839 matches
-
întâlnește... Oare de unde-i veneau ideile ori gusturile astea? Și la hăinuțele și flanelele pe care ni le cosea pe când eram noi micuți ori ni le lucra cu andrelele am observat aceeași deosebită înclinare spre frumos...” medita Tudor plimbându-se alene pe aleile curate dintre ronduri, cu mâinile la spate, lipsit de griji, într-o deplină tăcere. „Pe toate bluzițele și puloverele aveam floricele lucrate. Erau în aceeași culoare ori în tonuri apropiate, dar nu-mi dau seama cum de le
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vreo două ori, căută frunzele pe care le număra și le rătăci printre numeroasele ramuri și printre genele ce i se strânseră încetișor, făcând întuneric. Adormise? Era între veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemn pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată. La vreo cincizeci de pași de pod, prin păpurișul des, crescuseră trestii din care Tudorel
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul soldaților americani din trupele speciale de intervenție peste tot. Și e firesc să poarte uniforme de camuflaj, În stația de metrou de la Universitate sînt foarte mulți copaci. Timp de patru, cinci secunde cît mă uit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și numai după Stare de asediu al lui Gavras, cu un strălucitor Yves Montand. James Woods nu strălucește În Salvador, nici n-a dat semne vreodată c-ar putea străluci, este doar un profesionist, singurul care mai mișcă ceva, destul de alene, este John Savage, ce joacă oleacă mai devreme În Mary’s Lovers. Recunosc cu rușine, am uitat aproape cu desăvîrșire filmul ăsta, Îl văzusem prin anii ’80 la un video japonez În alb/negru, și mă găseam Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
traficului Londrei pătrundea persistent, dar cu un efect înăbușit, straniu. Michael se desprinse de fereastră și se așeză în fața ecranului televizorului care pâlpâia în liniște. În cameră era întuneric, dar nu se osteni să aprindă lumina. Luă telecomanda și schimbă alene de pe un canal pe altul, stabilindu-se în cele din urmă la un buletin de știri pe care-l urmări câteva minute plictisit, fără să înțeleagă, vag conștient că pleoapele începeau să-i cadă. Caloriferele erau încinse, aerul era gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
toată cana. Trebuie să mă duc și la toaletă. — Să vin cu tine? — La toaletă? — La bar! Fraser rîse. — Nu, stai aici. Altfel o să ne ia altcineva locul. Nu stau mult. Începuse deja să traverseze plaja În timp ce vorbea, lovindu-și alene cana goală de coapsă. Duncan Îl urmări cum urcă treptele și dispare după ultima. Era adevărat, cîrciuma era mai aglomerată ca Înainte. Oamenii Își luaseră băuturile afară, la fel ca Fraser și Duncan, și stăteau pe stradă sau pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără să ridice privirea - poate că Patridge Își prindea acele pe tipare mai repede, iar profesoara de dans, după o clipă, se duse să-și pună din nou pantalonii. Mickey Își scosese ghetele, iar acum și le trase la loc alene și Începu să-și lege șireturile. Kay Își aprinse o țigară de la mucul alteia. În acel moment simțea că merita să fumezi mai multe țigări decît doreai cu adevărat, pentru a recupera perioada de activitate frenetică, atunci cînd lucrai ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
foarte aspră. Dar asta, se gîndi Helen, făcea albastrul cerului și mai frumos. Toată lumea era mai veselă, de parcă Își amintea de vremuri mai bune. Un soldat Îmbrăcat În kaki Își sprijinise rucsacul și pușca de dubița cantinei și-și rula alene o țigară. Fata din fața lui Helen și a Juliei purta ochelari de soare. Bătrînul din fața ei avea o pălărie Panama crem. Dar și el, și fata aveau pe umăr cutiile cu masca de gaze: oamenii le scoseseră, remarcă Helen, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sfârșit dar au trecut în goană acei ani frumoși și fermecați când doi copii se bucurau în tihnă seara de pita neagră cu untură, cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal. Ei ascultau glasuri suave ce-ntr-una își șopteau alene și-așa s-au trezit brusc la viață în camera cu teracota verde... deodată au simțit și gerul iar prin ușița fermecată descoperită de copii în zidul gros de cărămidă, căldura năvălea în valuri. Afară era frig și-întunecat și-
