9,537 matches
-
lătrase cîinele, o băgase În seamă. La ăștia doi nu se uitase nimeni. Pe ei doar urechea mea Încercase să se așeze. Femeile altei dimensiuni — Și cum spui că arată ochii mei? mă Întrebă Erica. — Nu știu, sînt de un albastru greu de Înțeles, nu am un cuvînt pentru ei... Atunci, cum Îi visezi? — Cred că nu le visez culoarea, ci intensitatea și, ți-am spus, te văd În vis cum arătai la nouă ani... Nu numai În vis, ci și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
copilărie, mărturiseau că pentru ei chipul lumii se cam estompase, se ștergea odată cu trecerea timpului. — Înțeleg, dar dă-mi un exemplu, Îmi ceru ea. Aveam la Îndemînă melancolia ce-l Încerca pe Viorel Șerban cînd nu izbutea să reînvie amintirea albastrului decît gîndindu-se la zidul casei bunicilor. Abia recuperînd acel pătrat de culoare, prin analogie și extensie, putea să-și reprezinte din nou cerul. M-am oprit la el fiindcă fusese eroul unei istorii ciudate care, bine povestită, era În stare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a frămînta cele auzite de la dînsul, aveam să-mi dau seama cîtă dreptate avusese. După ce el s-a dus, mama Maria nu și-a mai văzut rostul În sat. A vîndut casa aceea frumoasă, cu terasă acoperită, tencuită Într-un albastru bun la suflet, și s-a mutat la oraș, În strada Engels, la fiica ei Viorica și la ginerele Alexandru Ținca. Ăștia aveau o casă lungă, după cum spunea unchiul Sandu care fără ironie nu putea respira. Mușca de predilecție din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și sînge?... De un lucru sînt sigur: că ochiul meu stîng eviscerat În urmă cu mai bine de o jumătate de secol Își va recăpăta funcțiunea și de ase menea imaginea virtuală. A fost Înlocuit atunci cu unul de sticlă, albastru În aparență, care a rezistat și el puțin peste jumătate de veac. La Începutul lui august 2013, cînd scriam Încet, dar cu Încredere la această carte, am hotărît cu Nicole să străbatem țara de la sud la nord, pe un traseu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ți-am făcut ?!" Omul se opri uimit, puse jos pachetele, luă din coșul de pe cap o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți alege !" îmi spuse și plecă mai departe. Ce aveam de pierdut oare ?! În vacanță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar oare înțelegea ?! I-am întins atunci floarea albastră, care semăna cu el, copilul și-a ridicat ochii și a întrebat : "Tu ce vrei, trecutul sau viitorul ?!" Avea ochii aurii ca soarele și roua lacrimilor se prelingea, tăcută, parcă pe albastrul cerului. "Nimic, i-am răspuns, sunt aici și acum." Atunci a repetat, ca și cum nu înțelesesem de prima dată : "Tu ce vrei, trecutul sau viitorul ? Unde vrei să fii, în trecutul, sau în viitorul tău?" Am rămas o clipă pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cenușii și fără flori, castelul o ruină, cenușie și ea) Vocea blândă, cu reverb: Mergi... mergi... (drumul se luminează din nou : de data asta se vede o poartă cu strălucire de sidef; drumul duce prin ea și se pierde în albastrul cerului. Lateral, lângă poartă, o femeie îmbrăcată ca Maica Domnului; nu spune nimic, deschide brațele. Copilul aleargă spre ea, se aruncă în brațele ei) Copilul: Vreau să fie sănătos fratele meu ! Acum ! Dacă nu, mâine îl suie în căruță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au fost probabil pletele cu care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă înfățișarea unui portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un albastru intens și limpede ca rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar în privirea, pe care Dora o surprinde cu dificultate, se poate descoperi scânteia de inteligență, trăsătură comună a celor doi bărbați atât de diferiți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trebuit mult ca să pricep că de fapt "îngerul nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă plisată de un albastru țipător. Pe un carton lucios, pus deasupra darurilor era precizat că bluza și fusta sunt uniforma tinerelor care urmează școlile de ofițeri ale Armatei Roșii. Sub cele scrise erau puse două semnături pe care eu nu le cunoșteam, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adevărul pionier vajataia. Odată ajunși în preajma monumentului, copiii au rămas surprinși de eleganța și măreția construcției, de încadrarea ei în peisaj, de amploarea frescelor și dăinuirea lor în timp, de dragostea pentru neatârnare a neamului românesc și de baia de albastru de Voroneț sau de Bucovina ce scaldă imensele compoziții a căror vârstă se măsoară cu jumătățile de milenii. Natașa Semenova, dar la noi în Saiuz există asemenea minunății? Există, rebiata, dar în zona noastră le-au transformat în magazii ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ureche: Știți, e un copil și cred că nu puteți sta astfel de vorbă cu el, decât în prezența părinților lui..." Cei doi, având probabil pragul auditiv ceva mai ridicat, nu-și imaginau că eu aud ce vorbesc. Osânza în albastru a rămas puțin descumpănită, agățându-se, pentru câteva clipe, de un "Cum adică?"... Știți, zice directorul, copiii sunt sensibili și orice discuție de acest gen poate avea urmări. Am și eu, aveți și dumneavoastră copii și cred că... Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
