1,907 matches
-
mâncător de români. Ei bine, domnule, eu, Kossuth, mă declar că mă raliez formal ( categoric) la propunerile Dvs., numai să le discutăm în amănunt și pentru aceasta vă stau la dispoziție". Memorialistul comite însă, cum spuneam, și injustiții în privința comilitonilor, ajunși mari oameni politici. Una din victimele sale este Kogălniceanu. Începe totuși cu o caracterizare pozitivă: "om de inteligență remarcabilă și căruia marele talent de scriitor și orator îi conferise o influență considerabilă". Dar îl crede versatil, venal și lacom de
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
câștigat respectul și dragostea a zeci de oameni care îl ascultau că pe un părinte. În anul 1938 scrie o scurtă monografie a localității Vișeu de Sus. Faima lui cucerește Maramureșul, iar carieră medicală și-o încheie o dată cu moartea. Pacienți ajunși la Cluj, la Iuliu Moldovan (Hațeganu), colegul său de facultate, sunt trimiși la Vișeu de Sus pentru că acolo există un medic cu ""mâna și inima lui Dumnezeu."" Modernizează un cabinet medical după experiență din Viena. Era preocupat de ultimele apariții
Ivan Dan () [Corola-website/Science/317382_a_318711]
-
prezent la sesiune. Pictura este depozitată de peste zece ani într-un pod al muzeului turdean, imobil aflat în renovare. În tablou sunt reprezentați principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya (în stânga, pe jilț), încadrat de nepoții săi, Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, ajunși ulterior și ei principi ai Transilvaniei. În pictură mai pot fi identificați, în dreapta, omul de cultură clujean Gáspár Heltai și preotul calvin Méliusz Juhász Péter (1532-1572), cu care David Francisc a întreținut o lungă controversă teologică. Gáspár Heltai (adept al
Aladár Körösfői-Kriesch () [Corola-website/Science/322596_a_323925]
-
facă față unor situații deosebit de periculoase și să reziste amenințării constituite de perfidul Negoro, enigmaticul bucătar de la bord. Acesta reușește la un moment dat să defecteze singura busolă de la bordul vasului, conducându-l nu spre Statele Unite, ci spre coastele Africii. Ajunși acolo, Negoro se întâlnește cu un prieten de-al său, negustorul de sclavi Harris, cei doi punând la cale un plan pentru vânzarea negrilor ca sclavi. Inocenții naufragiați cred că se află pe coastele Americii de Sud, dar Bénédict constată tot mai
Căpitan la cincisprezece ani () [Corola-website/Science/311321_a_312650]
-
sau străine, ci cu singurătatea mea, cu izolarea mea de copil rătăcit în lumea mare, sentimentul de a nu avea nici casă, nici masă, de a nu fi de niciunde [sic], exclusă din comunitatea celor puternici, sănătoși, siguri de ei, ajunși bogați și glorioși." Evident, ca orice viață, și-a avut și aceasta pasajele ei întunecate. Dar, la un ipotetic bilanț, dominant ar fi pozitivul unei existențe libere, scutită de compromisuri și concentrată cu precădere asupra propriilor trăiri. Aceasta este și
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
de arme automate. Un oraș fără căldură, fără lumină, lipsit de apă și de alimente. La insistențele băiatului, familia Vlad avea să adreseze Crucii Roșii Române o scrisoare prin care îi solicita sprijinul în aflarea unor vești de la Adisa. Odată ajunsă scrisoarea la București, au intrat în acțiune membrii Departamentului pentru căutări de persoane. Acesta s-a adresat Comitetului Internațional al Crucii Roșii, care dispunea de birouri speciale pe teritoriul ex-Iugoslaviei. Întâmplarea a făcut ca în ziua în care scrisoarea ajungea
Agenda2004-40-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282950_a_284279]
-
drept singura carte la îndemînă. Așa că, mai stupefiată de atîta naivitate, mai iritată de atîta amatorism, mai înduioșată de vagi puseuri de umor, am citit pînă la ultima pagină povestea frumoasei Catinca, cea născută într-o mahala a Botoșanilor și ajunsă, grație nurilor și ambiției, soția unui bărbat de vază, la Paris. Îl scutesc pe cititor de un rezumat al romanului. Cine-a citit o carte din această categorie (a romanțului ieftin), se cheamă că le-a citit pe toate. Iubire
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