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
nu vezi că vorbim? Mă tem că i-am aruncat o privire cam fioroasă. Nu prea eram în apele mele, Edo, de bună seamă! — Bine, scumpico, las’ că vorbim după extemporal, a oftat Leni din rărunchi și s-a sculat alene, aranjându-și părul buclat. Oricum, aduc mâine pantofiorii, să-i vezi! — Nu pot să pricep ce naiba găsești la pisicoasa asta! am mormăit eu în loc de bună ziua. „Stai un picuț“, „scumpico“, „pantofiori“... Treanca fleanca! Georgiana se uită la mine perplexă. Pistruii de pe față
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
intră niciodată în camera aia. Se aștepta ca tatăl său să aibă o reacție dură la vederea tuturor schimbărilor, mai cu seamă a geamului pictat și a pereților jumuliți de portrete și desenați în cărbune. Dar domnul Scarlat îl întrebă alene pe Bobo: — Cine ți-a pictat geamul și ți-a desenat pereții, Robert? Domnul Scarlat era singurul care-i spunea pe nume: Robert. Bobo își ridică spre el ochii cenușii și murmură rușinat: — Eu, ta-tă. Iar-tă-mă! Domnul Scarlat tăcu. Tăcu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apăruse piatra? Privi înspre mare, care părea să se fi înviorat subit și trimitea către el panglici dantelate de valuri. Se uită sus, spre cer, și văzu norul alb, cu conturul unei vietăți cu un corn în frunte, îndepăr tându-se alene înspre larg. Vuietul surd încetase. Era târziu. Trebuia să-l conducă pe Bobo la gară. Se apropie de fratele său și îi întinse piatra albă. — Uite ce-am găsit! îi spuse. Ți-o fac cadou. Știu că-ți plac lucrurile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bucuria secretă a unei alte zile care avea să înceapă, un frumos cerc de 24 de ore mari și rotunde ca niște mere. în fiecare zi, de cum se trezea, doamna Ionescu lua fiecare măr roșu al zilei și îl contempla alene, întrebându-se cum să îl consume mai bine - tăindu-l în felii egale sau mușcând din el cu poftă și terminându-l pe nerăsuflate? Mai rămase în pat câteva minute, închizându-și iar ochii. Se gândi dacă să meargă sau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi plecat la firmă de jumătate de oră, după ce își petrecuse cu conștiinciozitate minutele de sport și pregătise cafeaua - încă se mai simțea un iz de cafea venind dinspre bucătărie. Doamna Ionescu se dădu jos din pat și se îndreptă alene spre bucătărie. încă nu se obișnuise cu noul apartament în care se mutaseră de curând, cu puțin înainte de revelion, și mirosul de zugrăveală proaspătă și de mobilă nouă o delecta irezistibil. Totul îi plăcea în acest apartament în care se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să facă mici bulbuci vestitori de înfierbântare. Apoi și-o turnă cu grijă în ceașca de porțelan din noul set pe care și-l cumpărase de la supermarket. Un set foarte fin, cu toartă aurie. Se așeză la masă și sorbi alene din cafea, trăgând apoi cu sete din țigară. Cel mai minunat mic dejun! Se obișnuise de mult timp cu ideea de a trăi exclusiv în prezent și asta îi dădea o stare de confort, după cum bine spunea Ion, pentru că nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
antrenori, fiind martori involuntari, fapt cu atât mai penibil pentru ea. Toți cei prezenți, chiar și Marius, se așteptaseră la o explozie de indignare în fața criticilor lui, îndreptățite totuși. Dar fata nu replicase în nici un fel. Ascultase tăcută, lovindu-și alene cu cravașa cizmele de călărie. Doar bărbia ce pornise să tremure subțire îi trădase tulburarea interioară. La vremea respectivă întâmplarea făcuse senzație printre obișnuiții hipodromului și nu numai. Cine nu o cunoștea pe doamna Sofia Hagiaturian, mama Smarandei? Ultima descendentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continue, Smaranda se uită concentrată la chipul de azi al lui Marius, căzut într-o dureroasă reverie. Tresare ușor atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la prima treaptă a scării ce duce către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându-și coada înfoiată de sus în jos, pornește liniștit să-și curețe penele cu ciocul mic și subțire. Marius înregistrează absent apariția păsării, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
