1,278 matches
-
În curte zăpada era pătată cu sângele unui porc tăiat de dimineață, iar un cuplu de țărani măcelărea carnea în văzul tuturor. În timp ce Lilia traversa curtea, aceștia s-au oprit din lucru și au început să o urmărească cu priviri agere pe figuri altfel neutre, ridicând cuțitele amenințător, ca și cum o credeau în stare să le fure carnea. Nu scăpă de scrutarea lor decât în întunericul din pasajul îngust aflat în spatele curții. Intrând, întinse o mână ca să-și croiască drum pe lângă perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de înțeles care se opriră asupra unuia dintre jucători, un bărbat cu barba plină de țepi și cu păr mătăsos negru, îmbrăcat cu un sacou unsuros și cu unghii murdare. Acesta era singurul care nu purta salopete muncitorești. Ochii săi ageri și calculați îl măsurară pe Porfiri din cap până-n picioare. ă știți Schtoss? spuse bărbatul, în sfârșit. ă Schtoss? Cine este Schtoss? Râsete zgomotoase și nereținute izbugniră în jurul mesei. Unii chiar bătură din pumni. Hilaritatea se curmă, iar privirile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
direct în stradă. Menajera care deschise ușa era îmbrăcată într-o rochie gri curată peste care avea un șorț bine apretat. Părul îi era legat strâns înăuntrul unei bonete albe. Avea o față atractivă și inteligentă. Porfiri simți o independență ageră, care putea fi confundată, de bună seamă, cu aroganța sau chiar impertinența. Avea ochii erau întrebători, fără a fi suspicioși, iar în purtarea sa se ghicea o nerăbdare care sugera că a fost deranjată de la o muncă importantă. El îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
așezat era corpolent, dar aranjat. Își ținea barba tunsă scurt, iar părul, deși des și lung, îi era pieptănat cu grijă. Se apropia de cincizeci de ani și purta ochelari de citit cu rame argintii. În spatele lentilelor lucioase, ochii săi ageri sclipeau a intelingență și umor. Cu toate că figura sa i se revărsa și fața îi era plină, era încă un bărbat arătos, sau cel puțin știa încă să se poarte ca unul. Nasul, mai ales, lung și drept îi dădea feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe care apoi îl slobozoi într-o retortă de sticlă. Cu gâtul îndoit pe margine, vasul semăna cu o lebădă cu capul în jos. Doctorul Pervoiedov le arătă martorilor o sticlă mare de culaore maro, având în priviri aceeași expresie ageră. Când văzura eticheta pe care era trecut acid sulfuric, martorii zîmbiră fals, plecându-și ochii și dând din picioare asemenea elevilor neatenți. Doctorul dădu din cap și le întoarse spatele. Adăugă cu pipeta câteva picături de acid sulfuric și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cap și râzând în barbă. ă Au vrut să mă prindă. Ca să vezi! Au crezut că voi uita să colectez conținutul. Când fu mulțumit cu aranjamentul, se întoarse la masa unde stomacul gol zăcea în lichidul propriu. Cu o mișcare ageră și precisă, întoarse stomacul pe dos, dând la iveală musculatura brăzdată din interior. ă Suprafața stomacului nu prezintă nicio urmă a unei acțiuni corozive, spuse doctorul Pervoiedov cu dezamăgire. ă Asta exclude acidul cianhidric? întrebă Porfiri nerăbdător. Doctorul Pervoiedov se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prea rigid pentru a se simți recunoscător că fiul lui n‑a intrat În afaceri, a apreciat În continuare Abe. Mă rog, Philip e acum unul din consilierii cei mai apropiați ai secretarului de stat. Puștiul ăsta are o minte ageră și fler pentru Marea Politică, În timp ce statisticienii sunt plați ca niște plătici. Tânărul Philip era unul dintre băieții educați de Ravelstein pe parcursul unei cariere de treizeci de ani. Studenții lui deveniseră istorici, profesori, ziariști, experți, funcționari publici, cercetători cu mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era paralizată, picioarele nu‑i funcționau și, chiar dacă i s‑ar fi vindecat paralizia, Îl așteptau alte felurite infecții pe care trebuia să le Înfrunte. - Spune‑mi, Chick, tțțț‑ah, cum arăt? - La față? - Fața, capul. Tu ai un ochi ager, Chick. Și nu mă menaja. - Arăți ca un pepene galben răscopt, culcat pe o pernă. A râs. Ochii i s‑au mijit și i‑au scânteiat; Îi plăceau ocolișurile mele mentale. În genul acesta de observație vedea semnul unor facultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