zise baba scoțând la iveală niște pietre nemaipomenite. - Bine. Poftim cheile. Baba Dochia se urcă la volan, instală pisica lângă ea, băgă o casetă cu Jefferson Airplane în casetofon și călcă acceleratorul. Locuia în Giurgiu, deci o luă înspre Ruse. Ajunsă acolo se chiorî o vreme peste Dunăre, dar cum nu era mare lucru de văzut, intră într-o cafenea și comandă o cafea și ziarul Washington Post. În care la pagina 28 chiar era un articol despre incendiu, care suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că părinții lui nu erau acasă și o întrebă dacă n-ar vrea să meargă la el. Voia, bineînțeles, chiar dacă el, deși cu doi ani mai mare decât ea, se bâlbâia la fiecare cuvânt pe care i-l adresa. Odată ajunși, se așeză pe o canapea, băiatul puse muzica, îi oferi o limonadă apoi se așeză lângă ea. O sărută umed și nepriceput - dar cum nici ea nu era o expertă, nu o deranja - și spre plăcerea ei o mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deoarece o secretară intră în sală și anunță că „Dna Profesoară e bolnavă, și nici săptâmana viitoare nu vine“. - Bem o cafea jos? propuse Camil. - Da, sigur. „Jos“ însemna o cofetărie cu mese de plastic și pereți albaștri, unde, odată ajunși, comandară într-adevăr două cafele. Purtară apoi o discuție despre profesori, cursuri, bani, prețuri, colegi, apartamente, baruri și licee. Deosebit de plicitisitor. Povestesc toate astea pentru ca la un moment dat am intrat și eu în cofetărie cu doi tipi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
strînse. Reverendul trece deja de la sandale la pantofii de sport. — Am programări de respectat. Te-am strecurat printre ele de dragul prietenei mele. Wakefield Îi mulțumește, Îi plătește cei douăzeci de dolari pe care i-i cere, fără suprataxă pentru reflexoterapie. Ajunși Înapoi la mașină, Zelda Îi dă cîteva indicii despre Reverendul Telluride: a fost adoptată de o familie de evrei din New Jersey, dar la 18 ani a plecat În Haiti, unde a fost inițiată În voodoo de un babalao pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
De altfel, m-am hotârât să renunț la meditațiile de limbă engleză. Avem o profesoară foarte bună și ne dă în clasă toate explicațiile pe care le cerem. Coincide și cu dorința ei. Se internează un timp în spital, așa că... Ajunși acasă, doctorul nu a mai intrat, pentru că era și așa în întârziere. Beatrice i-a detaliat mamei discuția din mașină cu tatăl său. Fiecare dintre ele și-a formulat în mintea ei întrebări la care nu găseau un răspuns rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a unor secvențe din carte care mi s-au părut insuficient adâncite, dar de interes. Îndată am primit primul eseu despre viața sa petrecută la școala din Căuești - unde îl exilaseră comuniștii, cu un reușit portret-literar a unei lichele locale, ajunsă să dicteze în sat dar mai ales făcând-o pe codoșul securității. Lucrarea i s-a publicat sub titlul „Ghetu’ om săracu”, ca o addenda la ceea ce fusese cartea pomenită. Altă proză se referea la fosta sa ordonanță, când era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Dar faptul că am ajuns la această venerabilă vârstă, că ne-am bucurat de toate binefacerile vieții, că am avut partea noastră de bine și de frumos din viață, n-ar trebui să-l punem tot în socoteala acestei vieți ajunse până aici? Am avut marele noroc că am supraviețuit vremurilor de război, spre deosebire de colegii noștri pierduți în război și pe parcursul anilor, unii dintre ei chiar foarte tineri, cum eram și noi pe atunci... Ei s-au bucurat de viață mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a unor secvențe din carte care mi s-au părut insuficient adâncite, dar de interes. Îndată am primit primul eseu despre viața sa petrecută la școala din Căuești - unde îl exilaseră comuniștii, cu un reușit portret-literar al unei lichele locale, ajunsă să dicteze în sat dar mai ales făcând-o pe codoșul securității. Lucrarea i s-a publicat sub titlul „Ghetu’ om săracu”, ca o addenda la ceea ce fusese cartea pomenită. Altă proză se referea la fosta sa ordonanță, când era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
minți ar Începe un război Împotriva lor, ei ar fi În stare să facă să sară În aer suprafața planetei. (Ferdinand Ossendowski, Beasts, Men and Gods, 1924, V) Am rămas alături de Lia și când a ieșit din clinică, pentru că, abia ajunsă acasă, În timp ce-i schimba scutecele micuțului, izbucni În plâns și spuse că n-o să se descurce niciodată. Cineva ne-a explicat apoi că era normal: după exaltarea datorată victoriei nașterii survine sentimentul neputinței În fața imensității noilor Îndatoriri. În zilele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
