78,666 matches
-
de altfel, există nenumărate constante în ultimele sale volume de poezie). Iată cîteva din legile Kabupaten: ,Trebuie să îți faci, de treisprezece ori la rînd autoportretul./ Trebuie să îți lipești chipul, de mai multe ori, pe o bucată de pămînt alb./ Trebuie să crezi în amintirile imaginare (ele alcătuiesc adevărata ta memorie!)/ Trebuie să fii atent, fiindcă atenția e feminină./ Trebuie să te lupți cu amprentele carnivore, fiindcă liniile din palmele tale nu duc întotdeauna în locul unde femeia-grindină dansează pentru tine
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
aducă reproșuri celor care au cedat sub constrângere. Cum poți să acuzi pe altul, mă întreb, cum poți să denunți public pe cineva pentru slăbiciune dacă nu ai făcut tu însuți, în aceleași condiții, proba tăriei, a rezistenței până în pânzele albe? Au fost găsite, umblându-se prin dosare, și cazuri de scriitori care au cedat presiunilor Securității, care au făcut note informative etc. De fiecare dată a fost vorba - prin ce întâmplare? - de scriitori care în trecutul regim s-au comportat
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
nou este însă vorba despre un scriitor care a incomodat, cel puțin, vechiul regim, pus de acesta sub urmărire, verificat ,prin mijloace specifice ale muncii de securitate", cum putem citi într-o ,notă" din 2 oct. 1975, inserată în Cartea albă a Securității (1996). Mai citim acolo: ,susnumitul a făcut comentarii denigratoare cu privire la orientarea dată de partid în domeniul literaturii și artei, insinuând Ťlipsa libertății de exprimareť în literatura noastră. în acest context, referindu-se la programul adoptat la Congresul al
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
și lui, acuzația de a fi fost informator al Securității. Până vor veni probele, despre care istoricul Marius Oprea ne asigură că nu există (v. ,Averea" din 2 iulie a.c.), să vedem ce se spune despre Buzura în aceeași Carte albă a Securității (vol. ,Istorii literare și artistice", doc. 275): ,Augustin Buzura este lucrat prin D.U.I. de către Securitatea județului Cluj, fiind semnalat cu aprecieri și comentarii necorespunzătoare referitor la politica culturală a partidului și statului. Are multe relații în
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
țepene își țin vîrsta poeziile din Boala de origine divină (1970, nu 1972, cum apare în antologie...). Pe ele nu prea ai cum, fie și uitîndu-te numai la cuvinte, să le miști în timp mai la dreapta: Cînd vine prietena albă/ un chip îmi sare din sare/ prea repede, / prea repede mi se consumă/ mișcarea căzînd în mișcare." Sau: ,cineva ne caută, ne adulmecă și ne paște/ ca pe ultima iarbă, acum atît de des/ ne ascundem ocolind oamenii/ cu întîmplările
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
trucuri ca să mă scutească de comentarii doldora de clișee. Am fost, așadar, la Teatrul Creangă nu doar pentru că se pregătea să sărbătorescă patruzeci de ani de ,carieră". Am fost să văd spectacolul făcut de regizorul Cornel Todea după povestea Harap Alb de Ion Creangă, care urma să aibă premiera peste două săptămîni. Mărturisesc că am avut emoții. Pentru toată lumea. Pentru teatru, să nu fie ceva festivist sau, dimpotrivă, înecat în formule prefabricate, cunoscute sau intuibile. Pentru regizorul Cornel Todea, dublat și
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
care nu mă bucur foarte des în teatrele pentru copii (și părinți), un spațiu bine definit, bine gîndit, inspirat cu adevărat, un spațiu realizat de scenograful Viaceslav Vutcariov stabilește de la început, în alți termeni, coordonatele pentru această montare cu Harap Alb. Decupajul lui Cornel Todea găsește un traseu clar, aerisit, care nu complică povestea, ci o esențializează. O strînge pe structura inițierii, pe morala abaterii de la ceea ce este comunicat în urma unei experiențe - tatăl îl sfătuiește pe fiul său să se ferească
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
Este esențial pentru el acest spectacol, dialogul lui cu Todea, mîna liberă pe care se simte că regizorul inventiv i-a lăsat-o întru creație. Prin elementul scenografic se accentuează fabulosul poveștii, lăsînd însă mereu spectatorilor iluzia tangibilă că Harap Alb poate fi oricine dintre noi. Iar muzica lui Nicu Alifantis, atît de variată și de modulată pe zonele pe care și regizorul, și scenograful au dorit, armonic, să le reliefeze este unul dintre însoțitorii minunați ai protagonistului. Și, de ce nu
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
