1,915 matches
-
mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continuă mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană și umezită cu șampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind cu vârful limbii printre micuțele dune, într-un joc ritmic plin de energie, aducând-o
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
am scăpat de unul... Deși... pentru pierdut timpul până la toamnă când mă mut la Constanța... nu ar fi rău... Tot sunt singură... Ei, hai, madame, lasă prostiile și culcă-te... Simt cum corpul se face tot mai greu și se afundă în așternut... gândurile se învălmășesc în capul meu... apoi... neant... Dragoș - ora 23,oo Este greu al naibii... Dacă nu ar fi fost situația asta cu Simona, aș fi și eu acasă cu familia... Oare ce or face Anca și
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
drag! - Nu știu cum să-ți mulțumesc! - Nu este nevoie. Nu ești primul și nu o să fii ultimul pe care îl trec granița. Ne ajutăm unii pe alții. Fac și eu ce pot! Stau în loc și-l petrec cu privirea până se afundă în pădure, pe cărarea pe care abia ce am venit. Oare îl voi mai vedea vreodată? Nu cred. La postul de frontieră prezint actele și explic situația mea. Grănicerii mă iau în brațe și mă sărută pe amândoi obrajii, apoi
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
STANȚE LIRICE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului sunt tot mai singur și acum, privesc spre orizont prin fum, trec nepăsător prin vreme și sufletu-mi picură-n gene. m-afund în mine adânc, aud strămoșii cum plâng, privesc înainte tot trist și totuși mi-e drag că exist. eu vin cu veacu-n spinare din marele soare-răsare, noaptea visez și nu dorm, am ochiul de strajă enorm. visele-mi aleargă prin
STANŢE LIRICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342371_a_343700]
-
zidul lor viu nebun vârtej de ciuleandră și iarăși mă rostogolesc ghem de spini în tăcuta singurătate așteptând să mă uimeasc din nou cu o reâncolțire în acest imens deșert la fel ca oricare altul. UNDE Și mai mult mă afund în nisipul fierbinte tot stăruind în încercarea de a uita de mine dar vântul încă-l răscolește căutându-mă nerăbdător unde ești mă tot întreabă șuierându-mi pe la urechi subțire unde sunt mă mir observându-mi în sfârșit prezența ascunsă
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
de pocăință, căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spiritualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
șoșonii în picioare și a ieșit în uliță. De ce a făcut asta nici nu avea habar. Nu a făcut însă prea mulți pași. Piciorele i-au devenit neputincioase. Sprijinindu-se pe un picior ca să și-l tragă pe celălalt, se afunda și mai mult în noroi. A început să strige cu disperare: - Mamăă ... mamăă ... A fost scos din noroi, dar fără șoșoni. * Autobuzul se deplasa fără grabă. Oricum, graba nu-și avea rostul. Drumul era fără de sfârșit. Această convingere îi fusese
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
și poate fi cunoscută și pe o astfel de cale, în sfârșit și multe de-astea asupra cărora eu nu stăruiam că nu aveam căderea, cum nici eu n-am s-o fac în această misivă și el parcă se afunda și mai mult în preocupările sale... Fuma mult, mai bea cu prietenii fără să abuzeze, critica totul și de multe ori în gura mare, ceea ce a i-atras atenționări din partea anumitor servicii și autorități. Milos și înțelegător, iertător și bun
SCRISOAREA FAMILIEI LUI ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI CĂTRE RUCĂRENI!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340620_a_341949]
-
14-15) Sfântul Grigorie de Nazianz cu emoția trăirii peste al cărui chip curat se prelinge lacrima surâsului ne ațintește privirea cu luare aminte asupra fenomenului Întrupării Domnului: „Căzut de la harul lui Dumnezeu, omul începe, prin veacurile în curgere, să se afunde, treptat-treptat, în păcat; Dumnezeu vrea să-și salveze opera lui cea mai de seamă și de aceea intervine, ca un pedagog, când prin sfaturi, când prin mustrări, când prin pedepse, dar boala se tot întindea și leacurile nu aveau puterea
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
și dintr-o dată o vede prăbușita, sfărmata, călcata în picioare stătea acolo năucit și nu îi venea să creadă că asta era realitatea. E ca si cum ai dat tot ce ai putut pentru a schimba o cauză însă vezi că se afunda mai mult pierduse și nu putea să accepte. Am încercat să-l consolez printre altele îmi aduc aminte că i-am spus: ,, Mă voi ruga pentru tine.” În acel moment întreaga să duritate s-a dat l-a o parte
GREUTATEA NOPTII (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340683_a_342012]
-
prieten) p. 37. Dacă în poemul „tunelul din vis”, se declară dezertoare, din cetatea cuvintelor - căutând ieșirea spre o altă realitate impusă - în „risc asumat” p.49, ochii, o trădează: „sfârâie înspumați de iubire”. Sugestiv pentru uitare, e versul „mă afund în cuvinte/ ca într-un noian de zăpadă”. Alteori (tot despre dragoste e vorba), Julieta de la balcon, e gata să ne arunce năframa (vezi: „expresii de dragoste” p.52), pentru ca, în izbucniri de metafore poetice, dragostea să biruie, oricum (vezi
CARTEA CU PRIETENI XXXIV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340736_a_342065]
-
BLESTEMATĂ - I. PACT CU DIAVOLUL Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Patru călăreți aleargă nebunește pe drumul din Ținutul Severinelor lăsând în urma lor un nor de praf. La o răscruce se afundă pe o cărăruie în pădure ca să ajungă mai repede la destinație. Deodată, printre tufișuri, zăresc pe o colină un castel ridicându-se impunător deasupra stâncilor, sub straja falnicilor brazi din apropiere. Pătrund într-un luminiș și, fără nici cel mai
