2,520 matches
-
s-a potolit. Bazalt mult, ceva xiolit și plăci de lavă ici și colo. Totul răcit și solid. Nici un semn de activitate tectonică. Kane verifică alte instrumente pentru sondarea mai completă a secretelor geologice ale planetei miniaturale. ― Nici un defect de alteritate sub Nostromo sau în imediata apropiere. Trebuie să fie un loc bun de aterizare. Dallas rămase pe gânduri. ― Ești sigur de compoziția suprafeței? ― Roca asta e prea veche ca să fie altceva, răspunse ofițerul executant, morocănos. M-am săturat de chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fapt, separat, în două registre distincte și complementare : țăranii sînt o parte a realității ; țăranul este o metonimie a identității. Țăranii se schimbă deci, firesc, cu ansamblul acestei realități, în timp ce Țăranul trebuie să rămînă nealterat pentru a nu cădea în alteritate. Societatea, cu tot cu țăranii ei, se mișcă în planul contingenței sociale, vizibile și cotidiene, cu toate vicisitudinile ei ; identitatea țărănească se află în registrul mitic, ce trebuie să fie păzit de contingența lumii trecătoare. Indiferent de cît și cum s-ar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de străini, indiferent de ce înțelege un popor sau altul prin aceasta, atunci da, și țăranii români sînt xenofobi la fel ca orice altă populație pre-națio nală. Dacă avem în vedere însă sensul modern al termenului, care se raportează la o alteritate etnică sau națională clar conturată, ei bine, atunci românii au trebuit să aștepte și ei inventarea națiunii pentru a deveni xenofobi în acest sens. Două sensuri distincte în aceeași teacă semantică s-ar putea însă să ne încurce... Străinul „tradițional
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pentru a vibra împreună în sunetul muzicii, spectacularizarea vieții publice (alimentată prodigios de televiziune), moda, publicitatea, telefonia mobilă, Internetul, multiplicarea reunirilor care trăiesc efervescența inconștientă a nevoii de a exprima și a trăi o necesară ieșire din sine, prin contopirea alterităților. Michel Maffesoli a ajuns la regândirea ordinii morale (de la "morala universală" la o multitudine de ordini morale) după un excurs sociologic îndelungat, pe care l-a condensat el însuși în momentele principale ale elaborării edificiului său reflexiv despre postmodernitate: "[...] această
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ciudatei serenități care însoțește teatrul de umbre al figurilor monstruoase. Adeziune la ceea ce este. Învățare a ceea ce este. Adeziune și învățare ca moduri inconștiente de a spune totuși "da" vieții, recunoscând că este "capabilă" de moarte. Pe scurt, deschidere către alteritate, către alteritatea cotidiană a ciudatului, a numinosului ca mod de îmblânzire a alterității paroxistice: aceea a morții. Putem ilustra aceasta printr-un termen fa-miliar și din ce în ce mai utilizat în "sabir"-ul contemporan: cool. Termen polisemantic, poate, descriind o stare de spirit
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care însoțește teatrul de umbre al figurilor monstruoase. Adeziune la ceea ce este. Învățare a ceea ce este. Adeziune și învățare ca moduri inconștiente de a spune totuși "da" vieții, recunoscând că este "capabilă" de moarte. Pe scurt, deschidere către alteritate, către alteritatea cotidiană a ciudatului, a numinosului ca mod de îmblânzire a alterității paroxistice: aceea a morții. Putem ilustra aceasta printr-un termen fa-miliar și din ce în ce mai utilizat în "sabir"-ul contemporan: cool. Termen polisemantic, poate, descriind o stare de spirit non-ofensivă, o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este. Învățare a ceea ce este. Adeziune și învățare ca moduri inconștiente de a spune totuși "da" vieții, recunoscând că este "capabilă" de moarte. Pe scurt, deschidere către alteritate, către alteritatea cotidiană a ciudatului, a numinosului ca mod de îmblânzire a alterității paroxistice: aceea a morții. Putem ilustra aceasta printr-un termen fa-miliar și din ce în ce mai utilizat în "sabir"-ul contemporan: cool. Termen polisemantic, poate, descriind o stare de spirit non-ofensivă, o sensibilitate plurală. Celălalt este cool, o situație poate fi cool, precum și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al unui subiect asupra unui obiect. Nici pe o logică a dominării, de sine și a lumii, proprie moralei occidentale și politicii prin care se exprimă ea, ci o altă "formă" mai calmă, mai detașată, mult mai puțin ofensivă față de alteritate. Aceasta se observă, în particular, în această altă raportare la realitate care este virtualul, propriu tehnologiei de vârf. Aceasta devine, pentru a relua o expresie a lui Bergson: o "mașină de făcut zei". Or "netul" (frumoasă metaforă!), jocurile de roluri
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
