119,673 matches
-
îți taie respirația. Sau nici atât. Joc divin Dreptatea s-a împărțit de mult. Ducem pe spatele noastre de delfini, curbate, aerul greu, bucuria de-a fi - teribil suspin al zeului nevisat de uriașii din Delphi. Dintre formele vechi, prăfuite, am ales cercul. Ba chiar cercul însuși ne-a ales din pricini numai de el intuite. Alergam, visam ca într-un joc divin, fără sfârșit, dictat de stalactite. Din ce în ce mai singuri alergam, pluteam mai puternici și mai frumoși, se pare, departe de adevăr
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
s-a împărțit de mult. Ducem pe spatele noastre de delfini, curbate, aerul greu, bucuria de-a fi - teribil suspin al zeului nevisat de uriașii din Delphi. Dintre formele vechi, prăfuite, am ales cercul. Ba chiar cercul însuși ne-a ales din pricini numai de el intuite. Alergam, visam ca într-un joc divin, fără sfârșit, dictat de stalactite. Din ce în ce mai singuri alergam, pluteam mai puternici și mai frumoși, se pare, departe de adevăr, dreptate, dintr-o vie stâncă ciopliți printre scoici
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
voalul des ar putea să lase totuși vederii pielea tăbăcită a obrajilor lui sisi. așa că se uită țintă la firma unui mic magazin de unde vor cumpăra mâine aristonul și douăzeci și patru de plăci cu arii din aida carmen rigoletto și tannhäuser alese cu grijă pentru nepoții din walsee. nu poate rezista tentației privirii aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
o scenă pustie, ce alegi? Crengi de foc mai culese de alții sau sfori reci de paiață? Asta... dacă nu mori la timp într-o împrejurare de adevăruri! Când capul se desprinde de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor? Apoi, după ani de zile de muțenie, frica din ochii copilului tău a vorbit în limba
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
este deloc înțelept să pozezi în victimă, pentru că nu trăim în țara milei, ci într-un județ al disperării, unde cinismul e lider, bătaia de joc secretară pe probleme de apărare, iar metafora o reprezentantă vigilentă a publicului. Nu ne alegem nici cu suveniruri ieftine, turnuri Eiffel de cinci bucăți la un euro vândute de copiii Africii pe terasa de la Trocadero. Însă nici cu lucruri care contează în viață nu rămânem. Și măcar dacă ar continua să răsară soarele conform așteptărilor
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
cât să simtă cum li se prăbușește pământul în creștet în anotimpul în care copilul și copilăria unui copac sunt una și aceeași celebrare a fragilității nu se opreau nici prea multe păsări la el și cucuveaua încă nu-și alegea bifurcația de pe ultimul rămuriș de unde urma să puncteze nopțile de vară cu gușa ei înfoiat-sibilinică înainte să izbucnească în plină glorie nu se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
mine. Ce-i viața? Lucrul în sine. Sau, și mai exact, o-ngrămădire de lucruri eclectice. Vorbele-i se contopeau cu fulgerul. Sau chiar erau sincopate descărcări electrice. Nu, pasăre, demon sau duh, încă nu. În zadar te agiți. N-ai ales bine momentul. E prea multă primăvară-n văzduh. Și prea miroase noaptea a salcâmi înfloriți. Graba ta mă-nhibă, chemarea-ți mă sperie. Văzul, mirosul, auzul nu se pot dezlipi de materie atât de ușor. Cum nu poți desprinde ploaia de
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
toți, poate ceva mai autentic, mai păgubos, mai dezarmat, ca să nu spun mai părăsit, și care fuma abuziv si enorm încât luna când îi trecea prin plămâni arunca pe ziduri un spectru ca la Röentgen, Și tușea, tușea cavernos, mai ales începând de prin decembrie când stătea să ningă, de fapt el tușea când trăia o plictiseală de peșteră, ca să nu-i spunem o moarte înceată, moleculară, însă foarte, foarte sigură, moartea fără microbi, sinucigașă, mai ales când ești un biet
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
