7,971 matches
-
amînă: păși hotărît, una cu peretele de piatră, strecurîndu-se exact pe dedesubtul șuvoiului nestăvilit, pe o potecă îngustă. Urletul apei în cădere depășea orice închipuire acolo jos. Coti după o stîncă, apoi după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu torentul. Mai sus, pe rîu, gheața cedase și acum se rostogolea în mii de calupuri neregulate, care se spărgeau cu zgomot înfiorător cînd atingeau baza cascadei. Bucăți mari și stropi imenși de apă săreau în toate părțile. Înaintarea devenise
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Înaintarea devenise imposibilă. Lupino cugetă: să renunțe? Rîul se lățea înspre vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît să se întoarcă de unde plecase. Să înainteze, în ciuda pericolului de a fi lovit, de a aluneca și de a fi făcut una cu cascada, să se bizuie, așadar, doar pe agilitatea lui și pe noroc? Clipa de ezitare se dovedi salutară. În ciuda zgomotului infernal, răzbătu pînă la urechile lui un strigăt stins, nedefinit. Se încordă tot
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
însuși autorul, își făcu apariția pe aleea conacului. Aceeași ținută, aceeași privire, aceleași gesturi, dincolo de ceea ce suportă însăși femi nitatea, lucruri care îl tulburaseră, de bună seamă, și pe Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi scăpă pipa și mâna îi alunecă olimpian pe lângă piciorul șezlongului. — Dumneata aici? se bâlbâi vizibil tulburat auto rul în timp ce-și culegea pipa umezită de iarba dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aer cât să fie suficient de moale ca să te adâncești în gânduri țgunoierul Vasile fiind o persoană meditativă, avea întotdeauna grijă să și stabilească niște coordonate care să-i asigure un minimum de confort) se ridicase nițel de la pământ și aluneca pe o peliculă de apă. Rece. Rece, pentru că blocul avea o datorie de o sută douăzeci de mii de lei la întreținere, mii scrise cu stiloul, acoperite cu o ștampilă rotundă și vârâte strategic sub un geam la panoul de la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sub un geam la panoul de la intrare. Ca urmare firească, apa caldă devenise de mult personaj melancolic în poveștile celor doi bătrâni care jucau table în fața scării B. De altfel, salteaua umplută era numai unul dintre obi ec tele care alunecau, pentru că, supunându se aceluiași principiu de fizică, cele două scaune, valiza și alte câteva nimicuri se legănau haotic prin cameră. Ca orice cetățean al României pus într-o situație similară, gunoierul Vasile simți cum îl cuprinde furia. Apoi, împăcarea. Mioritică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Acum, că ai trecut prin încercările acestea, ești demn de atenția lui. Se cheamă că ai trecut examenul. Cu o figură demnă de muzeul de ceară, o morgă atent plictisită, studiată îndelung în colțul de oglindă al toaletei din spatele restaurantului, alunecă spre masa ta. Apoi te lasă întotdeauna să te bălăcești în propria salivă alegând de pe lista de bucate, pe coperta căreia scrie inegal, cu carioca, Menu. Constați cu un colțișor de creier că e identică, nici măcar ordinea nu este alta
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să treacă pe lângă el. Numai că Gigi Pă trunjel nu mai avea de gând să o rateze de data asta. Se apropie de ea, se prăvăli în genunchi, își acoperi pentru o secundă ochii cu podul palmelor, le lăsă să alunece pe lângă corp și, într-un final, își luă inima în dinți: — Dragă domnișoară, sunt Gigi Pătrunjel... AMINTIRI DIN CASA SCĂRII Pe aleea Muzelor, treci de parcarea de pe dreapta, apoi de fostul loc viran, acum un loc de joacă destul de cochet
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu fruntea transpirată și bine lipită de coperta revistei Arta Culinară. E drept că forțase nițel norocul, pentru că se trezise peste noapte de vreo trei ori și și-o vârâse sub cap cu încăpățânare, enervat de foaia lucioasă care tot aluneca. Ieșise totuși din bloc cu inima ușoară, fără să-l mai aștepte pe autorul compunerii „Patria Mea“, încredințat că mica lui stratagemă va da până la urmă roade. Fie că avusese dreptate, fie că întâmplarea era astăzi într-o dispoziție darnică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
