775 matches
-
era în August 1938 în preajma unui eveniment de seamă. Era o competiție sportivă cu caracter de propagan-dă aviatică și de reciprocă cunoaștere, care angaja piloții de turism din Cehoslovacia, România și Iugoslavia, sub controlul oficialităților aviatice respective. Organizat sub tutela Aeroclubul Republicii Cehoslovace, concursul s-a desfășurat pe teritoriul național al fiecărei țări participante sub conducerea forurilor aviatice respective. Era însă, puțin înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial și un eveniment politic deosebit, cele trei țări intenționând să demonstreze
Concursul aerian al Micii Înțelegeri () [Corola-website/Science/314527_a_315856]
-
puncte. Spre onoarea României și satisfacția asociației ARPA, acest câștigător a fost inginerul Eduard Lindner, pe avion ARPA, întrunind 989 de puncte dintr’o mie, câștigând astfel concursul aerian al Micii Înțelegeri. Datorită acestui fapt, Cupa donată de Republica Cehoslovaciei Aeroclubului câștigător al concursului aerian al Micii Înțelegeri, a fost atribuită României. De asemenea Federația Aeronautică Regală a României a primit un alt important trofeu atribuit aeroclubului din care face parte câștigătorul absolut al concursului. Categoria I A: avioane sub 4
Concursul aerian al Micii Înțelegeri () [Corola-website/Science/314527_a_315856]
-
astfel concursul aerian al Micii Înțelegeri. Datorită acestui fapt, Cupa donată de Republica Cehoslovaciei Aeroclubului câștigător al concursului aerian al Micii Înțelegeri, a fost atribuită României. De asemenea Federația Aeronautică Regală a României a primit un alt important trofeu atribuit aeroclubului din care face parte câștigătorul absolut al concursului. Categoria I A: avioane sub 4 litri cilindree, militare: 1. Krč - Stehlik (Cehoslovacia) 980 puncte; 2. Anderle (Ceh.) 977 puncte; 3. D. și d-na Ionescu (România) 965 puncte. Categoria II A
Concursul aerian al Micii Înțelegeri () [Corola-website/Science/314527_a_315856]
-
ai Școlii Politehnice din Viena, inginerii Radu Onciul și Bo Carlsson, care lucrau deja la "Fabrica „Schiell”" au început să lucreze la proiectul unui avion de concepție proprie. Proiectul a fost finanțat de către Andrei Popovici, pe atunci secretarul general al Aeroclubului României cu 100000 de lei. Avionul era un monoplan biloc construit integral din lemn, cu fuselajul învelit cu placaj, iar aripile din pânză lăcuită. Avionul era echipat cu un motor Gnôme-Rhône de 80 C.P.. Au fost construite două exemplare. Primul
Fabrica Schiell () [Corola-website/Science/313598_a_314927]
-
Turnul de parașutism a fost construit spre finele anilor 1950 și este unul dintre reperele principale ale orizontului Bucureștiului estic. După revoluția din 1989, turnul a trecut sub patronajul ministerului transporturilor, fiind administrat de către aeroclubul României. Turnul are 86 de metri în înălțime (pentru comparație, un bloc 'standard' de 10 etaje are ~30m) și 50m în adâncime ('trunchiul'). Pentru a ajunge sus, trebuie urcat pe o scară utilitară, continuă, cu 4 opriri pentru repaus (un
Turnul de parașutism din București () [Corola-website/Science/314105_a_315434]
-
dintre pionierii aviației române, fiind al doilea aviator brevetat în România, după Ștefan Protopopescu. A avut o fire poetică, scriind câteva cărți și numeroase articole în sprijinul aviației. Numele său a fost dat filialelor teritoriale Ghimbav și Sânpetru (Brașov) ale Aeroclubului României. se naște în 14 octombrie 1883 ca al treilea și ultimul copil al medicului militar Mr. Nicolae Zorileanu, care ulterior avea să avanseze până la gradul de general de brigadă, și al Eufrosinei Popescu. Numele de familie provine de la cel
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
stinge în spital în data de 10 februarie 1919 (după alte surse la 14 februarie 1919). Este incinerat a doua zi la din Genova, ceremonie în timpul căreia primește onorul pilotului italian , care zboară deasupra cu un aparat . În anul 1937 Aeroclubul Regal al României i-a ridicat un monument în piața Quito din București, la întretăierea străzilor Paris, Praga și Varșovia, monument în temelia căruia este zidită urna, adusă în țară de la Nervi, cu cenușa maiorului aviator Mircea Zorileanu. În perioadele
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
aviația abia în anul 1965. A decedat în 1977, la vârsta de 90 de ani. La 18 februarie 1931, în cadrul „Ciclului de conferințe 1930 - 1931”, lt. col. av. Gheorghe Negrescu a ținut în aula Fundației Universitare „Regele Carol I”, sub auspiciile Aeroclubului Regal al României, conferința „Problema industriei aeronautice în România”, în care a arătat că "„O industrie aeronautică trebuie susținută de o industrie siderurgică, de prelucrare a metalelor, de o industrie forestieră și prelucrare a lemnului performantă, de filaturi performante.”" Alte
