1,384 matches
-
tratarea educației de factură morală, Susan Moller Okin arăta că, în pofida afirmațiilor lui Kant100 - după care iubirea este de două tipuri: iubirea practică (sau „sentimentul moral al bunăvoinței, ce decurge din recunoașterea datoriei”) și iubirea patologică (iubire ce ține de afecte, pe care Kant o califică drept „simplă înclinație”) -, mai există un tip important de iubire: aceea dintre părinte și copil. Ea este de obicei alcătuită din elemente ale iubirii ce ține de afecte și bunăvoință; dar implică mult mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și iubirea patologică (iubire ce ține de afecte, pe care Kant o califică drept „simplă înclinație”) -, mai există un tip important de iubire: aceea dintre părinte și copil. Ea este de obicei alcătuită din elemente ale iubirii ce ține de afecte și bunăvoință; dar implică mult mai multe. Bunăvoința din ea nu izvorăște din recunoașterea datoriei, iar afectivitatea ei este de obicei departe de a fi „simpla înclinație” nestatornică pe care o sugerează acești termeni. Este un fel de iubire care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este „un ansamblu de conduite ostile care se pot manifesta În plan conștient, inconștient, fantasmatic, În scopul distrugerii, degradării, constrângerii, negării sau umilirii unui obiect semnificativ”. Dupa Kaplan, agresivitatea constă intr-o „actiune energică, cu scop, verbală sau fizică, corespunzatoare afectului de furie, mânie sau ostilitate. În dicționarul pe care Îl editează Wolmann se citează pentru termenul aggressiveness (engl.) următoarele teorii: tendință de a arăta ostilitate, de a depăși obstacolele Întâlnite, tendința de autoafirmare prin promovarea neabătută a propriilor interese, comportament
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
sine însuși, de a prezenta etapele unei formații, înceata însumare a impresiilor vieții, apoi sentimentul timpului, al scurgerii lui ireversibile, al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui, al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri, afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă, scriindu-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii și memorii ale Renașterii-. Conform interpretării sale: „Aci, ca și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
al Academiei Române, în: Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși. footnote>. Într-un alt loc, Sfântul Maxim vorbește, în termeni care amintesc fără echivoc de Sfântul Grigorie de Nyssa, despre afecte și punerea lor într-o continuă lucrare mântuitoare spre câștigarea bunurilor cerești. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Căci dacă ajunge cineva la cunoașterea slăbiciunilor (afectelor) legate fără voie de suflet, va socoti că nu știe și nu
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
în termeni care amintesc fără echivoc de Sfântul Grigorie de Nyssa, despre afecte și punerea lor într-o continuă lucrare mântuitoare spre câștigarea bunurilor cerești. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Căci dacă ajunge cineva la cunoașterea slăbiciunilor (afectelor) legate fără voie de suflet, va socoti că nu știe și nu poate să se despartă de relele înjugate cu el”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, cuvântul VI, traducere de Preot Stăniloae, în „Părinți și Scriitori bisericești”, Editura
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Scriitori bisericești”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. footnote>. Comentând acest text, părintele profesor Dumitru Stăniloae, cel care a tradus o mare parte din opera Sfântului Grigorie de Nyssa în limba română, scrie: „E vorba de afectele care, deși în ele însele sunt nepăcătoase, duc pe om aproape necesar spre patimile păcătoase, care în grecește se numesc, ca și primele, tot patimi. Foamea, care e un afect ireproșabil, duce în mod aproape necesar la patima păcătoasă. Numai
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Grigorie de Nyssa în limba română, scrie: „E vorba de afectele care, deși în ele însele sunt nepăcătoase, duc pe om aproape necesar spre patimile păcătoase, care în grecește se numesc, ca și primele, tot patimi. Foamea, care e un afect ireproșabil, duce în mod aproape necesar la patima păcătoasă. Numai cu ajutorul harului dumnezeiesc o putem ține în frâul satisfacerii ei nepăcătoase. Doctrina aceasta a fost preluată de sfântul Maxim Mărturisitorul”. Făcând referire la afecte, Sfântul Maxim precizează că acestea nu
