1,598 matches
-
grimasă de zâmbet tâmpesc, cabalin, emanând o halenă alcoolică înfiorătoare, atunci când șoptește: Am visat..., am visat..., o scară..., o scară de piatră..., de granit..., de travertin..., dracu' s-o știe..., o scară mare..., o scară la Cer..., și era o aglomerație..., și o vânzoleală..., pe trepte, măi..., ca pe timpurile alea bune, la noi..., la stadion...., unii urcau..., alții coborau..., destui..., fiecare cu treaba lui..., și voiam și eu..., să urc..., să mă lămuresc ce este deasupra..., și de unde vin ăia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mergeți la serviciu sau unde vreți să ajungeți, duceți-vă la medicul de familie, intervine un domn din spatele meu. - Nu pot! Sper să-mi treacă. Ce, dumneavoastră, nați strănutat niciodată? - Ce să-ți treacă, băi!... Se aude o voce din aglomerație. În acel moment, șoferul pune o frână brusc și din inerție venim unii peste alții. Eu, cum aveam în fața mea pe cele două dame, mă prăvălesc peste ele. - Domnule, chiar sunteți de-a dreptul imposibil! Mă apostrofează cea de a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o asistentă medicală, cu ochii pe ecran. Lângă capul nepotului operat, stătea în picioare, mama lui. Eu am venit însoțită de un tânăr (un pacient bolnav, internat, cu care stătuse în același pat, nepotul meu, înainte de operație, că era mare aglomerație în spital). Eu m-am apropiat de nepot și am pus mâinile mele pe corpul nepotului, în zona inimii: o palmă pe partea din față, deasupra inimii și a doua palmă pe partea din spate, sub inimă. Am simțit inima
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
noi, o evaluare optimistă apreciază la 50.000 numărul cîinilor străzii din București și la 10.000 numărul celor mușcați anul trecut de către aceștia. Cîinii străzii nu sînt un „specific românesc”, ci o problemă generală și perenă a tuturor marilor aglomerații urbane, doar că ea este gestionată diferit în diferite metropole. În Londra, de pildă, primele forme instituționale de intervenție au intrat în funcțiune cu mai bine de 150 de ani în urmă, cînd Battersea Dogs and Cats Home construiește primele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
farmec discret al trecutului, al unor filiații ascunse care te privesc de peste timp, chiar dacă tu nu le mai vezi. Le păstrez pe toate și vom mai vedea... Și-apoi mobila ! Uriașa masă din sufragerie, cu jilțurile sale impunătoare. Doamne, ce aglomerație de fantome ! Cîte bucurii, dar și cîte psihanalizabile suferințe, refulate, tăcute, date uitării ! O păstrez, din motive „raționale” : e frumoasă și oricum nu avem bani să cumpărăm alta. Dar nu și dormitorul ! și în primul rînd nu patul, acesta trebuie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rezistenței până la capăt”. Orașul a fost nevoit să facă față unor greutăți nemaiîntâlnite. În urma refugiului spre Moldova, populația orașului a sporit de la sub 100.000 de locuitori la peste 300.000 (după unele surse, la peste 400.000) de locuitori. Aglomerația și lipsurile de tot felul, iarna grea ce a urmat, epidemia de tifos exantematic au făcut mii de victime. Cu un efort remarcabil, s-a trecut la refacerea armatei, operă realizată cu participarea directă a Misiunii Militare franceze, conduse de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
spune că poveștile lui de dragoste se termină Înainte să Înceapă. Propune să dați lovitura la cabina telefonică. Are el un sistem, blochează fanta prin care cad monedele nefolosite, cu un burete special tăiat... Într-o oră, la halul de aglomerație din stațiune, te Întorci și scoți buretele și-ți cade o sutică de lei În monede. Uaaa, păi și ce mai așteptăm? Acum cîteva zile, era să-i prindă miliția la cabinele din gară. Dar mai sînt cabine și lîngă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Slatina. — Am Înțeles, spune profesorul și se ridică și iese pe culoar, salutîndu-i și zîmbind vag spre compartiment. Se pare că ne apropiem de Craiova. Profesorul pare grăbit, se duce să aștepte la ușa vagonului, unde deja s-a făcut aglomerație. — Al dracu’ om ăsta, bă Mărine, io cred că sigur a fost secretar de partid la el acolo la facultate... Păi vezi bă, ghiocele, că nu degeaba mîncași capu’ de la peștele ăla. RÎd amîndoi. După ce mă cazez la Dermato (pacient
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