dimineața, la prânz și pe noapte și nu se mai termină. cum ai da-o prin strecurătoare, o groapă comună, să-i afli pe-ai tăi. cum le-ai cerne prin sită de mătase, gropițele, praful și pulberea să se aleagă! de prea plină ce-i, groapa dă pe dinafară - de unde i-am pus la picioare tot lutul ce sunt. acum una cu-o pâlnie (nu personajul, obiectul - un fel de clepsidră, dar ireversibilă), după cum mă trage la fund, și
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
un cuibar să-și clocească gropițele, de n-ar mai croncăni atât, n-ar mai scurma după râme, nu s-ar mai scălda-n praf! ca un ciur cu grăunțe-acest trup, răsturnat în cenușă cu pleavă cu tot, să-și aleagă sămânța cea bună de cea stearpă nevestele tinere. strecurătoare de viermi, cât să-și mamele grâul de făină de cel de colivă 3. o fi trupul atât de fragil, încât trebuie împachetat ca-ntr-o folie cu alveole în bule
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
jocul celor apropiați gesturile dispar spre izvorul din piatră haina ta are textura unui denunț inovația își propagă sensul prin ce s-a întîmplat cîndva simpla transcriere e sprijinirea unui trandafir de un obiect artistic prin care suflă vîntul am ales un loc de unde se vede sfîrșitul drumului dinspre marele teatru. sens și contrasens acesta e sensul lor de mers toate au o durată chiar lucrurile banale se distrug reciproc între ele se află tezaurul și ceasul care anunță trezirea de
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se alege pentru mine din beznă alt chip căruia nu-i știu nici măsura nici răsuflarea - mi se năzare uneori că e al tatălui meu Augustin Augustin! strig: fața ta eclozează din adîncul feței mele ca o înviere în avans Din trecut
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
ARGINT Chemarea la mântuire Și plantele Sunt chemate La mântuire. Dintre ele, Unele vor fi aruncate În infern, Altele vor crește În întuneric. Pe noi, Contemporanii Plantelor Mulți ne vor întreba Unde am ascuns Lumina. Alegerea femeilor Femeile au de ales Între zei Și semenii lor, Poeții. Poeții pot alege Între femei Și un pahar de vin. Femeilor Le e la îndemână A iubi Ori a iubi un poet... D Lestine iterare 77 În seara asta În seara asta Este Noaptea
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
mântuire. Dintre ele, Unele vor fi aruncate În infern, Altele vor crește În întuneric. Pe noi, Contemporanii Plantelor Mulți ne vor întreba Unde am ascuns Lumina. Alegerea femeilor Femeile au de ales Între zei Și semenii lor, Poeții. Poeții pot alege Între femei Și un pahar de vin. Femeilor Le e la îndemână A iubi Ori a iubi un poet... D Lestine iterare 77 În seara asta În seara asta Este Noaptea Muzeelor. În seara asta metroul Urcă Pe verticală. Nu
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
argint Am rânduit În întreg ținutul. De argint Chiar în mileniul Acesta, Am sădit un copac... El Va crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar femei Și iar pocale... Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint Nu vom cădea În capcana Măștii de argint, Căci norul de dincolo
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
-n chip de s, În frig, pe-o margine de trotuar. Sunt ca un fluture - în cale-i ies, În cale-mi iese - într-un insectar. În crengi, un verde înspre chihlimbar, Semn că-n an, primăvară, n-ai de-ales! Un s, de la sentință-ntr-un proces, De la o sanie în zbor sprințar Printr-o poiană, sub, sticlind, ninsori. Parcă-i vrăjeau, tălpi gata fabricate, Pe-ai tăi, de-un Strâmbă-Lemne, de prin sate, Aceste, prin păduri, greșeli din rai
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
ating. Aproape s-o scap. Dar nu, nu, îmi reușește, pînă la urmă - și o plachez, o agăț de mijlocul ei subțire - și cădem amîndoi odată, ne rostogolim un pic, eu o și forțez, ca să atenuăm căderea, să nu ne alegem cu vînătăi și să fim, cît de cît întregi. Pe cît de întregi poate fi un soi de cuplu trăsnit cum este al nostru. Și nici nu e, încă, un cuplu. O întorc cu fața. Olga se zbate. n-am
