1,200 matches
-
Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al lui Doron și Parot (1991), se vorbește în mod aproape exclusiv de stăncuțe, marmote și albine. Altruismul reapare în listele elaborate de Valenstein (în Bibring et al., 1961) și Vaillant (1993), apoi în DSM-IV, la rubrica despre apărările cel mai bine adaptate, dispunând de o definiție foarte pozitivă: „Persoana își gestionează conflictul dedicându-se satisfacerii nevoilor celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și Vaillant (1993), apoi în DSM-IV, la rubrica despre apărările cel mai bine adaptate, dispunând de o definiție foarte pozitivă: „Persoana își gestionează conflictul dedicându-se satisfacerii nevoilor celuilalt. Spre deosebire de formația reacțională, caracterizată uneori prin sacrificiul de sine, în cazul altruismului persoana primește fie o satisfacție de substituție, fie o satisfacție datorată reacțiilor celorlalți”. Suntem departe de punctul de vedere freudian extrem de critic pe care-l vom expune ceva mai încolo. Acest contrast ne duce cu gândul la anecdota povestită de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de altruiste! Această anecdotă l-a amuzat nespus pe Freud, care s-a grăbit să o relateze grupului său de la Viena, incluzând-o și în Eul și sinele (1923/1981). Exempletc "Exemple" Exemplele care urmează ilustrează alte patru fundamente ale altruismului prezentate deja în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care s-a grăbit să o relateze grupului său de la Viena, incluzând-o și în Eul și sinele (1923/1981). Exempletc "Exemple" Exemplele care urmează ilustrează alte patru fundamente ale altruismului prezentate deja în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Eul și sinele (1923/1981). Exempletc "Exemple" Exemplele care urmează ilustrează alte patru fundamente ale altruismului prezentate deja în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut, dar ele sunt refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut, dar ele sunt refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere, A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului (Sandler, 1985/1989). Să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut, dar ele sunt refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere, A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului (Sandler, 1985/1989). Să mai amintim că o formație reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului (Sandler, 1985/1989). Să mai amintim că o formație reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985/1989). Unei exagerări caricaturale a reprimării cruzimii i se asociază interesul pe care-l suscită la această pacientă agresivitatea refulată. În timp ce, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ne întrebăm dacă interesul ei morbid nu trădează de fapt reizbucnirea, într-un cu totul alt domeniu, a cruzimii pe care ea se străduiește să o refuleze. A. Freud a pus în evidență efectul benefic pe care-l poate avea altruismul ca mijloc de evitare a agresivității. Acest mecanism permite crearea unui mijloc de a te debarasa de o agresivitate pe care nu o accepți. Dacă faptul de a te bate pentru altcineva este mai puțin culpabilizant decât a te lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Congresul Institutorilor pe tema pedepselor corporale controversa a fost într-atât de vie încât apărătorii non-violenței au ajuns să se ia la bătaie (Sandler, 1985/1989), vom fi de-a dreptul cutremurați citind programul ecologistului William Aiken, care-și orientează altruismul extrem asupra lumii vegetale și animale: „Omortalitate umană masivă, scrie el, ar fi un lucru bun. Este datoria noastră să o provocăm. Este datoria speciei noastre, față de mediul în care trăim, să eliminăm 90% din efectivele noastre!” (Ferry, 1992). Altruismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altruismul extrem asupra lumii vegetale și animale: „Omortalitate umană masivă, scrie el, ar fi un lucru bun. Este datoria noastră să o provocăm. Este datoria speciei noastre, față de mediul în care trăim, să eliminăm 90% din efectivele noastre!” (Ferry, 1992). Altruismul de tipul plăcerii de substituție arată, după cum subliniază A. Freud, că acest mecanism poate avea o funcție de suplinire: ea constă în a-i facilita altcuiva obținerea unei plăceri pe care subiectul și-o refuză sieși, obținând astfel o satisfacție pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dezamăgirile mamei (...). Iubirea arătată de părinți, atât de emoționantă și, în fond, atât de copilărească, nu este altceva decât o formă de narcisism”. Gentzbittel (1991), directoare a Liceului Fénelon, are experiența apăsătoarei ambiții parentale care se ascunde adesea sub masca altruismului: sacrificiul pentru propriul copil. „Sunt sigură, scrie ea, că elevii ai căror părinți nu au construit în locul lor un proiect profesional, o planificare a studiilor sunt binecuvântați de Ceruri (...). Nefericit cel ce descinde dintr-o familie de cadre didactice: dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
