25,860 matches
-
reflecție, consumat în văzul tuturor, ca pe o scenă. Cu mențiunea că singurul element teatral îl constituie această expunere, sub lumina necruțătoare a reflectoarelor. în rest, poeta nu recurge la nici un artificiu pentru a-și cuceri publicul. Nici misterioasa lumină albastră, nici trapele, nici muzica din culise nu fac parte din recuzita sa. Ea nu spune publicului "am să cânt pentru dumneavoastră" sau "am să dansez pentru dumneavoastră", ci "am să gândesc pentru dumneavoastră". Gândirea în desfășurare devine spectacol: " Sfârșitul lumii
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Atunci m-am speriat teribil, căci mi-am spus: "Uite, răsare soarele, iar noi timp de vreo trei-patru ceasuri am mers în direcția asta, adică spre răsărit. Deci ne-am întors iarăși în Ungaria." Îi trezesc pe ceilalți doi (eram albaștri la față de nesomn) și le zic: Acolo ceru-i luminos, și-napoi este întunecos. Am mers spre Ungaria". De fapt, ce se întîmplase? Un nour gros acoperise tot răsăritul oprindu-se tocmai la apus, așa că raze-le soarelui luminau apusul
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
cadrelor au adâncime, iar camera parcă înoată înăuntrul lor. E la fel de meditativă și avidă de nuanțe ca și regizorul. Sondează timid peisajele marine (care-ți iau respirația) la fel ca pe personaje. La care se adaugă un filtru de culoare albastră, de o subtilitate rar întâlnită. Montajul e numai bine dozat din punctul de vedere al vitezei. Ceea ce bănuiesc că i-a cam buimăcit pe spectatorii de atunci, care abia se obișnuiseră cu tăietura bruscă, nervoasă, a celorlalte două filme ale
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
asintactice până la ilizibilitate: "biografeme, glife ale memoriei... podu iloaiei... centrul neantului... fata cu ochi verzi, de tăune... dubița teveu, fără ferestre... scriitori ieșeni, drumul de țară... anacronism, anacondism... cercurile... niciodată concentrice, literare... roțile bicicletei pionier... roșu mat... dar întâi, trotineta albastră, parcul copou, glifa paternă, glifa lampadar ci abajur tronconic, glifa țâșnitoare, glifa roi de țânțari, glifa seară, glifa bucurie... ș.a.m.d." (marele baraj de la assuan) Formularea directă în poemul AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul volumului ca
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
-i lipsa simțământului de pericol, aș sta cu ochii tot pe el. Ce surpriză! Motociclistul veni chiar la noi, trase în curte sub privirile noastre stupefiate, își scoase casca după ce-i de zlegă curelușa de sub bărbie - Doamne, ce cască frumoasă, albastră și rotundă ca o minge, avusese cândva și vizetă, acum era spartă, demontată, ne explică eroul acestui eveniment pufăitor. Era un bătrânel cu dinți rari, cu burta mare, buze groase, care atunci când vorbea (și vorbea într-un ritm ca rostogolirea
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
În căderea penetului multicolor e, dacă știi s-o cauți, frumusețea deschiderii. Despre ea stă mărturie emblema lui René, cocoșul de munte, "tîlcul" numelui său. Pe el, poate, îl visează soția, ca pe o "pasăre cu capișon negru, alb și albastru, pe care o țineam strîns în mînă, ascultîndu-i bătăile inimii." El e străinul, atît de cunoscut totuși, căruia nu-i poate vedea chipul. Îi simte în schimb prezența, într-un ultim decor, al lui decembrie 1996, în fiecare fulg din
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
complexelor de inferioritate ale unei "muieri cu toane". Scriitoarea Claire Goll credea că cine se căsătorește cu Alma este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
că Soljenițîn și James Bond sunt frați gemeni - nu-ți vine. Dușmanul lor e comun, scopurile sunt nobile, cu toate acestea e greu să-ți imaginezi că s-ar așeza alături undeva, în Bermude, pe marginea unei piscine cu apă albastră și, sugând prin pai un gin-tonic, și-ar împărtăși experiența lor de diversioniști. - Am auzit că nu sunteți un scriitor tocmai rău, - zâmbi James Bond. - Altul mai bun nu există, - râse măgulit Soljenițîn. - Cum o duceți acuma în Rusia? - se
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