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
leneșul avea o zi de lene totală și s-a șters cu ele undeva, fără să le mai citească. Atunci s-au hotărît să-l spînzure că, ziceau ei, să nu mai dea pildă de lenvie și altora. S-au ales vreo doi, doisprezece, douăzeci și s-au dus la casa leneșului, l-au umflat pe sus, l-au pus într-un camion, că n-aveau car cu boi, și hai cu dînsul la locul de spînzurătoare. Pe drum, se întîlnesc
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
a ne ajuta unii pe alții. - I-auzi, măi leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți dă adăpost și posmagi, să tot trăiești, să nu mai mori. Hai, spune: vrei la dînsa pe posmagi și icre negre sau la spînzurătoare? Alege liber, că sîntem în democrație. La care leneșul zise atunci cu jumătate de gură: - Dar muie... ți-s posmagii, cucoană? - Vai de mine, zise ea. Nu-s muieți! Muieți vrei? Îți trebuie ție? Altfel nu poți? - Ba, răspunse leneșul, dacă
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
anii adolescenței fără să-i pese de vârcolaci și mirosuri de blesteme și viermi închipuindu-și neodihnit și neînfrânată că ele o să-mi iasă odată și-odată în cale atunci când voi fi ajuns să mă bucur de drumul pe care alesesem să mă îndepărtez cât mai mult de această poveste rurală la asfințit, la doi pași de casă, pe ulița strâmtă care unește strada Laurier cu Augusta - asemănătoare până-n ultimul amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Era luna lui Brumar, dar soarele parcă bătea Din toate părțile cînd am ajuns în vechea cetate Luată de valul de oameni veniți de peste tot Și am coborît către mare, pe strada Socrate. Nu știam cum se cheamă, dar am ales-o Fiindcă e mai abruptă și mai îngustă decît cele Cu alte nume celebre și între zidurile ei Nu se pot vinde cercei sau mărgele. Pe strada Platon treceau femei bronzate Umblînd în goană după suveniruri Și am zîmbit la
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
America și Australia. În caz că va fi prinsă la graniță, îi spuse, să-i telefoneze neapărat ca să intervină la cunoștințele sale din Poliție. Din fericire, n-a fost nevoie să apeleze la domnul Carsky, deși a trecut granița printr-un loc ales la întîmplare, la fel de ostil ca ziua aceea de miez de noiembrie friguros, întunecată de nori și ceață saturată de burniță. A luat-o pieptiș printr-un lac înconjurat de stuf, trei sute de metri prin apă, fără să știe să înoate
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pervers-lenevoasă marcată de cearcănele premature ale tuturor viciilor și același aer dezabuzat ca Remus. La început nu-i trecuse prin cap asemănarea, bucurîndu-se poate, în naivitatea imbecilă care-i luase mințile, că făcuse o afacere bună: pe lîngă pat se alesese și cu protecția pe care i-ar fi oferit-o kosovarii acolo-n mijlocul lor. Aveau și patru neveste cu ei - oameni serioși, de nădejde, deh, nădejdea și protecția îi ieșiră pe nas în următoarele două nopți, cînd au ținut
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Constantin Abăluță Lacul Bled e un lac metafizic. Malurile lui sunt gândurile noastre. (extras dintr-un volum încă nescris) 1 Seara se lasă - o rață și luna au ales lacul Bled 2 În lacul Bled și-au făcut baza cei 10.000 de extratereștri ai inimii mele în nopți cu lună ei alcătuiesc un inel vizibil din turnul castelului reflex de ploaie apropiată ori puls al sângelui meu în
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
vizibil din turnul castelului reflex de ploaie apropiată ori puls al sângelui meu în spațiul secolelor viitoare nu se face zi în umbra slovenului expropriat de-o rază de lună ce-i cotrobăie prin buzunarele goale poate că vom fi aleși să cotropim malurile elastice ale umbrei universale privind acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul solar al amiezii pot fi martor atâta timp cât îmi bate la ușă pumnul însângerat al sfeclei palma volatilă a
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]