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
de Montesquiou. La 1 august 1912, Liga Aeriană Română, condusă de principele George Valentin Bibescu înființează la Băneasa o școală de pilotaj pentru piloți militari. Mai târziu, aerodromul devine aeroport; se adaugă o școală de pilotaj pentru piloți civili și Aeroclubul Regal Român. În 1920 se înființează Compania de Navigație Aeriană Franco-Română, prima companie de transport aerian din lume, pentru pasageri, mărfuri și poștă. În 1923 iau naștere, pe Aeroportul Băneasa, atelierele Companiei de Navigație Aeriană Franco-Română, precursoarele Întreprinderii de Reparații
Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu () [Corola-website/Science/296899_a_298228]
-
trap, însă, oficial, hipodromul nu este funcțional, avand nevoie de ample lucrări de renovare În ultimele decenii, Ploieștiul a fost de multe ori gazda Campionatelor Internaționale de Gimnastică ale României și centrul hipismului românesc, datorită hipodromului său. Menționăm și aerodromul - Aeroclubul Gheorghe Bănciulescu -, din comuna Strejnic, înființat în 1936, care permite desfășurarea de activități recreative cum ar fi aviația sportivă, aeroplanorismul sau parașutismul. În ce privește fotbalul, este orașul cu o echipă , Petrolul Ploiești de patru ori campioană națională și triplă câștigătoare a
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
metodei de stabilizare gravitațională. După dificultățile întâlnite cu baloane stratosferice ARCA a decis să renunțe la rachetă Haas și să proiecteze o nouă familie de rachete orbitale și suborbitale lansate de la sol. Misiunea 5 a fost desfășurată în parteneriat cu Aeroclubul României și cu Federeația Aeronautică Română. A avut loc înainte de zborul rachetei Helen 2 în data de 27 aprilie 2010 între 07:45 și 08:45 AM, cu decolarea de la Hogiz, Brașov. Un balon pilotat cu aer cald a ridicat
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
prezent, terenul pe care este situat aeroportul aparține Consiliului Județean Timiș, iar clădirile aferente sunt în proprietatea Consiliului Local Timișoara. Există planuri de modernizare a acestui aeroport, pentru a completa Aeroportul Internațional Timișoara. Este preconizat să găzduiască aviația utilitară, un aeroclub, iar după amenajarea unei piste să poată primi chiar avioane de pasageri. Fiind relativ aproape de spitalul municipal (în 2010 în construcție) ar putea servi ca eliport pentru acesta. Aeroportul este accesibil din Timișoara cu ajutorul liniei de autobuz R.A.T.T. Expres 6
Aeroportul Utilitar Timișoara () [Corola-website/Science/319738_a_321067]
-
Superioară de Aviație și echipaje din Ungaria. La miting au avut loc o vânătoare de baloane de către două avioane ZLIN 526, evoluții ale unor aparate ultraușoare și a două elicoptere. În 5 septembrie 2008, în organizarea Consiliul Județean Timiș împreună cu Aeroclubul României și Aviația Utilitară a avut loc cea de a treia ediție a mitingului aviatic de la Cioca. La miting au participat Lotul Național de Acrobație Aeriană ("Hawks of Romania"), Lotul Național de Parașutism Român alături de alte echipe din Serbia, Ungaria
Aeroportul Utilitar Timișoara () [Corola-website/Science/319738_a_321067]
-
este un turn de inițiere și antrenamente în săritura cu parașuta din municipiul Suceava. În România există aerocluburi care dispun de astfel de turnuri în orașele Baia Mare, București, Cluj-Napoca, Iași, Ploiești și Suceava. Pentru pasionații de aviație sportivă a fost înființat în Suceava un aeroclub teritorial, care a fost denumit inițial Aeroclubul „Șoimii Bucovinei”. Ulterior a primit denumirea
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
inițiere și antrenamente în săritura cu parașuta din municipiul Suceava. În România există aerocluburi care dispun de astfel de turnuri în orașele Baia Mare, București, Cluj-Napoca, Iași, Ploiești și Suceava. Pentru pasionații de aviație sportivă a fost înființat în Suceava un aeroclub teritorial, care a fost denumit inițial Aeroclubul „Șoimii Bucovinei”. Ulterior a primit denumirea de Aeroclubul „Grigore Baștan”, după numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare. Aeroclubul îi pregătea
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
din municipiul Suceava. În România există aerocluburi care dispun de astfel de turnuri în orașele Baia Mare, București, Cluj-Napoca, Iași, Ploiești și Suceava. Pentru pasionații de aviație sportivă a fost înființat în Suceava un aeroclub teritorial, care a fost denumit inițial Aeroclubul „Șoimii Bucovinei”. Ulterior a primit denumirea de Aeroclubul „Grigore Baștan”, după numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare. Aeroclubul îi pregătea atât teoretic, cât și practic pe amatorii
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
