pentru Ionești. b. A greși e omenesc / e omenește
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
engl. by default): verbul are formă de persoana a III-a singular, participiul și adjectivul predicativ au forma de masculin singular. Ca urmare a absenței trăsăturilor phi din poziția subiectului, în poziția predicativă se folosește destul de frecvent adverbul în locul adjectivului. Adverbul nu are trăsături phi, deci nu trebuie să își verifice trăsăturile prin raportare la un nominal: (103) a. A trăi din datorii a devenit un stil de viață pentru Ionești. b. A greși e omenesc / e omenește.57 (104) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
rolul tematic Cauză). Adesea, predicatul este exprimat prin verbul a fi. Când în poziția de subiect se află un GPrep, verbul și participiul au formă nemarcată (persoana a III-a singular, respectiv masculin, singular), iar în loc de adjectiv se folosește un adverb. (109) a. În octombrie este un moment bun pentru o vacanță în Deltă. b. După prânz îmi convine, am timp liber atunci. c. La munte este un loc bun pentru a scrie un roman în liniște. d. Între opt și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
educației ne lipsește acum. b. ?Profesori nemulțumiți de noua lege a educației ne lipsesc acum. (cf. Avram, 2003: 156, pentru un exemplu similar în engleză: Students angry about the new curriculum is all we need right now.) Frecvent se folosește adverbul în locul adjectivului, în poziție predicativă: (117) a. Cinci kilometri în 10 minute e foarte bine / sunt foarte bine. b. *Cinci kilometri în 10 minute sunt foarte buni. Multe dintre propozițiile reduse din exemplele de mai sus au un sens cantitativ-temporal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
explica și exemplele cu tot și amândoi, pentru care ipoteza sintagmei partitive nu este acceptabilă. 1.4.4. Reliefarea cuantificatorului partitiv Ștefănescu (1997) consideră că dacă N1 este reliefat, acordul la singular este obligatoriu. Ca mijloace de reliefare, autoarea menționează adverbul restrictiv de focalizare doar și adjectivele calificative subordonate nominalului partitiv: (72) a. Doar o parte dintre studenți este angajată aici. (Ștefănescu, 1997: 210) b. O mulțime covârșitoare dintre copii a dat un răspuns bun. (Ștefănescu, 1997: 210) c. O mare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ștefănescu, 1997: 210) b. O mulțime covârșitoare dintre copii a dat un răspuns bun. (Ștefănescu, 1997: 210) c. O mare / bună parte dintre copii știa răspunsul corect. d. O parte importantă / considerabilă dintre copii știa răspunsul corect. Deși prezența unor adverbe de focalizare sau a unor adjective poate accentua valoarea referențială a nominalului cuantificator, acordul la plural este posibil și în prezența acestor elemente (cel puțin, pentru unii vorbitori). Prin urmare, generalizarea făcută de Ștefănescu (1997) este prea puternică. Reliefarea nominalului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a introduce o secvență incidentă: George Andone Vasiliu, deci Bacovia, s-a născut pe 17 septembrie 1881. Coordonarea copulativă se realizează prin conjuncția și, juxtapunere sau conjuncția "zero", prepoziții și grupări locuționare cu rol de conjuncție (cu, împreună cu și cu), adverbe corelative, asociate sau nu cu o conjuncție (și... și..., nici... nici..., atât... cât și..., nu numai... ci și...). Coordonarea disjunctivă se realizează prin conjuncții (sau, ori), juxtapunere sau conjuncția "zero", conjuncții corelative (sau... sau..., ori... ori..., fie... fie...). Sintagmele coordonate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
răpus balaurul - această propoziție nu este echivalentă cu Ion a răpus balaurul și Gheorghe a răpus balaurul dacă niciunul dintre cei doi nu ar fi putut să răpună singur balaurul. - există și alte elemente lingvistice care semnalează / atrag interpretarea non-propozițională: adverbele împreună, respectiv, fiecare: (18) a. Ion și Maria au dansat împreună. - enunțul nu poate să provină dintr-o structură bipropozițională: Ion a dansat și Maria a dansat (împreună); b. Ion și Maria au cântat la chitară, respectiv la pian. - dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și Maria a dansat (împreună); b. Ion și Maria au cântat la chitară, respectiv la pian. - dacă enunțul provine dintr-o structură bipropozițională (Ion a cântat la chitară și Maria a cântat la pian), ar trebui explicată apariția sau inserarea adverbului respectiv; c. Ion și Maria au trei mere fiecare. - dacă