5,091 matches
-
celei de-a treia direcții de studiu în relațiile internaționale este Glenn Snyder - care, în lucrarea sa Allience Politics, construiește o teorie a alianțelor și formării de alianțe care are la bază, în ultimă instanță, tocmai interesele statelor care se aliază, alături de o serie de alți factori determinanți, precum puterile lor relative, gradul de compatibilitate al intereselor lor, probabilitatea ca unul dintre ele să fie atacat, existența unei amenințări comune etc. Spre deosebire de Schweller însă, Snyder este mai degrabă interesat de procesul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sunt propriu-zis alianțe, ci simple anagajamente ale unor state puternice de a apăra statele slabe, chiar și în absența unui tratat de alianță; alianțe bilaterale - sunt în general alianțe între două state în care angajamentele sunt împărtășite de ambele state aliate; este cazul celor mai multor alianțe cunoscute; alianțe multilaterale - sunt mai degrabă coaliții, la care participă un număr relativ mare de membri, fiecare asumându-și angajamente față de toți ceilalți într-o anumită măsură. Putem vorbi în acest caz și de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
vorbi în acest caz și de alianțe cu pact mutual, în care toți membrii au exact aceleași obligații față de toți ceilalți membri ai alianței. Puterea relativă a statelor aliate - se referă la tipul de puteri cu posibilitatea de a ne alia; se identifică în acest caz două mari tipuri de alianțe: alianțe simetrice - sunt cele care reunesc două sau mai multe state de puteri relativ egale; acestea generează de obicei angajamente egale ca pondere și așteptări de sprijin militar și politic
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
amenințării comune; un exemplu este alianța SUA - Marea Britanie - URSS din timpul celui de-al doilea război mondial, care a luat sfârșit imediat după încheierea conflagrației. Acest tip de alianțe se realizează între state care, în mod normal, nu s-ar alia, dar care aleg să se alieze pentru a combate o amenințare externă comună; scopul lor este extrem de precis și punctual; Momentul în care se constituie alianța - din acest punct de vedere, distingem două mari tipuri de alianțe: alianțe formate în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
SUA - Marea Britanie - URSS din timpul celui de-al doilea război mondial, care a luat sfârșit imediat după încheierea conflagrației. Acest tip de alianțe se realizează între state care, în mod normal, nu s-ar alia, dar care aleg să se alieze pentru a combate o amenințare externă comună; scopul lor este extrem de precis și punctual; Momentul în care se constituie alianța - din acest punct de vedere, distingem două mari tipuri de alianțe: alianțe formate în timp de pace; alianțe formate în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Lacuri din America de Nord - s-a transformat în timp în unul dintre cele mai complexe aranjamente de securitate. La ora actuală, Statele Unite și Canada se află de o parte și de alta a celei mai lungi frontiere nemilitarizate din lume, sunt aliați în NATO, au o politică de apărare aeriană pe care o coordonează în comun prin NORAD (North American Aerospace Defense Command) etc. Se poate afirma că, dacă astăzi Statele Unite și Canada au devenit membre ale uneia dintre cele mai bine
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru reconstrucția URSS, deși oficial o responsabilitate națională, a fost formulată În schimb ca responsabilitate etnică. Deși cetățeni români, sașii și șvabii, ca urmare a etniei lor germane, au fost „pedepsiți În spiritul culpabilității colective”. La 6 ianuarie 1945, Comisia Aliată de Control a ordonat arestarea și deportarea cetățenilor români de etnie germană cu vîrsta cuprinsă Între 18 și 30 de ani (femei) și 17 și 45 de ani (bărbați) pentru „muncă” În URSS. Guvernul român a protestat, pretinzînd că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu-i e greu să găsească o interpretare mai apropiată de adevăr, fiind bazată pe analogii din trecut sau din alte regiuni ale sud-estului european. Se știe că Albania rămăsese ultimul bastion al stalinismului În această zonă și că Ramiz Alia, succesorul lui Enver Hoxha de la moartea acestuia În 1985, n-a făcut nimic pentru a schimba caracterul regimului. Dimpotrivă, În 1989 el a imitat politica lui Ceaușescu rezervat-ostilă față de reformele lui Gorbaciov. Prin urmare, cînd televiziunile italiană și iugoslavă au