și nu se mai întorceau... a fost o vreme când bătrânii povesteau în jurul focului despre oameni de piatră, duhuri, zei și ai fost odată, tu,... era pe vremea când femeile se nășteau din scoici ( femeile se nășteau din scoici albe, albastre și roz, așa era atunci ) și erau barbati-cerbi ( mulți barbati-cerbi umblau singuri prin vechi legende, prin păduri, prin poeme ) și am fost odată, eu,... era pe vremea când toți eram o poveste... Citește mai mult A fost odată...a fost
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
așa cum plecaumarinarii pe marile lorși nu se mai întorceau...a fost o vreme când bătrânii povesteau în jurul foculuidespre oameni de piatră, duhuri, zeiși ai fost odată, tu,...era pe vremea când femeilese nășteau din scoici( femeile se nășteau din scoicialbe, albastre și roz, așa era atunci )și erau barbati-cerbi( mulți barbati-cerbi umblau singuriprin vechi legende, prin păduri, prin poeme )și am fost odată, eu,...era pe vremea când toți eram o poveste...... XXIV. STELA FUNERARĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !” *** ce dor te poartă ... ? ce dor te poartă, pasăre măiastră pe-aripi de vânt? spre care orizont îți torci plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri în neanturi troienite vei rătăci, pribeag fără de ușă? sau nemuri ca Pheonix, prin cenușă? *** Volumul "În valea umbrelor" Referință Bibliografică: ce dor te poartă ... Ovidiu Oana
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
Acasă > Poeme > Devotament > IMPOSIBILĂ IUBIRE Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Am împletit din vise albastre o speranță, Cănd ploile-durerii plângeau printre suspine Și aș fi vrut să-ți dărui doar ție a mea viață, Dar am uitat că nu îmi aparțin doar mie. Cât aș fi vrut să te sărut, să-ți mângâi chipul Și
IMPOSIBILA IUBIRE de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382689_a_384018]
-
de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare, stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare, în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura, ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura, pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer, care-apar din când în când după care iute pier, vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate, care-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori, locuită de fantome
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
alleluia! Dezamăgiți oamenii au părăsit pe Diana, Au plecat gânditori din Hamangia Uitând că o himeră altădată au iubit. A început iarăși urgia În Piață. Era epoca morți unui mit! Dumnezeu în mintea lor prindea viață! A PLECAT CIRCUL Cupola albastră și cu ringul luminate feeric Sub care s-au împlinit visele ne visate de noi, Acrobați, pantere, fachiri, toate cuprinse sferic, În ochii noștri inundați de imagini adunate roi. ...Și fete frumoase dansând pe sârmă zâmbind Sfidând gravitația zboară sub
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
cu ringul luminate feeric Sub care s-au împlinit visele ne visate de noi, Acrobați, pantere, fachiri, toate cuprinse sferic, În ochii noștri inundați de imagini adunate roi. ...Și fete frumoase dansând pe sârmă zâmbind Sfidând gravitația zboară sub cupola albastră Până în speranțe, până în clipa în alb levitând Până în emoția inimii și în privirea noastră. ABATERE DE LA FIRESC Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt Și o rimă rebelă ieșită din lege
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
Versuri > Spiritual > DAR Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului DAR Tuturor celor care poartă numele Sfinților Mihail și Gavriil Ce pot să-ți dărui... O lume plină de culoare Un cer albastru de senin Cuvinte binefăcătoare Și-un suflet de iubire plin. Emană astăzi bucurie Căci nu piere de lângă noi Păstrează-adânc speranța vie Și -de ce nu- fă-ți doruri noi! Referință Bibliografică: DAR / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DAR de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382754_a_384083]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MAREA EGEE Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului MAREA EGEE Nu poți,tu,Mare Egee Să-mi dai frumusețea mie Și-ochii tăi albaștri poate Ce priviri străine-mbie! Să-mi dai liniștea din seara-n Care prima dată te-am văzut Și m-ai mângâiat pe gleznă Și mi-ai dat primul sărut Nu vrei tu,Mare Divină Să mă-nveți visul să
MAREA EGEE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382760_a_384089]
-