s-a mizat, această grijă față de lucrul elaborat, de ce se poate aduce nou, rafinat pe această scenă. Și de asta, spectacolul are un alt nivel, o altă manieră de a se prezenta publicului său atît de fidel. Povestea lui Harap Alb de la Teatrul Creangă nu este alterată, deformată, vîrîtă în șabloane fel de fel. Este spusă într-o limbă aproape actuală, descifrabilă, care îi dă, și prin acest element, suplețe și autenticitate. Oricum, totul este bine cînd se termină cu o
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
pe atît de semețe Natură moartă cu pește Radiofrafia unei lumînări: o coastă A unui sfeșnic: o catedrală de argint Pe porțelan zvîcnind în sînge un lob al ficatului Rănile date cu sare mistuind nisetrul Galbenul lămîiei, aroma coajei Lucirea albă a farfuriei. Strălucirea cuțitului Picură brînză ca un cauciuc vegetal Rumene mere, pace biblică. În oglinda din casă - clipește sosia În flacăra lumînării - roiesc fluturi de noapte 1966 Visele de dragoste ale lui Apollinaire Rînduri scrise pe bucăți de carton
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
romanul lui Amis, scris la maturitate, după o carieră de succes, nu bagatelizează, nu aruncă în derizoriu, ci reproduce istoria prin ochelarii inocenței prin care (se) vede ca într-o cameră obscură. Ca negativele unui film în care negrul e alb și viceversa. De aici, rezultă uneori scene de o frumusețe incredibilă, alteori de o cruzime atroce învăluită în faldurile minciunii ficționale (nu asta o fi metafora generală a cărții: ficțiunea care alină rănile sufletului etc. etc.?). Lumea pare a fi
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
ca tematică și ca interferare de mijloace, care alternau sau suprapuneau texte ale poetului Robert Lax și mișcări gândite de coregrafă, a fost solo-ul A votande das coisas, creat și interpretat de Marisa Bodoy, din Elveția, pe o platformă albă sau în jurul ei, muzica fiind creată de Luigi Archetti. Coregrafa a investigat infinitele posibilități ale mișcărilor la sol, lucrate cu încetinitorul, apoi mișcări libere verticale, de suire, coborâre sau agățare pe respectiva platformă și, deși toate aceste căutări ar fi
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
care o scot de sub dependența strictă a limbajului. Mai întîi, ea reprezintă simptomul unei spaime de vid și, simultan, expresia unei continue stări jubilatorii. Indiferent dacă este vorba de lucrări mai vechi sau mai recente, lupta cu spațiul, cu suprafața albă a pînzei, dar și bucuria de a triumfa prin culoare și de a clama supremația prin formă sunt prezente în aceeași măsură și se manifestă la fel de puternic. În al doilea rînd, în cîmpul fragil al culorii, oricît ar părea de
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
dragoste reprezentativ pentru geniul lui Lucian Blaga, ,Vară lângă râu". În el, poetul se adresează unei fete pe un ton abia erotic; o numește Lia, și găsește comparații pentru frumusețea ei nu la nimfe, ci în perfecțiunile vegetale - strugurii, coaja albă de mesteacăn, și mai ales, înainte de toate, la Aristotel! Coborând din înălțimile unde cântă ciocârlia - manifestare a verii triumfătoare -, poetul îi acordă Liei perfecțiunea micilor zeități câmpenești; ea este: Pură ca entelehia / din sămânță și din muguri. Să ne reamintim
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
a suspinat el cu o nuanță stranie în voce. Și se uita la mine ca doamna ministru Mona Muscă la Robert Turcescu în seara zilei de 22 iunie, (emisiunea ,%" de la (Realitatea Tv), când acesta a rugat-o, contra unei bile albe, să spună un nume de sculptor român contemporan... ,-La sculptori e bătălie mare, a răspuns doamna ministru, sunt mulți..." ,-Ei, nu e chiar atât de mare bătălia, a liniștit-o moderatorul. Un sculptor, doamna ministru, un singur nume, vă rog
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
și tânguitoare urlete de lupi. Eh, chestii de divertisment pentru un telespectator cum este Haralampy, revenit în fața televizorului după spitalizare și 2-3 pălinci... Noi apariții editoriale bănuite din spuse televizate -Mircea Geoană: Ap|rarea lui Ion Iliescu pân| în pânzele albe cu dungi verticale. Vol.1, ediție de lux, legată în piele de cameleon. -Emil Constantinescu (fost Președinte al României): MIRON COZMA - ULTIMUL GUNOI AL ACESTEI SOCIET|}I, volum de poeme sentimentale recitate în primă audiție la emisiunea ,%" de la Realitatea Tv
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
41 Epistola către romani, 6.2, p. 212. 42 Epistola către romani, 4.1, p. 211. 43 William R. Schoedel, Ignatius of Antioch ..., pp. 175-176. 7 martiriu, Sfântul Ignatie va ajunge la nivelul noii umanități inaugurate de Hristos, o pâine albă pură produsă din materia umilă a semințelor de grâu44. Teofil al Antiohiei În viziunea lui Teofil al Antiohiei († 183), crearea omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu ne revelează demnitatea lui ca unica operă a „mâinilor” lui Dumnezeu și suveranitatea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