proptit în șold, cel care provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile îi prezintă onorul. Le răspunde cu o înclinare scurtă a capului, apoi dispare în interior. În holul mare, chiar lângă monumentalele scări ce urcă la etaj, un uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-un chip disproporționat cu semnificația lor rezonabilă. Precum niște scîntei în beznă. Cu toate acestea, A. E. Baconsky și-a pierdut scaunul de redactor-șef. N-am uitat poza ce a adoptat-o într-o asemenea circumstanță. Se plimba alene pe stradă, înveșmîntat ca de obicei "la patru ace", cu privirea acoperită de o pereche de ochelari de soare, iar la redacție ședea pe un scaun în mijlocul încăperii adjunctului său, Aurel Gurghianu, parcă pregătit de plecare, însă cu o înțepenire
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
în minte o asemenea amintire. Cum ai îndrăsnit? repetai. Cum ai îndrăsnit să gândești despre mine că pot fi salvat cu acest preț? Cum ai îndrăsnit să mai trăiești cu mine în timp ce mă trădai cu copilul în burtă!?" Mă ridicai alene, cu o nesfârșită lentoare, să n-o sperii și în același timp să-mi domin furia care mă zguduia. Mă simțeam bucuros de forța urii care mă zgâlțâia. Da, iată, sufletul meu nu era inert, și odată cu focul urii care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tocmai pentru că m-am gândit la soarta Silviei. N-a folosit la nimic..." "Ei, dacă e așa și zici că nu ții la această coroană, du-te la Matilda, vorbește cu ea, îndeamn-o să divorțeze și întorceți-vă acasă." Mă ridicai alene din fotoliu, liniștit ca un lac încremenit, și ieșii să-i cer domnului Cucu o sticlă de vin, dacă mai avea. "Cum să nu, cu plăcere, zise el vag încîntat că nu-i purtam pică pentru stupidele lui farse. Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a mai iscat alte comentarii, iar militarii, după ce și-au terminat masa, au mers în sala de briefing. Pe rastelele dindărătul lor se înșirau cele mai ciudate arme. Strânși la un loc, câțiva încropiră un barbut. Se îndreptară din șale alene când intră Gorman și Burke, dar săriră în picioare când Apone lătră la ei: ― Aten...țiune! Toți, ca unul: brațele lipite de corp, cu ochii ficși, concentrați asupra ordinului ce urma să vină din partea sergentului. Gorman îi trecu în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
avea nici un motiv de îngrijorare. Toate persoanele prezente în centrul de exploatare stăteau în jurul terminalului pentru a-l privi pe Hudson apăsând pe tastele consolei. Pe monitorul principal se forma o reprezentare tridimensională a coloniei. Niște linii geometrice se deplasau alene de la stânga la dreapta. Comtehul inseră noi instrucțiuni care începură să defileze de jos în sus. Hudson nu se distra defel și nu căuta să-și demonstreze talentele: urmărea ceva anume. Lăsase de-o parte glumele deocheate și lucra concentrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fel ca și telespectatorii săi (este așa numitul "talk show necontroversat", noncontroversial talk show). Această atitudine, precum și vizibilitatea din ce în ce mai mare a moderatorului, au atras foarte curând cele mai importante personalități politice, dar și persoane oarecum apolitice, precum fotomodele de la Playboy (Alene Akins, unul dintre ele, a figurat în calitate de consoartă a lui King în al treilea și al cincilea dintre cele opt mariaje ale moderatorului), precum și star-uri din lumea sportului. În talk show-ul său, Larry King a păstrat elementul de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]