946 matches
-
avion care începuse să se prăbușească. era un avion mare, unul dintre acele avioane destinate curselor transatlantice. eu eram așezat lîngă hublou, deci aveam posibilitatea să privesc ce se întîmpla afară. nu vedeam de fapt mare lucru, doar niște nori albicioși. Zborul se derula în plină zi, iar în momentul cînd avionul a început să cadă am putut vedea, într-o primă fază, prin hublou, cum se derula prăbușirea. Vedeam de fapt un fel de cascadă de aer, era ca și cum am
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un cer încă blînd pentru că soarele abia răsărise, probabil de cîteva zeci de minute. Lumina era încă generoasă, plină de reflexe oranj, iar deșertul părea inundat de viață, fiecare piatră și fiecare cactus își etala o umbră complice, mișcătoare. Fîșia albicioasă a șoselei se pierdea la orizont într-un fel de brume albăstrii, ceea ce justifica oarecum imobilitatea mașinii. De ce să continui să mergi pe un drum care oricum nu avea sfîrșit ? Victor însă nu era singur în mijlocul acelei imensități primejdioase. Din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
orașe toate clasele sociale. Frunzele de mate, mici, lanceolate și coriacee, aparțin unui arbust acvifoliaceu (Ilex paraguayensis) Înrudit cu ilica românească, originar din America de Sud (În special Argentina, Brazilia și Paraguay, unde se și cultivă), Înalt de 4-5 m, cu fructe albicioase care se prezintă ca sunt niște mici bace. Menéndez Pelayo, Marcelino. Erudit spaniol (1856-1912), a cărui operă de istoric literar a Început printr-o pledoarie În favoarea Spaniei catolice și a spiritului său latin și a contribuit la formarea conștiinței naționalist-burgheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
convingehri. Dahr să lăsăm... Dumneata ai venit penthru că știi, dar cu alt intehres. Cahre o fi acela?" Și, ca să arate că nu era foarte preocupat de interesul lui Mihail, a scos din raftul micuței biblioteci o carte în coperte albicioase din piele de vițel. A început să răsfoiască alene, făcînd să foșnească paginile uscate, aproape coapte ale volumului. Era desigur o carte veche, cum toate lucrurile din încăpere voiau să arate că sînt, de la covor la lampadar, chiar dacă nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cerul plin de stele și cu întunericul serilor eram învățat, mie mi se părea că e lumină, ca în unele nopți de la țară, când în plin miez de noapte vedeai omul ca ziua și îl recunoșteai, iar pământul devenea parcă albicios. Oamenii forfoteau pe străzi, și din când în când cîte-o lanternă se aprindea și se stingea scurt. Eu vedeam totuși, după ce ora crepusculului se stingea și orașul cădea într-un întuneric total, culoarea rochiilor la femei, albeața gulerelor, părul revărsat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
linguri de făină albă. Omogenizăm bine compoziția, apoi facem pifteluțe pe care le dăm prin făină albă, apoi le prăjim în ulei încins. SALATĂ DE VINETE 2-3 vinete se coc pe flacără și se curăță cât sunt calde ca să rămână albicioase. Se lasă la scurs pe un fund de lemn. Se toacă cu un satâr, apoi se amestecă bine cu ulei și puțină sare. După gustul fiecăruia se poate adăuga: usturoi, ceapă verde ,maioneză , ceapă călită. Pentru ocazii deosebite cu această
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