al cărui punct forte e stilul, nu substanța. Filmările e drept sunt în alb/negru, dar mai apar pete de culoare: o femeie și un pat (color), un personaj negativ, o rochie roșie, sângele (rar cromatica lui firească, de obicei alb sau chiar galben). Acest detaliu e esențial, pentru că pelicula, după cum spuneam, e muiată în sânge, ultracrudă, dar cromatica antirealistă îți facilitează într-o oarecare măsură ingerarea acestei violențe. Când eroii sunt în pragul decesului, se trece la forme: fondul e
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
galben). Acest detaliu e esențial, pentru că pelicula, după cum spuneam, e muiată în sânge, ultracrudă, dar cromatica antirealistă îți facilitează într-o oarecare măsură ingerarea acestei violențe. Când eroii sunt în pragul decesului, se trece la forme: fondul e negru, personajele albe, și senzația e de umbre chinezești. Din cauza deciziei cu storyboardul, nu există prea multă mișcare în interiorul unui cadru, dar ele se succedă atât rapid și dintr-o asemenea pluralitate de unghiuri încât ai spune că biata cameră a fost îndopată
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
ce-i drept, din multe întîlniri, dar asta nu importă...) cu umbră și șerbet. O troică dusă în buiestru prin spulberul de altădată. Un altădată care începe demult, în Evul Mediu, pe vremea cînd, se spune, Europa era o dungă albă, de la marmura catedralelor. Toată discuția e, de fapt, despre petele albe rămase pe feluritele hărți și despre fermecătoarele lor legende de ,legitimare". Bunăoară, originea familiei Paleologu, ,disputată" de două povești. Una e, ca la Yeats, vîslire spre Bizanț, intrare în
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
umbră și șerbet. O troică dusă în buiestru prin spulberul de altădată. Un altădată care începe demult, în Evul Mediu, pe vremea cînd, se spune, Europa era o dungă albă, de la marmura catedralelor. Toată discuția e, de fapt, despre petele albe rămase pe feluritele hărți și despre fermecătoarele lor legende de ,legitimare". Bunăoară, originea familiei Paleologu, ,disputată" de două povești. Una e, ca la Yeats, vîslire spre Bizanț, intrare în neamul acelor împărați care au făcut, după puteri, o Renaștere, să
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
creației. Expresii ale unor neliniști sau ale unor obsesii, narațiunile par desprinse din poemele lui Leonid Dimov sau din desenele lui Florin Pucă: Încet-încet, frica de care parcă se eliberase prinde a-i strânge iar inima. Pe vale, nici un punct alb. O primă picătură de ploaie cade undeva pe aproape. Între timp cele două păsări au înaintat mult spre el, se pomenește cu ele alături. Le vede țopăind pe suprafața de beton la câțiva metri distanță. Nu, nu sunt ciori. Sunt
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
trăgea de la un președinte american, Filip nu putea să-l sufere, chiar notase în caietul albastru: ŤUn saxofonist ratat, care a dat - pentru voturi - cale liberă desfrîului de tot felul. S-a văzut pe urmă ce-a făcut la Casa Albă. În Salonul Oval! Pentru a abate atenția lumii de la porcăriile lui și pentru a se arăta grozav a început să-i bombardeze pe sîrbi.ť" (p. 48) La antipod se situează ordinea existentă în timpul dictaturii comuniste. Chiar dacă nu o idealizează
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
așa cum zgîrîie tamburul tăvălit prin cerneală penița fină prinsă în urechiușa inimii pe care faci experiențe. Viața e ținută să se rotească încet și pe scoarțele ei de piele rămîn, acolo unde-o atingi, din viteză, puncte, puncte. În rest, alb și neted. Cele cîteva bride, capitole, deși nu-ți vine să le zici așa, de o pagină, două, poate și trei, se strîng într-o tablă de legi pentru un stat vegetal. "Plouase și mirosea a plante strivite" - a moarte
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
și S.U.A, cultura pop, Bill Clinton, Bill Gates și atâția alții. Unele povestioare, cum ar fi motorul epic secundar, adică relația amoroasă dintre Saddam Husein și Satana, sunt artificiale și cam plictisitoare, ca să nu spun homofobe până în pânzele albe. Dar violența verbală este utilizată aici nu pentru un bombardament cu vulgarități, ci, paradoxal, pentru că e un semn al libertății de exprimare, atât de cenzurată în S.U.A. Oricum conexiunea dintre violență și media e una corelativă, nu cauzală, demonstrează studiile
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]