efect al timpurilor noi) au fost înăbușite din fașă. Înotăm în fiecare dintre cele șapte zile ale săptămânii. Mulți înoată înainte de a se duce la lucru sau, dacă pauza de masă o permite, în timpul prânzului, oră la care e mare aglomerație. Sunt și înotători de seară, chiar mulți dintre cei care s-au scăldat dimineața. Persoanele fără slujbe, adică gospodinele și mamele cu copii vin la ore mai puțin aglomerate și se așază la taclale. Înotăm în toate anotimpurile. Baia Exterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și nu numai femeile. Da, dar aici e altceva, e îngrozitor. Și toți înoată atât de bine! Și tu înoți foarte bine. Nu, nu... îmi pare rău. Și acum ce vrei, să plecăm sau să rămânem? Hattie se înspăimântase de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de zgomotos - și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a fi unit structural cu catolicitatea, cu lumea în totalitatea ei. Și asemenea imaginii melodiei tânguitoare a cântului gregorian care îl sudează pe monah la comunitatea sa, ritmul sincopat pe care îl regăsim în transele contemporane și în diversele aglomerații are cu siguranță aceeași funcție. Există deci participare la un ansamblu mai vast. Persoana solitară este nimeni. Sau, mai bine, o persoană nu este nimeni. Este o purtătoare de voce (per sonare), a unei voci (căi) originale. Un vid, un
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
-i găsim un sens"88. O semnificație: aceea a jocului pasiunilor, aceea a plăcerii de a fi împreună fără finalitate sau utilizare specifică, pura plăcere ludică a vieții în comun. Nu este aceasta ceea ce se exprimă, la modul major, în aglomerațiile contemporane și, la modul minor, în ritualitatea vieții cotidiene? Aceasta este deontologia, a trăi, cu alții, situațiile. A le trăi cu intensitate, cu autenticitate, fără raportare la un scop îndepărtat, la o societate perfectă de realizat. A se ajusta la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
guvernamentale și comunitare, prin ințierea unor ample programe pe problematici sociale (mediul, categoriile defavorizate, drogurile) însoțite de montaje expoziționale în care au fost implicate toate instituțiile de învățămînt și cercetare afiliate muzeului 39. În majoritatea cazurilor complexele sînt asociate marilor aglomerații urbane, avînd avantajul unui flux constant de vizitatori și posibilitatea oferirii unor servicii diversificate. Organizează expoziții temporare și dispun de spații modulate pentru expoziții itinerante sau cu o tematică deosebită care necesită proiecte speciale avînd în vedere caracterul interactiv al
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
dar trăiește / mereu trăiește / și nebunul / nebunii / fug în altă curte / fug în alte curți. Absența punctuației, deja amintită, semnalată de poet în subtitlul mai multor poeme (fără punctuație) subliniază ideea că el nu face decât să decupeze eșantioane din aglomerația de ingrediente ale realului și să le aducă - spre contemplare, meditație sau, măcar, conștientizare - cititorului. Iar actul poetului, pornit din convingere, e argumentat și prin apelul la cuvintele lui Emil Cioran, care flanchează poemul Lașitate: Nu merită osteneala să te
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că toată lumea respectă legile circu lației, pe trotuar ca și pe carosabil, pe pistele pentru bici clete, în parcuri și-n magazine. Că-n halucinanta aglomerație a gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi, nu înghiontește, nu agasează, nu împiedică, nu brus chează, nu cară saci de-o tonă și nu duhnește
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
timp, totul e parcă în cumpănă. Viața și moartea. Deșertăciunea și gloria de a trăi. De ce credem, oare, că pierderea de veme e condamnabilă, când ea e, poate, singura care ne permite să ieșim din mecanica unei agitații bezmetice? În aglomerație, totul se transformă, fără să vrei, în trăncăneală, calcul, publicitate sau, din contră, în conștiință mai clară a singurătății. Bine că nu mi-a mai curs sânge din nas. Aici, m-aș speria mai rău decât acasă. A fost un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acest "Socrate nebun", cum a fost numit, a rezolvat într-un mod extraordinar de simplu spinoasa dilemă care opune singurătatea și solidaritatea. În loc să se ducă departe de lume, într-o peșteră, el s-a vârât într-un butoi, așezat în aglomerație, de unde putea auzi discuțiile celorlalți. Ce înseamnă asta dacă nu că în orice mizantropie trebuie să mai rămână o fărâmă de tandrețe? Altminteri, suntem pierduți. Iată, domnilor, de ce vă voi spune, la un moment dat, că Parthenonul nu e o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce nu mai au. Un fel de halo patetic. Atunci am priceput, de fapt, ceea ce, înainte, doar intuisem; că grecii au fost atât de subtili încît au putut părea clari tocmai când erau mai secreți. Sosim seara la Atena. Din pricina aglomerației, facem o oră, după ce intrăm în oraș, până la hotel. Veritabil calvar pentru șofer. Ajungem frânți de oboseală. Aflăm că acum trebuie să dormim câte patru în cameră. Grecii nu mai sunt dispuși să cheltuiască prea mult cu noi. Mai ales