dispun de astfel de turnuri în orașele Baia Mare, București, Cluj-Napoca, Iași, Ploiești și Suceava. Pentru pasionații de aviație sportivă a fost înființat în Suceava un aeroclub teritorial, care a fost denumit inițial Aeroclubul „Șoimii Bucovinei”. Ulterior a primit denumirea de Aeroclubul „Grigore Baștan”, după numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare. Aeroclubul îi pregătea atât teoretic, cât și practic pe amatorii de parașutism, planorism, zbor cu balonul și zbor
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
Suceava un aeroclub teritorial, care a fost denumit inițial Aeroclubul „Șoimii Bucovinei”. Ulterior a primit denumirea de Aeroclubul „Grigore Baștan”, după numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare. Aeroclubul îi pregătea atât teoretic, cât și practic pe amatorii de parașutism, planorism, zbor cu balonul și zbor cu motor. Sediul aeroclubului este situat pe Strada Dragoș Vodă nr. 12, iar terenul de zbor în orașul Salcea, unde se află și
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
numele generalului-maior Grigore Baștan (1922-1983), fost comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare. Aeroclubul îi pregătea atât teoretic, cât și practic pe amatorii de parașutism, planorism, zbor cu balonul și zbor cu motor. Sediul aeroclubului este situat pe Strada Dragoș Vodă nr. 12, iar terenul de zbor în orașul Salcea, unde se află și Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava. Pentru a asigura o mai bună pregătire a amatorilor de parașutism, a fost construit și
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
apropiere de șoseaua de legătură între centrul orașului și cartierul Ițcani. La acel moment, în România existau doar două obiective similare: turnul din cadrul Complexului Sportiv „23 August” din București și turnul din Baia Mare. Turnul este destinat să fie folosit de către Aeroclubul Teritorial Suceava. Turnul a fost realizat dintr-un cilindru de beton armat, cu un diametru exterior de 6,10 metri. Printre instalațiile cu care a fost dotat menționăm: La înălțimea de 60 metri se află o platformă metalică exterioară, în
Turnul de parașutism din Suceava () [Corola-website/Science/316657_a_317986]
-
market research a ajuns în 2008 la aproximativ 33 milioane euro. Piața de recrutări online a fost estimată în anul 2008 la 5 milioane de euro. Cursuri de aviație în România se pot urma la Școala Superioară de Aviație Civilă, Aeroclubul României, Regional Air Services, Carpatair Flight Training, Alfa Air Services, Special Air Services sau C&I Corporation, precum și la câteva școli mai mici din țară. În iunie 2008, în România existau șase companii care prestau servicii de aerotaxi. Piața serviciilor
Serviciile în România () [Corola-website/Science/320208_a_321537]
-
pilot de încercare șef la uzinele IAR Brașov, făcând încercări pe avioanele IAR 37, 38, 39, 80, 81, 47 și pe bimotoarele fabricate sub licență italiană Savoia Marchetti YRS 79B. Frim a câștigat Marele Premiu al Aviației Sportive și Cupa Aeroclubului Brașov în anul 1939. Împreună cu frânarul Vasile Dumitrescu, pilotul a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial de la Engelberg (Elveția) în anul 1934. Pentru rezultatele obținute, celor doi li s-a decernat „Premiul național pentru sport”. El a terminat, de
Alexandru Frim () [Corola-website/Science/315384_a_316713]
-
exista în timpul celui de-al doilea război mondial pe post de coteț de orătănii pentru muncitorii uzinei. Inginerul Romulus Bratu a rămas la Athis-Mons unde s-a asociat cu alt aeronautician, Nicolas Roland Payen (inventatorul aripii delta în 1935) întemeind aeroclubul "Les goélands" ("Pescărușii") care încă mai există.
Avionul Bratu-220 () [Corola-website/Science/328942_a_330271]
-
de dramaturgul Mihai Vasilescu, debutant în domeniul cinematografiei. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București cu sprijinul Departamentului Aviației Civile. Regizor secund a fost Ion P. Ion. Filmările de pe aerodromul aviației sportive au fost realizate la Aeroclubul „Aurel Vlaicu” din București, operatorul care a realizat imaginile aeriene fiind Dumitru Gaiță. Avionul care a realizat acrobațiile aeriene (lupingurile) a fost un aparat de zbor YR-ZBO. Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra de Jazz a Radioteleviziunii Române dirijată
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
este un avion biloc, cu aripa jos tip cantilever. Avea tren de aterizare fix, triciclu cu bechie de coadă. Acesta a fost dezvoltat de Willy Messerschmitt din aparatul BFW M.19 după specificațiile emise de Aeroclubul German pentru competiția Circuitul Est-Prusian. Datorita succesului de care s-a bucurat avionul Messerschmitt M.23 în România, fabrica ICAR a achiziționat licența, pentru a produce acest avion în România. Este primul avion fabricat la ICAR București. Avea structura din
ICAR M23b () [Corola-website/Science/325719_a_327048]