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu răzbăteau decît informații controlate de Sigurimi (Securitatea lor). La Începutul demonstrațiilor anticomuniste, a apărut imediat zvonul că la Malta s-a stabilit un acord sovieto-american pentru a Împinge Albania În direcția indicată de evenimentele din celelalte state est-europene, iar Alia a chemat la „luptă de clasă”, vechea soluție, „Împotriva forțelor reacționare din interior”. Reacția era exact aceeași pe care am văzut-o la București În ajunul căderii lui Ceaușescu: declarații de fidelitate ale notabililor - Între care directorul Institutului de Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
simbolică a culminat În ziua de 20 februarie, cu dărîmarea statuii lui Hoxha. La București, evenimentul a fost salutat În 22 cu un articol intitulat „A doua moarte a lui Enver”. Noi nu știam atunci, nici albanezii de altfel, că Alia ordonase să se tragă și că un masacru a fost evitat de refuzul ministrului de Interne, deși același, cu ani În urmă, aprobase pregătirea unor liste de persoane ce urmau a fi suprimate fără judecată În cazul unei revolte anticomuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
timp numărul refugiaților care căutau adăpost În Italia, cca 100.000 În anii 1990-1991. Totodată, lupta Între guvern și opoziție, mai aprigă pe măsură ce se apropiau primele alegeri libere, s-a dat și pe alt plan, pentru controlul radioului și televiziunii. Alia n-a Îndrăznit să scoată În afara legii Partidul Democrat, de teama reacției internaționale ce era de prevăzut. Cei care atunci plănuiau o lovitură militară n-au cutezat nici ei să treacă la acțiune fără aprobarea lui Alia și, după un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
radioului și televiziunii. Alia n-a Îndrăznit să scoată În afara legii Partidul Democrat, de teama reacției internaționale ce era de prevăzut. Cei care atunci plănuiau o lovitură militară n-au cutezat nici ei să treacă la acțiune fără aprobarea lui Alia și, după un an, au fugit din țară, fiind mai tîrziu condamnați la Închisoare În absență. În 1991 comuniștii au cîștigat alegerile cu ajutorul țăranilor și pe tema : „Nu ne vindem țara”. Aplicînd un procedeu care avusese succes În România cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai declara „unica forță conducătoare”, s-a scindat În Partidul Socialist, condus de Nano, și un mic partid Comunist, al vechii gărzi, care va fi scos În afara legii În 1992. Deși a rezistat ca președinte pînă În aprilie 1992, Ramiz Alia a fost nevoit să demisioneze (va căuta să se justifice printr-un volum autobiografic de explicații, ca și alți oameni politici aflați În aceeași situație). A evitat războiul civil? Nu mai mult decît Iliescu În România sau decît, În Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
A doua condiție era că obiectivele urm)rite de Marea Britanie pe continent s) r)mân) negative, întrucat motivațiile pozitive contribuie la stabilirea aliniamentelor. Un stat care dorește s)-si securizeze o parte a teritoriului este de obicei nevoit s) se alieze cu state care nu-l dețin deja. În consecinț), obiectivele unui stat restrâng aria de posibilit)ți pentru că rolul de echilibrator s) fie îndeplinit cu succes a manevrelor sale diplomatice. În cele din urm), pentru a fi eficient) în rolul
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Germania lui Hitler (Moore 1950, pp. 350-355). Este important de remarcat faptul c) statele vor face pact cu diavolul, pentru a evita iadul înfrângerii militare. Este inc) și mai important s) reamintim c) problemă referitoare la cine anume se va alia cu care diavol anume, ar putea fi chiar cea decisiv). La final, acțiunile lui Hitler au f)cut în așa fel încât toate marile puteri, cu excepția Italiei și Japoniei, s) se uneasc) împotriva lui. În c)utarea securit)ții, ar
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
1237. Jiricek era de părere că, aflând de moartea soției și fiului lui, ca și a patriarhului, la asediul cetății Tzurulon (= Ciorlu), în 1239, Ioan Asan s-a împăcat cu Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (1222-1254) și s-a aliat cu Frederic al II-lea (12??-12??), întorcându-se contra latinilor. Totuși, Maria Holban obiectează acestei ultime datări prin constatarea că soția lui Ioan Asan murise anterior zilei de 7 iunie 1238, când era pomenită ca decedată în scrisoarea regelui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au apărut cruciații latini pe teritoriul lor, luând aminte la avansul tătar, ca și la alianța - încă în vigoare - dintre Ioan Asan al II-lea și Imperiul Latin, au preferat să îi primească pe cavalerii occidentali cu prietenie, să se alieze cu ei și, în cele din urmă, să treacă împreună cu latinii în Balcani, părăsindu-și fostele teritorii. Dar conform lui Nicephor Gregoras, în preajma anului 1241, s-au retras la sudul Dunării circa 10.000 de cumani din stepa nord-pontică15. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Polonia. Rapiditatea cu care Petru I și-a desfășurat trupele în Polonia i-a zădărnicit, însă, intențiile 4. La aceasta s-a adăugat și eșuarea tentativelor sale, făcute în luna octombrie 1709, de a determina Poarta Otomană să i se alieze și să declare război Rusiei. Iar atunci când aceasta din urmă a făcut acel pas, rezultatele războiului au fost, așa cum se știe, totalmente defavorabile planurilor regelui suedez. Îndeosebi în sensul că sultanul nu a înscris în tratatul de pace pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