albă, vaporoasă, ușoară, ca din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă și ea. Iar în jos balaurii, cinci la număr, verzi și mari, încolăciți, scuipă foc. Dacă ți-ai dorit vreodată să mergi cu zăhărelul, atunci stai. Grena cu albastru închis Alb cu maro. Terasa însorită, casa făcută în praf de marmură alb pe trei sferturi, terasa acoperită de un geam din aluminiu maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și era în așteptare, emoționat ca un elev de clasa I când merge prima dată la școală. Când a intrat Cecilia, cu același chip frumos așa cum a cunoscut-o, atenția i-a fost atrasă de ochii ei de un profund albastru, senini și calzi. S-a ridicat și sărutându-i mâna a invitat-o la masa la care își bea cafeaua. Fata, strângându-l ușor de mână pentru a-l opri un moment, i-a spus cu același zâmbet care îl
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îți impune niște limite fără să ți dai seama. Dacă nu-i respecți limitele, poți s-o pierzi definitiv. Când o țin de mână, când o îmbrățișez, sau o sărut pe obraz îmi răspunde cu afecțiune. Cuvintele ei frumoase, glumele, albastrul clar al ochilor, zâmbetul provocator, te farmecă. —Trebuia să-ncerci. Nu se poate să nu fiți o dată pe aceeași undă? glumesc logodnicii. —Știți ce? Într-un moment de acesta, fiind pe aceeași undă am încercat să prelungesc sărutul, cum ziceți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Georgeta, că am făcut sex cu ea, că am sărutat-o când mi-a plăcut și cum mi-a plăcut, nu ca ea care nu mi-a dat posibilitatea pentru un adevărat sărut. —Ioi!ce-a zis? — A rămas surprinsă. Albastrul ochilor i s-a întunecat, zâmbetul de pe buze i-a pierit. Mi-a spus că venise pentru altceva și că regretă că iubirea pentru mine înseamnă un simplu sărut și că am uitat momentele frumoase trăite împreună, dar dacă asta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un mulaj. Când vântul o spulberă, pânzele rafalelor dansează după ritmul impus. Din măreția unui tablou de iarnă nu pot lipsi țurțurii de diamant ce împodobesc streșinile caselor, amenințători ca sabia lui Damocles. Peste toate acestea tronează cerul de un albastru pronunțat în zilele senine sau împodobit de stele ce „par înghețate” în nopțile geroase. Acest anotimp își sporește frumusețile și prin sărbătorile de iarnă. În Germania, cea mai mare sărbătoare este Crăciunul. Cecilia avea ocazia să-l petreacă de data
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite de genele-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei. I se aprinseră toate simțurile, dar pentru a nu o dezamăgi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite de genele-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei. I se aprinseră toate simțurile, dar pentru a nu o dezamăgi, el, Casanova, trebuia să se stăpânească, să-și controleze întreaga fire. A privit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
asta nu se poate. Ce să fac? Ce să fac? Cutremurat de îndoiala că nu-i va mai auzi pașii, ia lăsat mâna Ceciliei încetișor, s-a ridicat și s-a dus la fereastră. Se lumina de ziuă. A privit albastru profund al cerului cu atâta nesaț ca și când ar fi admirat ochii Ceciliei. Instinctiv și-a întors fața spre Cecilia, dar ochii ei erau închiși. Iar l-au podidit lacrimile. S-a dus lângă ea și luându-i mâna într-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
greutate cu ale victimei, a căutat să descopere locul probabil de unde a fost aruncată aceasta, calculat în funcție de amplasamentul bancului de nisip unde a fost găsită. Abia apuc să mă dumeresc asupra unor fracții de pe a cincea coloană, căsuța hașurată în albastru, care reprezentau forța de frecare, viteza probabilă cu care corpul s-a scufundat, viteza de înaintare etc., pentru că, iată, agitat, colegul sfioasei prezentatoare găsește lângă piciorul scaunului un alt panou (le-am pierdut deja numărul), în care sunt figurate plastic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în matca șovăielii. Aproape de colțul mesei, în stânga mea, era singurul loc rămas liber. Acolo se opri și o auzeam încercând să-și domolească respirația. Nu era tânără și poate că urcatul pantei o obosise ori poate că vasul, explodând în albastru, era prea greu pentru mâinile ei subțiri. Nu știa încă ceea ce eu știam deja, dar avea să afle curând, în clipa următoare, acum, când își întoarse capul căutând din priviri, încă liniștită. La masă, mai era un loc liber, fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
melițat până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a mai auzit iar copilul a căzut într-un somn adânc. Noaptea a trecut repede și a fost trimisă pe alte meleaguri de o dimineață ce se anunța a fi plăcută pentru că a îndemnat păsările la cântat, cerul în albastru s-a curățat iar norii au plecat departe ca locul unde trăia Costinel să fie frumos și curat. Băiatul s-a trezit și la poartă s-a dus. S-a așezat pe banca înverzită de mușchi și la tatăl și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]