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
tot patimi. Foamea, care e un afect ireproșabil, duce în mod aproape necesar la patima păcătoasă. Numai cu ajutorul harului dumnezeiesc o putem ține în frâul satisfacerii ei nepăcătoase. Doctrina aceasta a fost preluată de sfântul Maxim Mărturisitorul”. Făcând referire la afecte, Sfântul Maxim precizează că acestea nu au fost create la început împreună cu firea oamenilor, căci ar intra în definiția firii, ci „spun, învățând de la marele Grigorie al Nyssei, că ele odrăslesc în fire după ce au pătruns în partea cea mai
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
firea oamenilor să fie chinuită pe dreptate de trăsăturile iraționalității (dobitociei) la care a fost atrasă prin voia ei, Dumnezeu rânduind preaînțelept ca omul în felul acesta să vină la conștiința măreției sale de ființă rațională. Cu toate acestea, și afectele devin bune în cei ce se străduiesc, și anume atunci când, desfăcându-le cu înțelepciune de lucrurile trupești, le folosesc spre câștigarea bunurilor cerești. De pildă: pofta o pot preface în mișcarea unui dor spiritual după cele dumnezeiești; plăcerea, în bucuria
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea apare crește tragismul pe două coordonate: afectul uman și evoluția astrală. Curba emoțională conștientizează în mod subiectiv sfârșitul, în timp ce structura repetitivă cu aspect durativ sună ca o sentință rece a destinului, neschimbat precum drumul soarelui pe boltă. În comparație cu mai cunoscuta expresie trage să moară, în care modul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anumită problemă. A „simți”, a „vedea” sau „a auzi” ceva nou devine, la mulți oameni inteligenți și „citiți”, un atac, pur și simplu, la existență; Nietzsche Însuși a comentat acest lucru din zona conceptualului; „lupta” se duce În cea a afectului, or, afectul este strict Învecinat cu instinctele de supraviețuire sau de agresiune. Mulți, foarte mulți oameni inteligenți, Înțelepți chiar, resimt o adevărată frică În fața acelui „necunoscut” care se arată deodată În forma unei idei noi ce, În esență, nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
A „simți”, a „vedea” sau „a auzi” ceva nou devine, la mulți oameni inteligenți și „citiți”, un atac, pur și simplu, la existență; Nietzsche Însuși a comentat acest lucru din zona conceptualului; „lupta” se duce În cea a afectului, or, afectul este strict Învecinat cu instinctele de supraviețuire sau de agresiune. Mulți, foarte mulți oameni inteligenți, Înțelepți chiar, resimt o adevărată frică În fața acelui „necunoscut” care se arată deodată În forma unei idei noi ce, În esență, nu este nici mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar nici mai puțin decât o invitație fermă de a privi lucrurile și dintr-o altă perspectivă; o idee, o asociație Între două categorii de gândire care nu au mai fost puse „În contact” și care, În mintea - și În afectul! - multora, reprezintă o „amenințare” față de „adaptarea” lor la lume sau la social. Puțini asistă la spectacolul unei noi viziuni asupra unei probleme ce-i interesează ca la un dar intelectual, ca la un sprijin, un ajutor, o „complicitate pozitivă”! Cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și-și apără „vechiul” punct de vedere, „vechea credință” cu „mâinile și picioarele”: dintr-un profitabil și calm schimb de idei, spiritele se inflamează, ochii se aprind, stratul, vai, subțire al intelectului va fi iute zgâriat de accentele violente ale afectului, ale vanității rănite, „auzul”, „vederea” se vor Închide, se vor astupa automat, ca niște valve și „forțele interne” se vor concentra, ca la o alarmă, spre apărarea cu „orice preț” a integrității, a „onoarei” vechilor idei și judecăți. Un turnir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
existența. Prin „forțe inferioare” Înțeleg În acest caz orgolioasele calități numite inteligență, cultură, tienacitate, ce vor deveni astfel, pur și simplu, „servitori ai servitorului”, nici mai mult, nici mai puțin. Nietzsche vorbește cu insistență despre această subordonare a intelectului - față de afect, dar Eul meu nu este nici măcar afectul meu; sau nu Întotdeauna. Există bineînțeles riscul de a confunda Eul cu personalitatea, cea ascunsă, murmurândă, subterană, veșnic trează, ca o cucuvaie silabisind pe crucea unui mormânt uitat. Eul ca portavoce a personalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