are ceva împotrivă, să vorbească“. Bo și Sally au părăsit biserica trecând prin fața unei gărzi de onoare formate din înghițitori de flăcări, despre care Alice și-a spus că trebuie să fi fost recrutați din rândul membrilor circului anarhist. Odată ajunși afară, toată lumea s-a răspândit în obișnuitul amalgam de clevetitori. Înghițitorii de flăcări s-au așezat în cerc pe iarba din curtea bisericii și au început să bea cidru. Alice i-a privit cu mare atenție atunci când unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și nimic altceva. Și, peste toate, Hugo își mai pierduse și slujba. Alice a gemut. Simțea că-i vine să vomite și că se sufocă. Din cauza circumstanțelor, dar și din cauza fumului negru care ieșea din toba de eșapament a vehiculului. Ajunsă acasă, a deschis ușa dărâmată a Vechii Morgi. Jake, care se afla chiar în spatele ușii, i-a aruncat-o în brațe pe Rosa, care plângea. —Trebuie să plec, a anunțat el. Era limpede că era extrem de grăbit. —A, bine. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el câteva discuții filosofice până târziu În noapte. Într-o seară, toată lumea mersese la un concert Pearl Jam, mai puțin Zoomer. După ce s-a terminat concertul, unii au vrut să meargă Într-un bar. Ea a preferat să meargă acasă. Ajunsă acasă, a găsit ușa descuiată, iar asta a enervat-o pentru că se găsea mereu cineva care să o uite descuiată. Când a pășit În sufragerie, a lovit-o un miros groaznic. Nu era sânge, ci sudoare, izul fricii și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ridicând din nimic valori de o zi sau de zece ani, am regăsit, când cel dintâi păr alb îmi răsărea în barbă, în primirea făcută unui război de jertfă, pentru datorie și pentru onoare, Iașul acela, în roadele, la generația ajunsă matură, a sfintei sentimentalități de acum aproape patruzeci de ani". "Iașul lui Eminescu și al mănăstirilor, al idilelor universitare sfințite de cununile puse în biserici în loc să fie târâte în banalitatea aventurilor de promiscuitate -, Iașul acela primea orice lovitură a soartei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca cea de mai jos, bunăoară. Într-o zi, după ce ținuse o conferință în aula universităței din Iași, d. Iorga cobora strada Carol, înconjurat de prieteni și discipoli, când dinspre Tufli, pe trotuarul opus, apare urcând strada, liniștit, d. Cuza. Ajunși unul în dreptul altuia, cei doi șefi se salutară de la distanță. Bună ziua, Cuza. Ce mai faci? zise d. Iorga. Ce să fac! răspunse șeful ligei creștine. După cum vezi: eu mă urc, tu te cobori... Și trecu înainte, radios. Dacă n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu-aceeași tristețe și bucurie patul, sticla de votcă și zecile de fotografii. Toate astea le-aș fi făcut senin, excitat, convins că-mi sunt destinate, ca un vraf de scrisori peste care dai din greșeală. Maria mă cucerise. Odată ajunși împreună, franchețea ei erotică și cumințenia mea imaginară se contopeau într-un amestec pervers și-amețitor, ca două schițe ale aceleiași dorințe. Experimentam plăcerile tuturor celor care mă precedaseră și-n locul cărora nu apucasem să fiu: intens, credincios, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ani, precum și o ploscă de airak, băutura folosită În ritualurile mongole pentru sfințirea unui loc. Se Întoarse la han În puterea nopții și Îi trezi pe ceilalți doi, făcându-le semn să se miște cât mai Încet și să coboare. Ajunși afară, Amir și Ștefănel găsiră caravana pregătită de drum. Cinci cămile Încărcate și cinci cai, dintre care trei Înșeuați. Porniră, fără un cuvânt, străbătând marele oraș adormit sub lumina stelelor. Deasupra lor se Întindea Calea-Lactee, drumul luminos și singuratic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mâncate de timp și de ierburi, sub tăcerea aspră, minerală, a unei ierni fără capăt. Nu, de data asta chiar erau tropote... Erina fugi din nou la fereastră, nu văzu nimic, ieși pe culoar, urcă scările spre metereze și, odată ajunsă, se sprijini de zidul gros și rece, alături de straja care rămăsese nemișcată. De dincolo de dealuri se auzeau tropote. Se apropiau Încet, ca și cum caii și călăreții ar fi fost mult prea obosiți ca să mai vrea ceva, fie și Întoarcerea la Suceava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan pregătită, toate acestea erau evenimente extrem de grave. Întreaga rețea de informații a Apărătorilor era În pericol. Și mult mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]