umezeală la subraț, mă irit iar, că deodorantele sunt ineficace în cazul meu și mă îngrijorează efectul acidității asupra căptușelii sacoului. Scot haina cu privirea țintă la cracii femeii din fața mea. E destul de tânără, dar cu obrazul uscat și pielea albicioasă. Are și câteva urme pe nas de la niște piercinguri vechi. Părul scurt, țepos și oxigenat. E prea slabă și-mi dau seama că nu mă atrage deloc, cum stă așa cu umărul ridicat și strâmb. Îmi mut privirea de la ea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de nisip. Nu-și dau seama și se amestecă și își pierd identitatea în masa aceea care, privită de departe, de mereu mai departe, apare compactă ca pământul, o rocă amestecată între altele, apoi o întindere cenușie sau roșiatică sau albicioasă, apoi doar o pată de culoare nedistinctă. Ca în pozele luate din satelit. O femeie singură nu înseamnă nimic. Nici un bărbat singur. Numai că pe el nimeni nu-l urmărește interogator cu privirea, nimeni nu-i critică purtările, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dau seama și se amestecă și își pierd identitatea în masa aceea de fire Îsau de oameni) care, privită de departe, de mereu mai departe, apare compactă ca pământul, rocă amestecată între altele, apoi o întindere cenușie sau roșiatică sau albicioasă, apoi doar o pată de culoare nedistinctă. Ca în pozele luate din satelit, în filme. O femeie nu înseamnă nimic. Dar nici un bărbat singur. Numai că pe el nimeni nu-l urmărește interogator cu privirea, nimeni nu-i critică purtările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu cred că a recunoscut-o, s-a uitat mai mult la cartea lui Céline, la textul pe care trebuia să-l învețe: nu te uita la mine, a spus, uite-te unde îți arăt, vezi norii ăia și cerul albicios, pare la mare. Știu, i-am spus, eu aici locuiesc și cunosc norii ăștia în atâtea feluri. Aici stăm noi 3, Pinochio, Miau și cu mine, de obicei Prințesa rupe patul cu tropăituri și când voi pleca, proprietara îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a vorbit foarte urât, mi-a zis, și atunci am plecat la mare, de 1 Mai, la Prințesă, la Mihai și la Pinochio și m-am liniștit, atunci Mihai m-a ajutat foarte mult, atmosfera era ca-n piesă, identică, albicioasă, stranie, nu era lume multă pe plajă, mișto, părea că din apă se ridică coloane grecești de atâta liniște, fețele oamenilor exprimau sufletul foarte clar, cine ce durere avea, ce chin, iar noi păream extratereștrii pe pământ și oamenii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
peste bancă și masă peste bancă și banca peste masă și masa peste bancă și când prin ploaie, hai? Hai! și Pinochio și-a scos hainele și a luat-o la fugă când toți se ascunseseră la Ovidiu, apa verzuie albicioasă spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
minuțioasa operație de spălare a dinților. Scoase periuța de dinți dintr-un etui de argint, presără pe ea o pulbere neagră și își frecă bine dinții. Curând simți gustul amar al pâinii arse. Cu ajutorul unei raclete de argint, îndepărtă depunerile albicioase de pe limbă, apoi își frecă gingiile cu sare. În final, turnă într-un pahar cu apă câteva picături dintr-o esență concentrată de mentă și își clăti de mai multe ori gura. În dormitor, feciorul îi pregătise deja hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un eseu lirico-filosofic cu titlul Dislocatul. Într-o dimineață, povestește, vede pe punte o pasăre care deodată, pe neașteptate, și în mod inexplicabil, și-a schimbat zborul spre est, spre moarte: „Pasărea aceea sunt eu. Era castanie, cu două pete albicioase pe vârful aripilor. Sunt oare o creatură mai slabă decât o pasăre călătoare înfricoșată să zboare singură și să descopere ce se întinde dincolo de apele perfide, despre care cei vechi vorbesc ca de ceva tabu? Pasărea, de aceea, era de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și să-l Încuie pe dinafară. Dădu drumul pantofilor În crematoriul pentru gunoaie. Nu voia să o audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră traiul. O dată mergea și televizorul din hol. Siluete cenușii și albicioase, instabile pe verticală, fâsâiau și tremurau. Sammler se văzu pe ecran palid ca un mort. Imaginea cutremurată a unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei spre scară. — Grăbiți-vă să vă duceți acasă la voi, oameni buni, acum o să-nceapă spectacolul! Nu părea să fie mai În vârstă decât un absolvent de facultate, oricum, n-avea mai mult de treizeci de ani, un blond albicios, cu pantaloni ieftini de bumbac cu dunga bine călcată. — Mulțumesc, Larry, i -a răspuns Bill. Ești sigur că nu vrei să vii cu noi să ascultăm discursul Împreună? Avem locuri În rândul Întâi. Chipul palid al lui Larry se strâmbase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