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nu-1 prea ispitise jocul acela necunoscut fiindcă cerea unele osteneli contrarii preceptelor de igienă ale lui Lică. Mai știa că la Bursă e mare înghesuială și zgomot și citise în jurnale despre sinucideri. El nu putea suferi scandalul și nici aglomerația în loc închis. îi trebuia aer și libertate, aer de oraș, dar din belșug. Dar azi îi venise gust să stea de vorbă cu agentul curtier. - Pe seară mă găsești în orice caz la "Cafe de la Paix" pentru afaceri, spusese tipul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Jilava în care a stat până la procesul din 1954, deci peste 2 ani de la arestare. Aici, în Jilava, a aflat el „vechile priciuri, pe care dormeau întinși, înghesuiți ca sardelele, câte 20-30 de inși pe fiecare, în zilele de mare aglomerație, nu ne puteam întoarce de pe o parte pe alta decât la comandă”. Și venitul din anchete, Ovidiu Papadima, vede că fereastra era oblonită, “cu scânduri pe care curgea aerul rece de-afară, ca un șuvoi. Foc nu se făcea niciodată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
anii ’80 îmi procurasem adresa ei din București, păstrând-o între documentele mele personale. Plec la București și mă bucuram că-i voi auzi vocea la telefon... Când am urcat în autobuzul 178 - de la Gara de Nord spre cartierul Militari, era o aglomerație extremă. Dau să mă urc cu bagajul ce aveam, din spatele meu eram împins de un insistent grup care-mi urmăreau buzunarul din spate. La îndemnul lor repetat: „Hai, nene, urcă!”, am și zis că nu-i a bună. Constat că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pereche. Nu erau noi și nu era nici sezonul potrivit pentru ei, dar n-am rezistat tentației de a-i îmbrăca, plecând în prima mea vacanță. Iarna debutase mai devreme. Căzuse zăpadă din belșug. Și, cum se apropia Crăciunul, era aglomerație mare pe trenuri. Încât n-am găsit loc în compartiment. Am tremurat pe coridor, foarte mândru de pantalonii mei scurți, cu picioarele roșii ca focul din cauza frigului. Când am coborât la Voila, unde venise cu o sanie să mă ia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe podea și am rămas așa poate o oră întreagă, inspirând adânc acea aromă roză și încercând să-nțeleg unde, în trecutul meu îndepărtat, fusesem înșfăcat și târât cu o asemenea forță uriașă. Am mai simțit acel par fum în aglomerații, în magazine și troleibuze, mai curând în medii populare decât între oameni înstă riți. Putea să fie cine știe ce apă ieftină de colonie, mă gândeam, din cele ce se vindeau odinioară în sticluțe în formă de automobil... De fiecare dată îmi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
asemenea stări, tocmai vine feciorul șturlubatic care peste tot este el prezent, foarte activ se manifestă la comemorări, și mai ales când a venit Majestatea Sa Regele și a vizitat camerele jupuite de mortar ale Memorialului revoluției. Atunci, în marea aglomerație de dinaintea fotografiilor revoluției, pe dinaintea schemelor care limpede arată oricui vrea să vadă cum anume au avansat ofițerii responsabili de grozăviile reprimărilor, el deodată izbucnește în recitarea unei poezii vindicative în care cere, în versuri ritmate și în rime tumultuoase, să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
boema dă peste un portmoneu al unui burghez doldora de bani. Ar fi putut să fii aparținut acesta cutărui manager, cutărui patron, cutărui domn cu burtă nu foarte mare, dar totuși destulă, care cu mașină din aceea Patrol rulează prin aglomerația țării. El, sau alții, merg tare iute, tare repejor se înghesuie la stopuri; eu, spre exemplu, rulez în ritm legal și sunt ins apărător al valorilor paneuropene și transnaționale de la volanu' unei Dacii, în timp ce domnul nostru cu foale mare, dar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]