roluri pe Internet sau chiar utilizarea telefonului celular pun în scenă "creaturi" numerice. Sensuri, figuri, gadget-uri care sunt tot atâția "Golemi" postmoderni. Toate acestea pun în evidență energia arhetipică a imaginilor. Toate acestea favorizează dilatarea eului în și grație alterității. Este o răspândire radioactivă a acestor media de comunicare interactivă. Într-un studiu, F. Casalegno vorbește chiar despre o alunecare de la oral la "aură"34. Este de asemenea interesant de notat că în jocurile și discuțiile de pe Undernet pe Internet
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în fiecare zi" reînnoită. Adevărată căutare a Graalului mereu și din nou actuală. Printr-o adevărată "copulație vizuală", aceea a lumii traversate de o proliferare a imaginilor, suntem confruntați cu o adevărată smulgere din sine. Figurile excesului sunt ejectate în alteritate. În acest sens, ele "inventează" (fac să [re]vină la zi) o nouă formă de viață pe baza unei etici într-un fel imorale. Excesul poate fi fondator. Anomicul este, întotdeauna, canonic, prin aceea că dă contururi neregulate, neliniștitoare, ciudate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pre-subiectiv care îi servește ca substrat. În acest sens, mimetismul ambiant pe care îl regăsim în orice domeniu, până și la cei care îl refuză în mod virtuos, poate fi considerat ca un mod concret de a fi responsabil de alteritatea naturală și socială. Responsabilitate etică, în sensul său forte: a răspunde cu ceilalți, în ecou cu datul natural, în funcție de ceea ce sunt lucrurile. A recunoaște că există în acestea o forță specifică. A recunoaște că acest corp social este corp ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în perspectivă, pentru a percepe ceea ce faptul religios lato sensu aduce ca manieră de înțelegere în dezvoltarea societală. În acest domeniu, acest proces de "participare magică" la o entitate mai vastă, această transcendență imanentă favorizează uniunea cu celălalt, comuniunea cu alteritatea, integrarea în sine a străinului, incorporarea străinului ajungând la realizarea unui Sine colectiv. În acest sens putem vorbi de "corp mistic" sau, mai mult, pentru a relua terminologia teologiei catolice, de "comuniune a sfinților". Adică de o legătură spirituală, am
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
germană einsam, se formează de la rădăcina indo-europeană sem, de unde vine și "ensemble" în franceză, sammele în germană. Cu conotația de a strânge, de a aduna pe care acesta o are negreșit 60. Există deci un raport etimologic între solitudine și alteritate. Rădăcinile pluralizării persoanei se găseau într-o astfel de proximitate. Straniul și străinul în sine însuși servind ca piatră de încercare la primirea acestor calități în celălalt. O predispoziție nativă într-un fel. Iar "dilatarea" persoanei așa cum o putem observa
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un ansamblu mai vast. Persoana solitară este nimeni. Sau, mai bine, o persoană nu este nimeni. Este o purtătoare de voce (per sonare), a unei voci (căi) originale. Un vid, un vas (creuzet) care primește, care este deci deschis la alteritate. Quod erat demonstrandum. Astfel, în calitate de creuzet, "suntem formați" din forma în care suntem puși. Participăm la un colț din natură. Suntem din "colțul" nostru. Comunicăm cu produsele pământului. Folosim "vorbele" tribului și utilizăm expresii care ne integrează puternic în grupurile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
interpenetrări a conștiințelor. Doar că zeitatea respectivă va fi comuniunea tribală, comuniunea cu natura, sau chiar faptul de a fi obsedat de obiectele tehnice. În toate aceste cazuri există un fel de posesie care face să fim noi înșine în funcție de alteritate. Toate acestea, bineînțeles, nu rămân fără consecințe în organizarea societală: moralitatea proprie societăților contractuale își pierde eficacitatea în comunitățile afectuale. De aici provine poate necesitatea de a face referire la unele dintre aceste forme arhaice prin care se exprimă, din
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în această non-activitate expresia unei creativități specifice. Noțiunea misticii renane, reluată ulterior de M. Heidegger: Gelassenheit, poate să ne edifice în acest sens104. Serenitate, bineînțeles, dar și renunțare a ideologiei lui homo faber. Abandon al acțiunii ca unică raportare la alteritate. Și, în termeni mai pozitivi, adeziune la frumusețea și bogăția lumii. Toate acestea delimitează creativitatea non-activității. Perspectivă într-un fel mistică, desigur, dar care pune accentul pe demersul inițiatic: a ieși din sine pentru a face loc acestui "divin" care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este constituită natura umană. Relativism, punere în relație și legătură simbolică merg împreună și delimitează bine această călătorie permanentă care este demersul inițiatic. Omul mereu ucenic în gândirea lui, în experiențele lui, în încercările lui. Ucenic, adică în așteptarea celuilalt: alteritate în cadrul grupului, alteritate a naturii. Mister al celuilalt ca pregătire pentru această alteritate supremă care este moartea. Înțeles astfel, relativismul, deschizându-se către celălalt, este un mod de a-și muri sieși. Depășire a ceea ce înțelepciunea antică numea "filantie", iubirea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