lor ceresc; Nu-i vreau triști, senini să fie, ah, din suflet îi iubesc! Strălucirea lor să cadă printre umbre trecătoare... Ochi vrăjiți, pe cer îmi stați printre stele călătoare, Singur eu, avid, vă caut rătăcind în imensul infinit; Ochi albaștri ca seninul, mă întreb: cin’ v-a găsit? Cine-n voi se oglindește, și pe cine azi iubiți? Ochi gingași, fugari în noapte, de ce sunteți rătăciți? Unde stați, unde-nnoptați, ori îmi sunteți călători? Obosiți păreți pe boltă... ochi frumoși
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
avea să fugiți! De-mi stăteați cu mine alături, ați fi fost mai ocrotiți. De-am greșit, puteți ierta? Jur, necazul și durerea...uit; E prea trist să-mi stați departe.., dor îmi e să vă sărut! Hai, rămâneți, ochi albaștri!... Sunteți floare de cicoare; Nimeni n-o să vă umbrească, dragoste-i nemuritoare! Voi veți lumina în noapte... și căldură o să-mi dați ; Ochi frumoși, fără pereche... ochi de fată, fermecați! Amorul meu https://youtu.be/j-B3K3vzvrs?t Referință Bibliografică: OCHI
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
al evoluției. Dar soarele? Soarele este izvorul luminii, al căldurii, al vieții, al speranței. Soarele apare și ca un simbol al învierii și al nemuririi. Lumina binefăcătoare ne transmite totdeauna emoții.Iată,cum prospețimea acestei dimineți înviorează covorul de flori albastre ,care împrăștie parfumul în aerul proaspăt și răcoros.O chemare parcă spre descifrarea misterelor.Simbolul luminii poate fi interpretat drept aspect al lumii informale. "Mergînd spre lumină, o luăm pe un drum care pare să poată duce dincolo de lumină, adică
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
Articolele Autorului Ești singură și rece azi Mediterano, Cu dragostea ce ți-am lăsat-o, ce-ai făcut? De cine te-ai îndrăgostit vicleano? Și cui i-ai dat frumoaso, tandrul tău sărut? Cu ochii-nchiși, cu brațele deschise, Cuprind albastra ta nemărginire, În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promise Și îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire. Un val ce se apropie de mal, mi-aduce orizontul Și-mi pune la picioare, covorul sidefat de perle, Eu, în cuvinte triste îți
MEDITERANO! de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382803_a_384132]
-
petale și neprihănire- și iară primăvara o să vină. Mă uit la el cu suflet de copil, și-mi pare că aud în depărtare unduiri de bucium prin păduri și strigăt lung de păsări călătoare. Și-am să visez la pasărea albastră, și am să cred din nou în nemurire; și aș fi în stare veșnicia noastră s-o schimb pe o clipă mare de iubire. Dar ghiocelul va muri treptat, cum moare azi lumina în amurg, și-am să mă mir
A ÎNFLORIT DIN NOU UN GHIOCEL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382823_a_384152]
-
el însuși citea în gînd textul sfînt... De numărat, Ilvi număra doar pe degete; și cînd termina cu cele zece de la amîndouă mîinile, lăsa brusc mîinile în jos, și, de orice ar fi fost vorba, surîdea oamenilor cu ochii lui albaștri, luminoși, de strălucirea apelor privite de generații și generații, moștenită. Nepotul blond al popii, teolog cu carte la București, pe care îl chema Volodea, nu slujea... N-avea încă dreptul, nefiind hirotonisit - cu Ilvi se făcea o excepție el fiind
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
Ilvi se făcea o excepție el fiind, de fapt, și după toate arătările, un trimis special al lui Dumnezeu dincolo de orice regulă... Era un băiat fin, se vedea că avea școală. Slab, palid, cu barba roșie aproape, cu aceiași ochi albaștri ca ai lui Ilvi, el putea să intre și să iasă oricînd, în și din orice roman al lui Dostoievski... Întreaga lui înfățișare însă avea ceva modern, incompatibil cu religia lor pravoslavnică. Părea mai curînd un hippy rătăcit la Jurilovca
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
cel mai lung Moș Crăciun”, “cea mai lungă pizza”, “cea mai lungă sarma”, “cel mai lung mic cu cel mai lung muștar” și de tot felul de alte cele mai lungi chestii. Crin Antonescu - pentru că măcar are păr și ochi albaștri, cu care nu se uită cruciș. Dau mai departe leapșa, dacă n-au primit-o deja de la alți moguli , numiților Dobrovolschi, Bleen, Șuțu, Cristian Teodorescu, Manafu și Cabral. Și, bineînțeles, numitei Tachepedia. Nu în ultimul rând, o mai dau Treibădicilor
Leapșa de la Dan Voiculescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19595_a_20920]