va nimeri la el în burtă. Așa că porni cu pas vioi, în ciuda artritei care nu-i mai dădea pace de câțiva ani și cu sentimentul că este sărbătoare. Privirea lui hămesită și cu pupilele mărite nu se mai sătura să alunece peste cazanul cenușiu și încins. Mâna grăsuță a unui bucătar fără cap, căci ghișeul prin care li se pasa mâncarea era foarte zgârcit cu priveliștea de dincolo de tejghea, se metamorfozase, fără ca ea măcar să știe, într una a unui destin prietenos
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
prin culise. Dar ușile grele, de lemn masiv, rămân țepene la visările pompierului și, în loc să facă loc unei povești toride, lasă să se ițească barba netunsă a actorului plictisit. În urmă, ca și când ar fi fost trasă de-o ață invizibilă, alunecă o nouă arătare deasupra căreia e înfipt un cap pleșuv, schimbul de tură ajuns cu câteva ore mai devreme. Capul pleșuv poartă în prelungire o sticlă pe care actorul nu găsește puterea să o refuze. Se așază amân doi la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din barbă. Statura masivă a redactorului-șef face o mișcare demnă de baletul de la Balșoi și din două răsuciri e lângă masă, zâmbind mieros. Actorul își ridică sprâncenele. Capul pleșuv tace, pompierul se preface că nu există. Ochii redactorului-șef alunecă agale peste sticlă. Mărul lui Adam tresare, pupilele devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul-șef mai face un pas: — Păi, parcă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de bine Karina. Trase de el dezgolind trupul alb și plăpând. Karina duse instinctiv ambele mâini la piept încercând să oprească prosopul care aluneca pe lângă corp. Acesta era la locul lui, nu și bărbatul. „- Oh, Doamne! Am ieșit afară înfășurată în prosop.” Karina era șocată de ipostaza penibilă în care se afla. Înțelegea acum de ce fusese privită ciudat de trecători, iar ea ignorase acele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ignorase acele semne care ar fi trebuit să-i dea de gândit, să o alarmeze. Înțelegea, prea târziu de data asta, că nu trebuia să ignore semnele, mai ales cele vizibile. Alergă până în casă, închise ușa și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant. Nu găsea nimic amuzant în întâmplare, dar simțea nevoia să râdă. Un râs nervos, ca o descătușare a sentimentelor care o covârșiseră. Nu era pentru prima
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să o eliberezi. Te poți folosi de ea pentru a crea lucruri minunate, care vor rămâne mărturie existenței ei, care va dăinui în timp. - O poveste... - Da, o poveste. O altfel de poveste. Inedită, atipică, așa cum e ea.” Scrisoarea îi alunecă din mână. Ajunse la picioarele ei. Câte alte femei se regăseau într-o astfel de poveste, în povestea lui „atipică”? Cu un El prezent când și dacă are chef, cu o Ea răpusă de îndoieli și neîncredere. Cu un El
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cărora le vorbești în cuvinte „meșteșugite” nu prea te ascultă cu atenție, de vină nu sunt ei! Visul-taină ce ne leagănă pe aripile somnului, ne ajută să înțelegem câte ceva din viața cea de toate zilele. Când visul e urât și alunecă în coșmar, ne trezim și continuăm a visa cu ochii deschiși la darnicele zile de mâine... Poate că nu lumea, poate ceilalți, sunt de vină pentru toate necazurile câte ți se întâmplă! Gândește-te la „ partea” ta si fii mai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
nimic. Noaptea, în aceste nopți de iarnă, lumina roșie a căminului aprinde spațiul reflectându-se în burduf, în clești; Clarita în fața flăcărilor care dansează se dezbracă pentru a se încălzi și-și întinde picioarele mici; lumina îi aprinde fața și alunecă pe ea, pe tenul său al cărei puf de caisă, de dulce caisă cu puf, culege și cerne lumina. Și ochii, acești ochi atât de singuri, sunt făcuți pentru a privi liniștiți. Ah, ce animal! Ce animal domestic grațios această
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lui Eftimiu nu acționează nici ea în numele justiției sau al dreptății morale, ci mai mult din 65 ură și gelozie, Clitemnestra fiind rivala (neștiutoareă a fiicei sale la dragostea lui Egist. Electra se comportă ca o femeie înșelată în iubire, alunecând pe panta patologicului. Ca și O`Neill, Victor Eftimiu face din Electra un „caz” dar, pe când eroina scriitorului american (de origine irlandezăă este un personaj cu trăsături „în curs a fi descoperite într-o regiune psihică embrionară, unde se pătrunde