umană. Relativism, punere în relație și legătură simbolică merg împreună și delimitează bine această călătorie permanentă care este demersul inițiatic. Omul mereu ucenic în gândirea lui, în experiențele lui, în încercările lui. Ucenic, adică în așteptarea celuilalt: alteritate în cadrul grupului, alteritate a naturii. Mister al celuilalt ca pregătire pentru această alteritate supremă care este moartea. Înțeles astfel, relativismul, deschizându-se către celălalt, este un mod de a-și muri sieși. Depășire a ceea ce înțelepciunea antică numea "filantie", iubirea oarbă de sine
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și delimitează bine această călătorie permanentă care este demersul inițiatic. Omul mereu ucenic în gândirea lui, în experiențele lui, în încercările lui. Ucenic, adică în așteptarea celuilalt: alteritate în cadrul grupului, alteritate a naturii. Mister al celuilalt ca pregătire pentru această alteritate supremă care este moartea. Înțeles astfel, relativismul, deschizându-se către celălalt, este un mod de a-și muri sieși. Depășire a ceea ce înțelepciunea antică numea "filantie", iubirea oarbă de sine. Și, prin urmare, intrare într-un proces de metamorfoză pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și transformă-te", așa cum indică Goethe. Formulă ce poartă marca lucidității și a modestiei, prin aceea că relativizează individul, îl pune în relație cu cele și cu cei din trecut, cu cele și cu cei din depărtare, pe scurt, cu alteritatea din care este plămădit și care asigură în același timp, în durata lungă, rezistența spațiului și, în imediat, un surplus de ființă pentru persoana plurală care este fiecare. Pentru a spune asta în termenii lui Jung106, dincolo de micul eu individual
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
I, 6, 46, contextio, I, 6, 12 ex... permixtione, intertextuisse; alternis... contextio II, 2, 17; Tim. 35a-35b) a două esențe, cea dintâi indivizibilă, imparul (Comm. imparis, ), imuabilă, identică cu sine (Principiul Identității ) și esența divizibilă, corporală, parul (Comm. paris, Principiul Alterității ). Indivizibilului fiindu-i imposibil prin natura să intre într-un amestec propriu-zis, pătrunde în rațiunea existenței corporalului (Tim. 35a; Comm. I, 6, 2 - hinc et Timaeus Platonis fabricatorem mundanae animae deum partes eius ex pari et impari, id est duplari
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Prin indivizibil, sufletul va putea atinge Ideile, Lumea inteligibilă; prin divizibil, va obține cunoașterea Multiplului, a devenirii, Lumea sensibilă. Întreaga ierarhie a Ființei stă în gradul de exactitate, în proporția amestecurilor, care pornind de la limită și nelimitare, de la Identitate și Alteritate, constituie diversele realități, în vârful cărora domină și guvernează Ideea de Bine, uneori asimilată Demiurgului (69 b-d). Macrobius nuanțează doctrina platoniciană, recurgând la interpretarea lui Plotin (Enn. IV, II) care caută în prima frază a psychogoniei din Timaios (35a), ca
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
lumea Ideilor este imobilă, mișcarea care convine sferei celeste, cea care seamănă cel mai mult cu imobilitatea, conciliind mișcarea cu repaosul este mișcarea circulară 21 (volubilis motus, Comm. I, 17, 9-10). Acest tip de mișcare cuprinde în sine identitatea și alteritatea, unitatea și multiplicitatea. Pluralitatea este posibilă datorită diferențelor de mărime ale cercurilor parcurse, de viteză, de direcție. Prin natura lor, corpurile celeste sunt fie imobile (stellae fixae I, 17, 16 Plot. II, 1, 8), fie comportă o mișcare circulară (stellae
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
numele lui Platon drept o garanție în plus pentru validitatea argumentației sale (e.g. Platonica auctoritas - I, 17, 7). Astfel, în teoria platoniciană, după crearea Sufletului Universal, Demiurgul a început construirea sferei celeste utilizând amestecul principiului Identității (identicul, Același ) și principiului Alterității (Diferitul ), creând dintr-un lucru ideal o realitate vizibilă și concretă: bolta cerului. Ambele mișcări de rotație ale Identicului și Diferitului nu sunt nici paralele, nici nu se desfășoară în același sens, sunt contrare (Comm., I, 17, 6-7; I, 18
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ordine în Intelect (I, 8, 4 omnemque animae cogitationem in sola divina dirigere): astfel Sufletul, pe de o parte, atinge Intelectul care este ordinea în sine, pe de alta, materia pe care o organizează. Organizarea Universului dezvăluie, în același timp, Alteritate și Identitate, planul ideal se raportează doar la Identitate și la Diversitate specifică, iar planul Sensibil doar la Identitate și Diversitate numerică; distincției dintre specii i se adaugă, cea dintre indivizi, specificația și divizibilitatea. Există, însă, un contrast evident între
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]