intrat seara, pe când vitele se întorceau de pe deal, în crâșma lui Murgoci, de pe ulița mare a satului. Eram și eu acolo, nu că aș fi fost un obișnuit al cârciumii, ci fiindcă îmi plăceau glumele bătrânului Murgoci, un tip foarte ager la minte și la măsurat țuica. Avea pentru mine un respect deosebit, pentru el eu eram „domnu’ învățător”, adică un om cu multă carte și de aceea când mă vedea se grăbea să aranjeze cum se cuvine masa din colț
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cred că aici medicii au greșit. Pentru binele soacrei și a nurorii ei trebuiau să bage ei o sârmă exact în felul descris de pacientă. În felul acesta ambele protagoniste ar fi fost mulțumite. Dar oricât aș fi eu de ager în rezolvări, sunt și chestii care mă depășesc, ca de exemplu întrebarea zilei de vineri în „Observatorul de Călărași”, care a fost următoarea: “Soția cărui parlamentar călărășean s-a păruit cu nora unui consilier local, în fața unei farmacii?”. Aici m-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
n-o mai văzuse până atunci. În ochii ei, Bica fusese, întotdeauna, tânără. La patruzeci de ani, la cincizeci, la șaptezeci de ani. Împlinise optzeci și doi, nu mai ieșea din casă, nu voia să mănânce mai nimic. Privirea, altădată ageră, plină de lumina lunii, o învălui absentă, dintr-un adânc fără întoarcere. Întinse mâna spre Luana și vorbi rar, atât de încet că abia o auzi: Ți-am spus, vreodată, că am fost o femeie frumoasă? Am avut un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le mai e de folos. - Blestemată soartă, se căi tovarășul meu. Omul putea să tot aibă patruzeci de ani. Era îmbrăcat în haine de lână țesută fin, albă, cu dungi subțiri albastre. Avea un nas frumos drept, ochii negri și ageri, o barbă scurtă, căruntă și, trasă pe ceafă, o kippah. - Suntem oameni buni, i-am spus surâzând. Cu cine am norocul să vorbesc? S-a îndreptat de spate și și-a ridicat bărbia. - Sunt Aronne, din tribul lui Levi, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut că zăresc o cocotă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vârful nasului. Când mi s-a înfățișat dinainte prima dată, nu mi-am putut masca un gest de dezgust, la care el a spus: - Sunt cam urât, nu-i așa? Răbdare, căci te vei obișnui. Clipă în care ochii lui ageri, surâsul și glasul blând s-au împreunat pentru a așterne un văl de frumusețe peste diformitățile mai sus pomenite. Mi-a fost rușine de nestăpânirea pe care o dovedisem în a-mi da pe față scârba și am spus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a lui Valmiki. Am așteptat săptămâni Întregi să-mi vină rândul să o citesc, iar când În sfârșit mi-a venit, Janet a deschis pe neaș- teptate ușa camerei mele. — Ce faci aici ? m-a Întrebat el Îngustându-și ochișorii ageri și vicleni, ca o pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. la ce Înveți ? m-am fâstâcit atât de tare, Încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de mână cu el ! Și mai târziu o să plângi cu lacrimi amare... — „...dar atunci va fi prea târziu !“, am adăugat eu expresia favorită a lui Janet. Janet nu mai spuse nimic, doar mă privi lung, sfredelindu-mă cu ochișorii lui ageri. Adi devenise celebru la noi În bloc pentru faptul că unul dintre șerpii pe care Îi ținea În casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel la avizierul de la intrare care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zăcea la pat. Doi preoți tineri Întrețineau clădirea și curtea, Din cauza nenumăraților ani de război civil, satul sărăcise, iar templul avea puțini enoriași. Hiyoshi, adaptându-se ușor noii situații, muncea din greu, de parcă ar fi fost cu totul altul. Era ager la minte și energic, iar preoții Îl tratau cu afecțiune, angajându-se să-l educe bine. În fiecare seară, Îl puneau să exerseze caligrafia și Îl Învățau lucruri elementare, iar băiatul manifesta un neobișnuit talent pentru memorare. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Într-o scurtă călătorie. Apoi, ieși pe verandă. — Maimuță! strigă el. Hiyoshi ieși În fugă dintre copaci și Îngenunche În fața lui Koroku. Mai Întâi se dusese la Futatsudera, dar se Întorsese imediat la Hachisuka, unde-și Începuse noua viață. Era ager la minte și gata să facă orice. Oameni glumeau pe socoteala lui, dar el se abținea să facă la fel. Era vorbăreț, Însă niciodată ipocrit. Koroku Îl pusese să muncească În grădină și ajunsese să țină mult la el. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu aduc mărfuri mai bune și să scad prețurile, spuse un negustor. — Pe lângă dumneata, Domnule Kinoshita, un neguțător se face de râs. Păi, dumneata știi prețul de piață al legumelor uscate, al peștelui afumat și al cerealelor! Și ai ochi ager la mărfuri. Ne bucurăm mult că te pricepi atât de bine să strângi provizii la un preț atât de mic, comentă altul. Tokichiro râse și spune: — Aiurea, nu sunt negustor, așa că de unde să fie sau nu pricepe? Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
haină de bumbac. Nu avea nimic din cochetăria altor femei, care fie numai candoarea, fie Își dădeau aere. Unii ar fi putut-o găsi cam slăbuță, dar era Învăluită În parfumul florilor de câmp Într-o noapte cu lună. Simțurile agere ale lui Tokichiro fură Învinse; căzuse În extaz. — Mai dorești o ceașcă? Îi oferi Mataemon. — Mulțumec. — Spuneai că-ți place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu? Îl beau câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Inuchiyo. Dacă Înțelegi asta, atunci sunt cu cugetul Împăcat. Tokichiro Îl privi atent. Apoi, Înclină capul Într-un mod care arăta consmițământul: — Mare figură ești, Inuchiyo. Când Îți pui mintea la ceva, nu te joci, nu? Nu, dumneata ești cel ager. Ai dovedit ascuțime când l-ai citit pe Yamabuchi Ukon și ai mai și... — Nu, nu mai spune nimic. Când Tokichiro era cît pe ce să-i pună mâna la gură, Inuchiyo bătu vesel din palme, râzând. — S-o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Trecem printr-un asemenea cataclism? — De fapt, tocmai a avut loc un eveniment foarte dramatic. Adineaori am primit vestea, dar... — Ce fel de eveniment dramatic? — Ei! Știrea Încă n-a ajuns la urechile lumii dar, de vreme ce a fost auzită de agerul meu spion, Watanabe Tenzo, cred că s-ar putea să fie adevărat. — Despre ce e vorba? Este incredibil, dar s-ar putea ca steaua călăuzitoare a provinciei Kai să fi apus, În sfârșit. — Cum! Shingen? — În Luna a Doua, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Am auzit mai multe despre el. — Este fiul unui vasal superior al clanului Odera și abia a trecut de treizeci de ani. — Campania asta n-a fost concepută cumva de Seniorul Kanbei? — Ba da. E un om inteligent, cu ochi ageri. Îl cunoașteți bine, stăpâne? — Îl cunoscusem din scrisori, dar, pentru prima oară, l-am Întâlnit la Castelul Azuchi, nu demult. Am vorbit absolut deschis, o jumătate de zi. Da, sunt plin de Încredere. Cu Takenaka Hanbei În stânga mea și Kuroda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o poziție strategică foarte importantă. Dacă cineva dorea să intre În regiunea Sanin, Kozuki era baricada pe care trebuia s-o controlase. Era firesc ca armata clanului Mori să acorde o atenție deosebită acestui lucru, iar Hideyoshi fu impresionat de agera evaluare a situației de către inamic. Dar nu avea suficiente forțe pentru a-și Împărți armata În două. Nobunaga nu avea vederi atât de Înguste Încât să nu le poată delega sarcini importante oamenilor de sub comanda lui. Regula generală, Însă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În grădină? Îl Întrebă Ranmaru. Nobunaga se oprise pe verandă, iar Ranmaru ieșise În grabă din odaia pajilor pentru a pune o pereche de sandale pe treaptă. Era plăcut să aibă În slujba lui un om atât de binevoitor și ager la spirit, Își spuse Nobunaga; se obișnuise cu acest gen de solicitudine, cam de zece ani Încoace. Nu, nu mă duc În grădină. Azi a fost foarte cald, nu-i așa? — Da, soarele ne-a pârjolit groaznic. — Caii din grajd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]