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
părțile unui reclame trebuie să formeze un întreg. În momentul în care îți arunci privirea pe un material tipărit, trebuie să îl percepi ca un întreg. Folosirea excesivă a culorilor, a chenarelor sau a altor ornamente excesive determină privitorul să alunece pe materialul tău; * să existe un echilibru și un numitor comun între elementele componente ale reclamei, adică textul, titlul, imaginile să transmită împreună același mesaj; * să fie clară și expresivă: după ce ai făcut sau comandat o machetă îndepărteaz-o prima oară
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
primiți-o, iubiți-o, scufundați-vă În ea, pentru că din EA proveniți. Ea este voi, voi sunteți ea. Fiecare dintre Noi este acolo În lumină. Apoi puteți bea acest lichid de lumină. Imaginați vă cum el intră În gură, vă alunecă pe gât și vă hidratează din cap până În picioare și din picioare până În cap, fiecare micron, celulă, nucleu, atom din organism. Același lucru Îl puteți realiza și cu apa care curge la robinet și care merge mai departe la canal
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
un singur dor: În lini?tea serii ?? m? l?să?i s? mor La marginea m?rii; ??-mi fie somnul lin ?i codrul aproape, Pe-ntinsele ape ?? am un cer senin ". „Nemuritoare ?i rece" asemenea fiin?ei poetului, lumina lunii alunec? pe cer deasupra izvoarelor ?i a vârfurilor lungi de brad, cu aceea?i „nep?sare trist?": „Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntruna Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad". Sensul ultim al cunoa?terii eminesciene este prin urmare, aceast? expresie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aproape, Pe-ntinsele ape ?? am un cer senin ". „Nemuritoare ?i rece" asemenea fiin?ei poetului, lumina lunii alunec? pe cer deasupra izvoarelor ?i a vârfurilor lungi de brad, cu aceea?i „nep?sare trist?": „Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntruna Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad". Sensul ultim al cunoa?terii eminesciene este prin urmare, aceast? expresie superioar? a „nep??? rii triste" {,, Piar?-mi ochii tulbur?tori din cale; / Vino iar În sân, nep?sare trist?; Că s? pot muri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara? a mai apucat să Îngaime și s-a făcut livid la față, iar perlele spălăcite ale ochilor i s-au Întunecat și i-au alunecat ușor, ca două boabe de strugure, În cupa ascunsă a pleoapelor, și au rămas să Îi privească pe ceilalți doar bulgării albi, Înzăpeziți, de mort, ai omului tânăr care era Vasile Moare. Vezi că leșină! a strigat Puiu Nistea Îngrozit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ținându-se de mână au ieșit În asfințitul de iunie, fără să stingă nici o lumină, fiindcă lumina nu exista În afara lor nicăieri. Mergeau pe străzile desfundate pe care oamenii serioși le pregătiseră pentru ei, pentru viitorul lor, mergeau În tăcere, alunecau din timp departe, unde credeau că le e locul, În vis. Tremurând i-a sărutat mâna cu recunoștință și a luat-o la fugă, iar ea a râs Încântată și l-a privit Îndepărtându-se, cu o nesfârșită Înțelegere și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și Heraclit și meditase, În noapte, ca să Înțeleagă zădărnicia. Fericit a fost acel Heraclit când a pătruns lipsa de Înțeles a lucrurilor și a ignorat zeii. S-a ridicat și nu a simțit efortul, exact ca În clipa când a alunecat În leșin, ușor, parcă dus de apele fluviului care Îl cerea Înapoi cu infinită discreție și delicatețe. Apoi a mers prin Întuneric, poticnindu-se, cu brațele Întinse, ca un orb care Își pipăie zidul negru al nopții, fără cărare. Nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
acum scuipată, ca să Îți poți lua zborul ușor, cu iluzia nevinovăției... În sfârșit, acel cineva, care nici măcar nu icnise de efort, care părea scutit de mecanica respirării, l-a tras pe pod de parcă ar fi smucit o pernă gata să alunece din fereastră, și l-a lăsat rezemat de balustradă, năuc, Înghițind aer ca un Înfometat la masa nunții din Cana Galileii. Ar fi vrut el să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când a deschis ochii acel cineva
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]