glas aspirațiilor sale amoroase prin mijlocirea unui rival mai chipeș: el își ajută chiar rivalul să o cucerească pe femeia pe care o iubesc amândoi. În schimb, un alt exemplu dat de A. Freud este ceva mai discutabil: ea atribuie altruismului obișnuința, foarte frecvent semnalată, a anorexicilor de a hrăni în mod excesiv persoanele din anturaj (Sandler, 1985/1989). Să fie oare într-adevăr vorba de o identificare a anorexicului cu mâncăciosul care îi servește drept înlocuitor? Se pare că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
porțiile enorme pe care le pusese în farfurii. Și tânăra anorexică adaugă că ea nu se atingea de nimic: „Abstinența era încă o dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tânăra anorexică adaugă că ea nu se atingea de nimic: „Abstinența era încă o dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul sexual). Ea are în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îi facilitează altcuiva obținerea unei plăceri pe care ar dori-o pentru sine și obține o anumită satisfacție din această atitudine). Spre deosebire de masochism, în acest caz este urmărită suferința (imposibilitatea de a obține plăcerea), și nu satisfacția de substituție. Baza altruismului este așadar alta. Biografia Madeleinei, pacientă pe care Janet a studiat-o îndelung în De l’angoisse à l’extase (1926/1975, vol. I), se constituie într-un exemplu de altruism bazat pe masochism. Pe când era foarte tânără, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a obține plăcerea), și nu satisfacția de substituție. Baza altruismului este așadar alta. Biografia Madeleinei, pacientă pe care Janet a studiat-o îndelung în De l’angoisse à l’extase (1926/1975, vol. I), se constituie într-un exemplu de altruism bazat pe masochism. Pe când era foarte tânără, într-o noapte, Madeleine a fost avertizată de o voce că va trebui „să sufere de toate durerile celorlalți oameni”. Timp de douăzeci de ani ea își va da toată silința în această
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
suferind, după cum ne spune Janet, de un delir psihastenic însoțit de îndoieli și obsesii. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Transformarea pulsiunii în contrariu, care apare în perioada copilăriei, ar putea fi apropiată de altruism. Este vorba de transformarea sentimentelor de gelozie în afecțiune, în relația cu rivali care sunt frații, surorile și părintele de același sex cu subiectul. Dar, în acest caz, tandrețea reacțională al cărei obiect sunt nu se întinde, ca altruismul, la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de altruism. Este vorba de transformarea sentimentelor de gelozie în afecțiune, în relația cu rivali care sunt frații, surorile și părintele de același sex cu subiectul. Dar, în acest caz, tandrețea reacțională al cărei obiect sunt nu se întinde, ca altruismul, la ansamblul ființelor umane. Freud constată în această privință (1901/1988) că unii adulți retrăiesc în visele lor perioada anterioară formației reacționale. Ei sunt înfricoșați de faptul că visează moartea părinților (mai ales a părintelui de același sex), a fraților
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sex), a fraților sau surorilor. Nu este vorba de o dorință actuală, precizează Freud, ci doar de reapariția unei ostilități resimțite în copilărie, înainte ca formația reacțională să intervină „acoperind și inhibând” această violentă dușmănie prin relații afective. Legăturile dintre altruism și afiliere au fost deja studiate anterior (vezi pp. 127-134), deci nu vom reveni asupra subiectului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Altruismul poate fi non-defensiv? Cu alte cuvinte, poate avea alt fundament decât rezolvarea unui conflict? A. Freud atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înainte ca formația reacțională să intervină „acoperind și inhibând” această violentă dușmănie prin relații afective. Legăturile dintre altruism și afiliere au fost deja studiate anterior (vezi pp. 127-134), deci nu vom reveni asupra subiectului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Altruismul poate fi non-defensiv? Cu alte cuvinte, poate avea alt fundament decât rezolvarea unui conflict? A. Freud atinge prea puțin această idee, dar se întreabă totuși câte dintre manifestările altruiste sunt procese defensive destinate să contracareze efectele negative ale resentimentelor, angoasei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altruiste sunt procese defensive destinate să contracareze efectele negative ale resentimentelor, angoasei, fricii și dorinței. Fără a oferi vreun răspuns la această întrebare, autoarea pune accentul pe patologia legată de autoritarism, care constituie, în opinia sa, semnul distinctiv („pecetea”) oricărui altruism. Căci, deși admite că există și binefăcători cumsecade, ea consideră că numeroși altruiști sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea consideră că numeroși altruiști sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i privează pe apropiații subiectului, pe cei dragi lui, de dreptul de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]