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
De fapt, nu știu de ce mă întreb. E suficient să mă uit la bulgari. Cu gândul ăsta intru în garaj. Iar vederea ei îmi taie din rădăcină scenariile geopolitice, starea internațională, tensiunile cu Uniunea Sovietică. Apuc clanța, deschid ușa, mă afund în scaunul de piele și mă felicit a o mia oară pentru alegere. Învârt cheia și 912-ul rage la viață. Ies din parcare, schimb a doua, accelerația mă țintuiește în scaun, a treia și frânez la stop. Nu mi
Toamnă târzie de 1969 () [Corola-blog/BlogPost/338026_a_339355]
-
ierburi coboară Iar sufletu-mi singur în toamnă trăiește. Caut în mine puterea de-a-nvinge În lupta cu gândul rebel și-ntristarea O lacrimă caldă obrazu-mi atinge Mi-e muntele frate și soră mi-e marea. Îți simt depărtarea... te-afunzi în tăcere Eu știu că ți-e teamă iubirea să-mi dărui În tine mustește o veche durere De ce fugi, iubite și-n ceață te-nvălui? BLESTEM În aceeași limbă sfântă Plângem...nimeni nu mai cântă Cum făceam odinioară În
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
accidentul Daliei care se afla într-un pat de spital și despre care nu știam nimic. Cât de grav era și cât suferea în timp ce eu eram cu gândurile rătăcite pe un teren cu nisipuri mișcătoare în care riscam să mă afund. - Nu te priveam decât admirativ și cu invidie față de bărbatul care putea să te strângă în brațe și să se bucure de frumusețea corpului tău, oricând își dorea. - Chiar? Revenită seara la hotel împreună cu soțul meu, m-am trezit speriată
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
limbii frunzulițele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
fericită și acea chemare interioară părea a-i oferi toate răspunsurile de care avea nevoie. Moleșeala somnului contrasta acut cu furtuna din inimă. Se ridică hipnotizată, nu știa de ce și unde, dar știa că trebuia să plece. Talpa i se afundă în lâna moale a covorului, așa cum întunericul se afundă în lumină cerșind nesfârșitul. Făcu câțiva pași, dar avea impresia că încă plutește și că zvâcniri de aer îi străbat fața. I se părea că toată mobila privea prin ea ca
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
toate răspunsurile de care avea nevoie. Moleșeala somnului contrasta acut cu furtuna din inimă. Se ridică hipnotizată, nu știa de ce și unde, dar știa că trebuia să plece. Talpa i se afundă în lâna moale a covorului, așa cum întunericul se afundă în lumină cerșind nesfârșitul. Făcu câțiva pași, dar avea impresia că încă plutește și că zvâcniri de aer îi străbat fața. I se părea că toată mobila privea prin ea ca printr-o arătare translucidă, iar un cordon invizibil o
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
Și plină de dezamăgiri ce apasă. Stelele urcă adesea pe treptele mari ale societății, Stăpânind din ce-n ce mai mari bogății Care le cuprind în mrejele aroganței Și le aruncă-n poftele abundenței. Pe fiece zi trecătoare, Meteorii se afundă-n vicii amare, Stingându-le divina lumină, Care-i lasă-n întunecimea meschină. Învățătura satanică devine lege Și suflarea muribundă alege, Să-și risipească traiu-n păcate, Ca un sălbatic fără moralitate. Mândria, invidia, îmbuibarea... Aduc mari agonii peste toată omenirea
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MIREASMA FLORII DE LĂMÂI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce a rămas din toată povestea Din seara aceea minunată Când în mireasma florii de lămâi Ne-am afundat adânc spre stele? Ce a rămas? În locul unde-ți șoptea gândul - nu pleca! râmâi! La ferestre, Viscolul dând semne de-mblânzire Prin pomii argintii dansa sprințar cu două rămurele de arțar. Căldura sobei ne învăluia, În inimi focul dogora... Sub
MIREASMA FLORII DE LĂMÂI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343051_a_344380]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NOROIUL PLOILOR NOASTRE Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului Noroiul ploilor noastre Ploaia asta nesătulă Ce prăvale către noi Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n lacrimi Ce învălmășit coboară
NOROIUL PLOILOR NOASTRE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343339_a_344668]
-
dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de ... XXIII. NOROIUL PLOILOR NOASTRE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. Noroiul ploilor noastre Ploaia asta nesătulă Ce prăvale către noi Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n lacrimi Ce învălmășit coboară
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Theiss Publicat în: Ediția nr. 921 din 09 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Undă Vieții Neliniștea din noapte, o simt într-un... fior. Când ne iubim, în mine, mă-nalț și iar cobor. Dragostea plutește, vibrând până la stele Și se afundă-n marea cu valuri rebele. Furtuni dezlănțuite ia inimii... puterea Înghit tot infinitul, lăsând numai cenușă. Iubirea-mi dăruita, dulce precum mierea Trădat-ai, aruncând-o că pe o mânușa.. Potop plin de lacrimi, un răspuns îți cere. Se transformă
UNDA VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343479_a_344808]
-
mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continua mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană și umezită cu șampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind cu vârful limbii printre micuțele dune, într-un joc ritmic plin de energie, aducând-o
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]