enunțul provine dintr-o structură bipropozițională (Ion are trei mere și Maria are trei mere), ar trebui explicată apariția sau inserarea cuantificatorului distributiv fiecare. - chiar acordul la plural al verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se oferă ca argument "sinonimia cu un tipar tranzitiv, conținând verbul-centru [a avea + poziția OD108]: Am teamă., Am greață., Am lehamite.109" (p. 370). Tot în GALR se oferă și argumentele pentru considerarea nominalului postverbal drept nume predicativ: - apariția unor adverbe în aceeași poziție (Mi-e greu, Mi-e bine), greu de explicat dacă poziția respectivă ar fi una de subiect, nu predicativă; - posibilitatea gradării acestor substantive numai în această poziție sintactică, argument puternic în favoarea analizării ca predicativ 110 (Mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a condamna răutatea este explicabil). Acordul nu se poate face la plural deoarece conjuncții nu au trăsătura de număr, nefiind nominale. Acordul nu se face nici în gen, din același motiv, astfel încât în poziția de nume predicativ se preferă utilizarea adverbului, care nu are trăsături de gen și număr ce trebuie verificate, spre deosebire de adjectiv. Această observație nu are caracter de generalitate, nu întotdeauna se utilizează adverbul (alegerea între adverb și adjectiv depinde de mai mulți factori, între care și tipul semantic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nici în gen, din același motiv, astfel încât în poziția de nume predicativ se preferă utilizarea adverbului, care nu are trăsături de gen și număr ce trebuie verificate, spre deosebire de adjectiv. Această observație nu are caracter de generalitate, nu întotdeauna se utilizează adverbul (alegerea între adverb și adjectiv depinde de mai mulți factori, între care și tipul semantic de adjectiv sau adverb 114, denotația predicatului impersonal etc.): (71) a. A greși e omenesc / omenește.115 b. Ar fi bine / * bun să iei o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din același motiv, astfel încât în poziția de nume predicativ se preferă utilizarea adverbului, care nu are trăsături de gen și număr ce trebuie verificate, spre deosebire de adjectiv. Această observație nu are caracter de generalitate, nu întotdeauna se utilizează adverbul (alegerea între adverb și adjectiv depinde de mai mulți factori, între care și tipul semantic de adjectiv sau adverb 114, denotația predicatului impersonal etc.): (71) a. A greși e omenesc / omenește.115 b. Ar fi bine / * bun să iei o pauză. c. A
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăsături de gen și număr ce trebuie verificate, spre deosebire de adjectiv. Această observație nu are caracter de generalitate, nu întotdeauna se utilizează adverbul (alegerea între adverb și adjectiv depinde de mai mulți factori, între care și tipul semantic de adjectiv sau adverb 114, denotația predicatului impersonal etc.): (71) a. A greși e omenesc / omenește.115 b. Ar fi bine / * bun să iei o pauză. c. A fura pe rupte e firesc / * firește la acești parlamentari. Sintagma coordonată formată din doi conjuncți fără
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Noricăi Nicolai, ca și cea a lui Adrian Cioroianu în urmă cu un an, a fost respinsă / *au fost respinse de președinte. 2.2.2. Cu, și cu, împreună cu Conjuncții pot fi legați prin prepoziția cu, însoțită sau nu de adverbul împreună ori de conjuncția și. Sensul este asociativ: (98) a. Ion cu mine am venit ieri. b. Ion și cu mine am venit ieri. c. Ion împreună cu mine am venit ieri. În acest caz, prepoziția cu glisează spre valoarea de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și nu pot avea o lectură monoreferențială. 2.2.4. Elemente corelative copulative (și... și..., nici... nici..., atât... cât și...) Și N1, și N2 Structura și N1, și N2 este de tip cumulativ, aditiv, copulativ. Coordonarea termenilor se realizează prin adverbele corelative și..., și... Acordul se face la plural: (104) Și Ion, și Gheorghe au plecat la mare. Pentru analiza ca adverbe a elementelor și..., și... există argumentul că înaintea celui de-al doilea și se pot intercala conjuncțiile coordonatoare și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