caz orgolioasele calități numite inteligență, cultură, tienacitate, ce vor deveni astfel, pur și simplu, „servitori ai servitorului”, nici mai mult, nici mai puțin. Nietzsche vorbește cu insistență despre această subordonare a intelectului - față de afect, dar Eul meu nu este nici măcar afectul meu; sau nu Întotdeauna. Există bineînțeles riscul de a confunda Eul cu personalitatea, cea ascunsă, murmurândă, subterană, veșnic trează, ca o cucuvaie silabisind pe crucea unui mormânt uitat. Eul ca portavoce a personalității, dar nu cumva și mai ales În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
contractele „umane” - și mă refer în primul rând, ca la un model intuitiv, la contractul mutual pe care l-am făcut cu șefii culturii și propagandei din anii ’68, ’69, ’70! -, „greșeala” mea a fost că am încărcat cu real afect, cu reală onestitate, cel de-al doilea termen - cel de complicitate! Deoarece complici, atunci, acelei perioade, să zicem „pozitive”, a lui Ceaușescu au fost mulți, am fost mulți și nu numai în lumea literar-artistică. La fel de adevărat e că nu puțini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e în altă parte și inima într-alta. Inima, la rândul ei, ne duce, nu o dată, în cu totul altă direcție decât rațiunea, iar corpul poate avea o autonomie funcțională care se dispensează relativ ușor de colaborarea intelectului și a afectelor. Ori de câte ori se întâmplă asta, suntem inautentici. Situația existențială curentă este inautenticitatea. Suntem „politicoși“ (și falși), suntem „oportuni“, sau pur și simplu oportuniști, suntem ipocriți, convenționali, disciplinați, superficiali, neatenți, pe scurt, suntem absenți, chiar dacă numai parțial absenți, atât din noi înșine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Faptul că i-ai auzit și pe alții vorbind la fel nu te demobilizează. Cu tine și cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvențional, ireductibil. Într-o a doua instanță, urmează dez-vrăjirea, momentul lucidității, masivitatea cinică a bunului-simț. Vertiginosul afect originar se adumbrește, „se așază“, își pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
punct, e normal să fie așa. Fără experiența nemijlocită a îndrăgostirii, fără episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului. Nu se poate delimita pieziș între eros și agape. În firea ambiguă a omului „căzut“, ele se întrepătrund euforic, uneori primejdios, alteori în chip salutar. Și totuși, idolatria iubirii, retorica
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în prea mare măsură imediatului, că nu știi să-ți dozezi timpul și afectele, că nu mai deosebești între esențial și accesoriu, că, în sfârșit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianța toxică a momentului și a veacului. Suntem năpădiți de probleme secunde. Avem preocupări
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
public are grijile lui, părerile lui politice, speranțele și exasperările lui. Dar toți acceptă ca fiind firesc, subînțeles, să se așeze unul lângă altul, să participe la aceeași emoție, să aplaude aceeași performanță. Modelul muzicii face din nou posibil un afect comunitar pozitiv. Ne-am învățat să aglutinăm numai (sau mai curând) pentru a demola, pentru a ne exprima „of“ ul, pentru a ne organiza suferința. E inevitabil, mai cu seamă, în vremuri grele. Dar va trebui, la un moment dat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a demola, pentru a ne exprima „of“ ul, pentru a ne organiza suferința. E inevitabil, mai cu seamă, în vremuri grele. Dar va trebui, la un moment dat, să reînvățăm (și) savoarea adunării consimțitoare, satisfacția de a trăi, alături de ceilalți, afecte tonice, bucurii asumate de toți. O a doua lecție a muzicii este virtutea ei constitutivă de a obține armonia din diferențe. Fiecare interpret are partitura lui, fiecare are de cântat o melodie proprie, dar rezultatul final e consonant. Sună bine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cauză despre care se vorbește mai puțin și care, tocmai de aceea, este mult mai eficace: ignoranța, o ignoranță care arborează, după împre jurări, cele mai perfide deghizamente. Există o „ignoranță“ a inimii, o învârtoșare care anulează spontaneitatea și frăgezimea afectelor, și există sărăcia mentală, care nu știe să separe accesoriul de esențial, aparențele de realitate. Există torpoarea discernământului, acțiunea nereflectată, nerăbdarea opțiunii facile, obnubilarea comunicării cu semenii, inadecvarea, prostia, prostia pură și simplă, anticameră privilegiată și îngrășământ optim al răutății
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]