exceselor comise de sudezi, poloni, cazaci și tătari lipcani, încartiruiți în Moldova. Epitetele atribuite au fost, desigur, îngroșate de o stare de spirit ostilă lor, de la început, deoarece se dovediseră dușmanii aspirațiilor lor de sustragere de sub dominația otomană, de vreme ce se aliaseră cu asupritorii lor împotriva celor de la care așteptau eliberarea, adică împotriva rușilor. Cele mai multe expresii ale amintitei stări de spirit au fost atribuite lui Carol al XII-lea și doar în foarte mică măsură supușilor săi sudezi, pe seama venirii cărora în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care „ca o rană țărei, multă slăbiciune și scădere i-au făcut“ (s. Ven. C.)29. El s-a dovedit a fi, după cum constata cronicarul, „om cumplit și cu multă răutate asupra neamului creștinesc“ (s. Ven. C.)30, deoarece se aliase cu „dușmanul de moștenire“ al Creștinătății, adică cu Imperiul otoman. Or, credea Axinte Uricariul, astfel putea să procedeze numai un om care pierduse orice contact cu realitatea, de vreme ce „atât s-au fost măritu și s-au fost sumețitu, cât făcând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Telegramele trimise de la Budapesta de diverși ofițeri Aliați nu indicau, inițial, nici un fel resentimente față de schimbarea politică din Ungaria. Abia când cei de la Paris au dat tonul aruncării responsabilității asupra românilor, s-a schimbat - și nu în întregime - atitudinea reprezentanților Aliați de Budapesta față de tandemul JosephFriedrich. N-au fost luate în considerare nici măcar dezmințirile făcute de însuși arhiducele Joseph, deși ostilitatea sa față de români era cunoscută: comandase trupele austro-ungare în bătălia de la Mărășești și fusese candidatul principal la tronul României atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
contele Miklos Bánffy comunicându-i faptul că, „datorită rechizițiunilor fără milă“, era deja cam târziu să fie format un cabinet favorabil apropierii de România 49. Știrile despre negocierile dintre Erdelyi și guvernul maghiar s-au răspândit cu repeziciune printre reprezentanții Aliați de la Budapesta. Nu întâmplător, cei care erau cei mai defavorabili prezenței militare românești în Ungaria - amiralul britanic Ernst Charles Troubridge și generalul american Harry Bandholtz - au fost și aceia care s-au pronunțat împotriva presupusului plan de uniune românomaghiară. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
precum Germania sau Uniunea Sovietică. Pe măsură ce se prefigura izbucnirea unui nou război în Europa, la sfârșitul anilor ’30, britanicii au recunoscut rolul tot mai important al României în asigurarea și apărarea flancului Poloniei. Acest lucru însemna destul de mult, deoarece Polonia, aliată cu Franța și Marea Britanie și sprijinită de România, ar fi obligat Germania să lupte pe două fronturi 5. Alianța politică și militară dintre România și Polonia căpăta astfel o importanță mai însemnată în politica esteuropeană a Marii Britanii. Această alianță a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
capabil a se opune expansiunii germane în Europa, care să acționeze nu atât de la est spre vest, ci pe o axă longitudinală, de la Marea Baltică la Marea Mediterană, astfel încât Polonia ar fi urmat să fie legată de zona Balcanilor. Deoarece România era aliată cu Polonia și făcea parte și din Înțelegerea Balcanică, ea urma să constituie elementul central al acestei creații politice. Dacă acceptul României de a participa la o asemenea construcție reprezenta o piesă importantă a planului, esențial pentru realizarea sa era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stârnit nemulțumiri și la București. Existența Cehoslovaciei era vitală pentru România, deoarece materialul de război al armatei române era asigurat, în primul rând, de industria de apărare din această țară. Statul român se găsea însă într-o poziție ingrată, fiind aliat atât cu Polonia, cât și cu Cehoslovacia, în cadrul Micii Înțelegeri și era interesat în menținerea celor două alianțe. Varșovia însă a încercat să cointereseze România la planurile sale de redesenare a hărții politice a Europei Centrale. În acest sens, Joseph
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]