2,639 matches
-
și atunci să aduceți Domnului un dar de mîncare. 17. Să aduceți din locuințele voastre două pîini, ca să fie legănate într-o parte și într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, și coapte cu aluat: acestea sunt cele dintîi roade pentru Domnul. 18. Afară de aceste pîini, să aduceți ca ardere de tot Domnului șapte miei de un an fără cusur, un vițel și doi berbeci; să adăugați la ei darul de mîncare și jertfa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
grea, gândeam, cu atâta izbânda va fi mai mare. Și îndîrjirea mea spori, alimentată de forța obstacolelor întîlnite în cale. Fusesem, prin urmare, umilit în două rânduri de fata aceasta semeață și mândră, care nu cunoștea supunerea. Era plămădită din aluatul învingătorilor, îi plăcea să poruncească, să fie ascultată fără cârtire, să nu-i iasă nimeni din voie. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din viața ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încă nici o scrisoare de dragoste. Nu pentru că nu m-aș fi priceput, dar nu se ivise nevoia. Iubitele mele din trecut nu-mi ceruseră așa ceva. Îmi cădeau în brațe și fără poezia scrisorilor. Mihaela însă nu era plămădită din același aluat. I-am răspuns așternând opt pagini, cu litere de jar, motivând gestul meu ca o fatalitate de care în orice caz nu poți fi răspunzător. " La urma urmei cine e vinovat că mi-ai ieșit în cale și mi-ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vrea să ne căsătorim. S-o creadă el! Dacă mă iubește, se cheamă că justiția imanentă l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsă mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo că socoteam pe Mihaela plămădită din același aluat ca fetele dinaintea ei care, după ruptură, încercau să-mi schimbe hotărârea umilindu-se în fața mea, plângând (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-mă de reproșuri și ocări. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca să le împac
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu tine, băiete, ți-ai pierdut mințile? Mi-am călcat pe inimă și am vândut pădurea să-ți fac rost de banii aceia pentru casă și acum te lipsești de ea cu atâta ușurință. Spune-mi și mie, din ce aluat ai fost plămădit? În ce lume trăiești? Îl priveam absent, pietrificat, cu gura cusută. Cum să mă apăr? Ce argumente ar fi putut să-mi. acopere fapta? Nici unul. Am făcut așa ― pentru că așa simțeam că trebuie să fac. Dar asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
arderea de tot, o oaie de un an și fără cusur pentru jertfa de ispășire, și un berbece fără cusur, pentru jertfa de mulțumire; 15. un coș cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, și plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mîncare și jertfa de băutură obișnuite. 16. Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului și să aducă jertfa lui de ispășire și arderea de tot; 17. să pregătească berbecele ca jertfă de mulțumire Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
spice, scoteau boabe de grâu și le muiau în apă și când erau umflate și suficient de moi le luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el ieșea un fel de pâine din care astâmpărau în primul rând foamea copiilor. Și atunci să nu te întrebi dacă furtul unei astfel de pâini echivala cu o crimă?!? Ordinul pe armată era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de înclinația lor spre suferință. Ascultîndu-i, ai zice că "seninătatea clasică" ne poate ajuta să facem economie de calmante. Și te trezești dinaintea unor întrebări fără răspuns. Erau, oare, cei vechi mai sănătoși sufletește decât noi? Erau alcătuiți din alt aluat? Cunoșteau lucruri care, între timp, au fost uitate? Se pricepeau mai bine decât noi să se bucure de ceea ce e posibil? Mă găseam în insula Creta. Mi s-a părut că disting în formele unui munte din fața mea fruntea, nasul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pomenirea acestei zile s-o păstrați, și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare în cinstea Domnului, s-o prăznuiți ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 15. Timp de șapte zile, veți mînca azimi. Din cea dintîi zi veți scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca pîine dospită, din ziua întîi pînă în ziua a șaptea, va fi nimicit din Israel. 16. În ziua dintîi veți avea o adunare de sărbătoare sfîntă; și în ziua a șaptea, veți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18. În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mîncați azimi, pînă în seara zilei a douăzeci și una a lunii. 19. Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mînca pîine dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20. Să nu mîncați pîine dospită; ci, în toate locuințele voastre, să mîncați azimi." 21. Moise a chemat pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
38. O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39. Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniți de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, și fără să-și ia merinde cu ei. 40. Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41. Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
în luna aceasta. 6. Timp de șapte zile, să mănînci azimi; și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7. În timpul celor șapte zile, să mîncați azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea țării tale. 8. Să spui atunci fiului tău: "Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, cînd am ieșit din Egipt." 9. Să-ți fie ca un semn pe mînă și ca un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Fapte diverse destul de frecvente și banalizate de scepticismul public. Când ești însă confruntat cu ele îți fac altă impresie și scepticismul public nu împiedică ca X, Y,' Z, să trăiască într-o tragedie. Rimii, ce e drept, nu erau din aluat tragic. Pe buna Lina o puteai Jesne închipui tolerantă, Sia cea rudimentară nu-ți dezvolta indignări, iar Rim îți da nemulțumire mai mult prin persoana lui. Animal de o speță intermediară între genul feroce și cel domestic, 245 având dinții