N1, și N2 Structura și N1, și N2 este de tip cumulativ, aditiv, copulativ. Coordonarea termenilor se realizează prin adverbele corelative și..., și... Acordul se face la plural: (104) Și Ion, și Gheorghe au plecat la mare. Pentru analiza ca adverbe a elementelor și..., și... există argumentul că înaintea celui de-al doilea și se pot intercala conjuncțiile coordonatoare și, dar: (105) a. ? Și Ion și și Gheorghe au plecat la mare. b. Și Ion, dar și Gheorghe au plecat la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care nu au fost primiți în audiență." b. "Există doi indivizi, Ion și Maria, dintre care unul (Maria) nu a fost primit în audiență." Regulile de acord în gen și persoană sunt aceleași ca la coordonarea copulativă prin și. Între adverbele corelative nici... nici... se pot intercala conjuncțiile coordonatoare și, dar: (109) a. Nici Ion și nici Maria nu au fost primiți în audiență. b. Nici Ion, dar nici Maria nu au fost primiți în audiență. Structurile cu nici corelativ sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu au fost primiți în audiență. b. Nici Ion, dar nici Maria nu au fost primiți în audiență. Structurile cu nici corelativ sunt multiple ("n-are"): (110) Nici Ion, nici Maria, nici Dan nu au fost primiți în audiență. Repetarea adverbului nici în fața celui de-al doilea conjunct nu este impusă de negația verbului (fenomenul de concordanță negativă), ci este o opțiune sintactică (cu reflexe în interpretare): (111) a. Nici Ion, nici Maria nu au venit. b. Nici Ion și Maria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ion și Maria nu au venit. În (111)b, conjuncții formează un set înainte de a se combina cu negația, cei doi conjuncți participă solidar la eveniment (mai bine spus, nu participă...). În (111)a, conjuncții (nu) participă individual la eveniment. Adverbul nici nu poate interveni între substantivele coordonate care formeză un bloc semantic (nu poate "sparge" unitatea referențială a acestora): (112) a. Nici punctul și virgula nu ar fi trebuit să stea aici, ci la sfârșitul frazei. b. *Nici punctul și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
interpretările semantice și posibilitățile de acord. 2.3.2. Elementele corelative disjunctive (fie ... fie, sau... sau, ori... ori) Fie... fie, sau... sau și ori... ori au aceleași caracteristici sintactice și semantice, fiind aproape perfect sinonime. Ele sunt conjuncții corelative, nu adverbe, deoarece între termenii coordonați nu se pot intercala alte conjuncții: (125) a. Fie Hillary Clinton, fie Barack Obama va candida din partea Partidului Democrat la președinția S.U.A. b. Fie Hillary Clinton, (*și/*dar/*sau/*ori) fie Barack Obama va candida din partea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și Maria vor primi premiul I. Alăturarea celor două conjuncții este problematică, întrucât se afirmă, în general, că două conjuncții nu pot fi alăturate (este motivul pentru care unele elemente corelative, ca și...și.., nici..., nici..., au fost încadrate la adverbe). Soluția este să considerăm că dar și formează o conjuncție compusă (un cuvânt compus), diferită de cele două cuvinte luate separat, sau că și este adverb în această asociere, la fel ca în: (146) a. Și Ion, dar și Maria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru care unele elemente corelative, ca și...și.., nici..., nici..., au fost încadrate la adverbe). Soluția este să considerăm că dar și formează o conjuncție compusă (un cuvânt compus), diferită de cele două cuvinte luate separat, sau că și este adverb în această asociere, la fel ca în: (146) a. Și Ion, dar și Maria vor primi premiul I. Dat fiind acordul la plural în (146)a, se impune concluzia că sintagmele coordonate prin dar și sunt de tip copulativ. Rolul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
623). În plus, sau are și alte valori decât aceea de a marca relația semantică disjunctivă, valori pragmatice. Una dintre aceste valori pragmatice este aceea de a indica corectarea. Este discutabil dacă sau își păstrează valoarea de conjuncție sau devine adverb în aceste structuri. Imposibilitatea deplasării sale după al doilea termen juxtapus reprezintă un argument în favoarea interpretării drept conjuncție, dar există și adverbe cu o topică fixă. Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pragmatice este aceea de a indica corectarea. Este discutabil dacă sau își păstrează valoarea de conjuncție sau devine adverb în aceste structuri. Imposibilitatea deplasării sale după al doilea termen juxtapus reprezintă un argument în favoarea interpretării drept conjuncție, dar există și adverbe cu o topică fixă. Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin primul termen" (GALR, II: 620), putem considera că relația dintre sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]