malaeză sau eurasiatică. Putea să nu fi fost decât o occidentală care se dă drept asiatică. Se găseau de-astea destule În ultima vreme. Încăperea nu era mare, Însă arhiplină și Îmbâcsită de fumul țigărilor care plutea ca un voal albicios și Încețoșa chipurile. și-a mijit ochii ca să poată desluși ceva, dar nu i-a fost de mare folos. I s-a părut că recunoaște pe cineva, ba profilul, ba niște bucle revăr sate ori sclipirea unor mărgele de pe o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acoperișul șubred și se scurgeau În șuvoaie pe șănțulețele tablei Înclinate de zinc ondulat. Au scrutat Întunericul, dar nu se mai vedea mare lucru. Stâlpii, balansoarul și leagănele de pe terenul de joacă pentru copii dispăruseră odată cu toate celelalte În afara aburului albicios al ploii. Cerul era străbătut la răstimpuri de un fulger Îndepărtat și dintr-odată totul ieșea la lumină, puieții de salcâmi În bătaia vântului, șirurile de arbuști țepoși, călușeii. Apăreau câteva clipe, apoi se pierdeau iarăși În Întuneric și rămânea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei movile formate dintr-o aglomerare de roci vulcanice, ascuțite și albicioase de sare, Johan a pornit primul să se strecoare sprinten printre bolovanii prăfoși. Uneori, pietrele se sfărâmau sub picioarele lui, dar el continua cu pasul sigur, fără să Încetinească. La răstimpuri se oprea și-l aștepta pe Adam, Îi Întindea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dur. Doar unul căruia îi plăcea să se audă vorbind, lucru de care băiatul se va folosi mai târziu, în materniadele din Ani de câine. Dinspre zona portului, acolo unde, lângă instalațiile fabricilor, erau depozitate și mormane dintr-o chestie albicioasă imposibil de definit ce atrăgea ciorile, venea peste noi, atunci când vântul bătea dinspre nord-vest, o duhoare grea. Și câte aveam să mai văd și să mai miros. Și câte aveau să mai aibă urmări târzii. De mâncat, mâncam numaiștiuce. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împotrivirea ei de formă. Abia acum realizez că, de fapt, nici nu știu cum arăta goală. Nu aveam perspectivă, eram prea aproape de ea, în brațele ei tot timpul. Era pentru prima dată când aveam ocazia să-i văd trupul perfect, bronzat, tăiat albicios doar de urmele costumului de baie. Și doar din spate. Știi cum e când ești îndrăgostit. Parcă plutești și faci numai prostii. NU MAI JUDECI. Așa sânt și eu la 17 ani, gol-pușcă, în patul părinților iubitei mele, care s-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fi cea mai directă fată pe care am cunoscut-o în România după întoarcerea mea. Și mă întorsesem deja de câteva ore. Mă uitam mut și fără speranță întinderea de frig și întuneric presărat din când în când cu pete albicioase, pe care nu puteam să le descifrez din ușa vagonul meu, încercînd să-mi construiesc un pian, nu puteam să stau asa asemenea celorlalți din compartiment, amorțiți de frig sau băutură pentru care această oprire nu însemna nimic, raportat la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o oră jumate, prindeam o mașină mică și în două, cu orice camion. Am sărit din vagon, convins că singura mea șansă ca să mai prind avionul să traversez întinderea aia întunecată de noroi, să sper din toată inima că petele albicioase de care-ți vorbeam adineauri, și care se întindeau de-a lungul luminițelor, să nu fie bălți, pe care nu le-aș fi traversat decât cu barca, după lungimea, dar mai ales lățimea lor, și să opresc prima mașină indiferent
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]