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și firul ci înnodat ca ochiuri în jurul gâtului îți făcea o împletitură sufocantă prin care respirația se strecura ca un suspin de plâns. Toți ochii se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla ca de un ferment, creștea cum crește un aluat, și alteori se destrăma ca un putregai . Voci îngemănate succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce să-și cumpere de ale gurii, Mitrea Logofete se obișnuise a face pâine de casă, neagră, la cuptor, dar, cel mai adesea, la rolă. Ăsta, Covrigel, plângea de mama focului, dacă măsa nu-i făcea, dintr-un boț de aluat, un covrigel. Asta era, asta a fost, marea lui fericire, până la plecarea prin străini, pentru a-și dezvolta, cum o da cel de sus, viața. Și, după cum se va vedea, n-a dat chiar rău. Adică, nu mai rău decât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fiindcă o să reușesc În viață. Noi reușim În viață cu toții, nu va fi o fandosită care vrea numai la umbră, ci soția mea și am dreptul s-o duc unde vreau, fiindcă nu sînt un terchea-berchea! Bărbați plămădiți din același aluat cu Juan Lucas, care Îi spun și ei șoferului, cînd ajung, să se apropie cît mai mult de intrare și pe urmă să caute un loc unde să parcheze mașina. Iar șoferii, lac de sudoare, Înaintează la fel cum face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și adăpată cu băuturi proaste. Ai rătăcit pe străzi Îndrugînd fraze răsuflate ce scrîșneau ca pietrișul În gura ta, pe cînd viața Îți oferea bucurie, faimă, măreție, dar nu te-ai Înfruptat din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sa, al cărui semn de recunoaștere este dat de marea seninătate pe care o inspiră, din moment ce este chemat să trăiască o puternică experiență de unificare existențială, rod al angajării ascetice, înțeleasă ca răspuns la acțiunea harului lui Cristos, care este aluatul cel nou, pâinea azimă a unei vieți noi (cfr. 1Cor 5,7-8). 3. Preotul sfânt, un om fermentat de Spirit. Omul fermentat de azimele pascale ale lui Cristos se prezintă ca un om unificat: în gândire (cfr. 1Cor 2,16
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
făcu pe Ruth mincinoasă și doamna Thaw nu mai știu pe cine să mai creadă. în timpul primelor săptămîni de școală, căutase cu atenție o fată pe care s-o ia tovarășă în aventurile lui imaginare, dar toate erau din același aluat vulgar ca și el. Aproape un an s-a resemnat să o iubească pe domnișoara Ingram, care era suficient de atractivă și a cărei autoritate îi dădea o anume prestanță. Apoi, într-o zi, cînd trecu pe la magazinul sătesc, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
preafrumoasă doamnă te-a ales pe tine la un moment dat, dar ai fost mult prea greoi pentru ea și te-a lăsat, alegîndu-mă pe mine în loc. Eu sînt comod. Femeilor le place să mă ajute. Tu ești dintr-un aluat mai dur, și de aceea sînt aici. — Rogu-te, spune-mi ce dorești. — Doresc să nu-ți mai plîngi de milă și să te dai jos din pat. Vreau să faci o treabă dificilă, una importantă. Lumea te roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
importanți, ca domnul Cazzavillan în fața nevestelor redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile despre care scrisese nu demult în Universul, unul, la Tuzla, cu foc roșu, altul, la Mangalia, cu foc alb. Și la ea, când se-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-și vândă liniștit claponul. Nevasta trebăluia, cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț, încă nu terminase pregătirile pentru Crăciun, dar se simțea, din prag, un miros de varză amestecat cu miros de aluat de cozonac și coajă de lămâie rasă, o adiere care lui Nicu i se părea că-i intră și-n nări, și-n urechi, și-n ochi, îi veni să leșine de poftă. Chiar, ce-ar fi să aibă urechi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca pe un fruct pus pe talger, la masă, ca pe un pahar cu licoare. Nopți întregi a visat, chinuit, noaptea fermecată a nunții, dar apoi a trăit-o și a uitat. ...Cearșafurile erau reci și scrobite precum foile de aluat, iar în cameră auzeau numai ceasul. Era un ceas vechi, de perete, cu cadran aurit, iar în dreptul cifrelor șase și doisprezece, bunicu-său încrustase pietre de lapis, care noaptea păreau ca niște ochi vii. Mai târziu, fiul lor, Armin Caryan, chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ün, care era turcul aciuat între casele negustorilor de mătase. El nu cocea lipii, ca toți brutarii, ci „fețișoare de pâine“ pe care și le doreau mai ales copiii. În Yazd, era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru școală, de pus în ghiozdane și pentru dimineața de după ziua de rugăciune, erau delicioase „fețișoarele“ turcului. Le îndulcea cu stafide sau, dacă nu voiai dulci, le îngroșa cu cartofi și atunci te săturai din vreo două
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apare un arbore, copac simbol al vieții și al morții (la pomană, alături de alimente și apă, se oferă și un pom, sub care se odihnește sufletul. Pe pom se pun colaci, fructe, dulciuri, lumânări, păsări și o scară făcută din aluat copt. La tulpina pomului se așază o masă cu farfurii cu borș, sarmale și o cană cu vin. Cel mai mult i se oferă mortului apă, ritul funerar semnificând o călătorie fără întoarcere, raportabilă la un substitut al mortului, un
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]