9,188 matches
-
răspunsese din primul moment îndemnului învățătorului venit de pe alte meleaguri, mînat de crezul apostolatului. Realizase pe dată dimensiunile prăpastiei ce-i separa pe consătenii ignoranți de dascălul idealist, pe care în cele din urmă, perfid, cu o răutate gratuită, îl alungaseră. Ulterior, pe cînd frecventa în comuna vecină școala, Mintoniei nu-i fusese greu să-i deosebească pe profesorii cu chemare de cei lipsiți de ea, ce schimbau bucuria novicelui în corvoadă plicticoasă și nici să perceapă iritarea privilegiaților, deranjați de
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
scaunele invitaților sunt goale. Altfel spus, comunitatea s-a grăbit să pună propria ștampilă acolo unde a scuipat, cu ură, Moise. La priveghiul Mariei se va strânge tot satul; dar înainte, când fiii săi erau omorâți de Ică, iar ea, alungată din sat, mai nimeni nu era de văzut prin preajmă. Nici aceste aspecte ori elemente de contrast nu sunt subliniate în vreun fel de către autor. Acesta nu vrea să fie didactic nici în direcția răului, nici în cea a binelui
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
șaptea tensiunea meciurilor de fotbal din curtea școlii, "drama unor înfrângeri fără drept de apel", au făcut ca interesul pentru tinerii eroi de la Păltiniș să dispară definitiv. Aerul mitteleuropean al cărții este amplificat de drama lui Pubi, ultimul conte Teleki. Alungat din casă după venirea comuniștilor acesta trăiește în mizerie și anonimat. Practică munci degradante, doarme prin gară, își îneacă nefericirea în alcool. Copilul născut și crescut în mediul aristocratic își asumă noul destin în mod firesc, fără a face vreodată
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
câte tragedii se zvârcolesc, mute, în mijlocul veseliei tale. În fiecare zi, la fiecare ceas, provincia îți trimite cuceriri. Vin flăcăii câmpiilor și ai munților, cu soarele în ochi și cu brazda pe talpă; vin băieții orașelor, fugiți de la școală sau alungați de toamnele monotone și nostalgice ale mahalalei. Și unii și alții vin cu pumnii strânși, cu dinții încleștați, cu sufletele pline...". Rînduri de melodramă ironică, din vremea cînd "la Bulivar!" însemna la asalt! Cartea lui Mircea Damian, un album povestit
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
și obositoare discuții, că e nevoie să "tulburăm apele", printr-o programă adecvată pentru a crea condițiile unei necesare limpeziri. S-a adăugat apoi, în spiritul reformei care părea, totuși, a se înfăptui, sistemul variantelor de manual. Mai mult, am "alungat" din aceste variante de manual orice urmă ori intenție de comentariu, fie și ca model. Totul părea să meargă bine (nu foarte bine), când d-l ministru Hărdău ia hotărârea despre care a fost vorba aici și ne întoarcem la
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
acasă. Rică Olaru nu era dispus să intre Într-o conversație pe aceste teme. Ieși pe coridor, deschise geamul murdar și Înghețat, Își aprinse o țigară, respiră aerul rece și-și lăsă gândurile să zboare o vreme până când frigul Îl alungă În compartiment unde constată că cei doi, răpuși de munca de peste zi adormiseră. Ar fi vrut să citească, să mai revadă documentele și argumentația pentru cei de la București dar lumină nu era, singurul bec din plafon era unul ca de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că vorbesc de Dumnezeu!? Religia cu toate ale ei erau stric interzise În școală iar măsurile erau dintre cele mai drastice, o altă „binefacere” a regimului muncitoresc! Frumusețea apetisantă și voluptoasă a „viitoarei soții de pedagog” i-a stăpânit imaginația alungându-i somnul multe nopți la rând. Abia peste o altă jumătate de an, Rică Olaru află tragedia! Lenuța, Ty, a fost descoperită la cabinetul medical ca fiind ... Însărcinată! Mai toți din jurul său aflase Înaintea sa și seara În dormitor sau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
au ajuns În faza când Ștefan fu Întrebat: Nu mi-am Îngăduit niciodată să te Întreb de acuzațiile care ți-au fost aduse În dosar! Fane Își ridică fruntea, Îl privi cu căldură și făcu un gest ca pentru a alunga umbra unui nor prevestitor de furtună. Cred că Înțelegi că nu doresc să vorbesc despre ... dar, tu ești prietenul meu și mă simt Îndatorat și apoi, nenea Victor, mam’Maria ... ... și o să-mi fii și mai Îndatorat după două-trei minute
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în care își pierduse averea, dacă nu cumva lucrul acesta se aflase deja. La fiecare colț de stradă îl întâmpina o figură cunoscută; în fiecare autobuz vedea o siluetă care-i amintea de cineva. Toate acestea îl obsedau și-l alungau dintr-un loc într-altul. În mod intenționat se instalase într-un Paris care-i era necunoscut. Parisul lui fusese unul mic, în al cărui perimetru intrau apartamentul lui, tribunalul, Opera, Gare Montparnasse și vreo două restaurante. Între aceste puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
casa mai curată. —Iertați-mă, Mademoiselle, poate pentru că pe-aici am intrat prima dată, răspunse Charlot. Thérèse nu-l trata ca pe un servitor - pentru ea, el era parcă tot un țigan care-și găsise adăpost acolo până când o să-i alunge poliția. Numai bătrâna izbucnea câteodată în accese de furie și jura că, după ce se va întoarce fiul ei, o să ajungă să trăiască așa cum se cade să facă niște oameni bogați cum erau ele, cu slujitori adevărați, nu vagabonzi culeși de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de scandalagii. Chiar mă-ntreb ce-ar zice Michel. N-a intrat decât în hol, mamă, spuse Thérèse. — Da’ eu am auzit cum se duceau doi spre bucătărie. Și nu erai tu, tu erai sus. N-am putut să-l alung fără să-i dau măcar o coajă de pâine, interveni iute Charlot. Prea ar fi fost inuman. A plecat pe ușa din spate. Thérèse își îndreptă privirea spre fereastră și spre vremea mohorâtă de afară. Se auzea cum rafalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
capacitate de a persevera, atunci Carosse era într-adevăr un actor de geniu. În scurt timp răbdarea lui se văzu răsplătită: Charlot plecase din nou pe drumul spre St Jean. Actorul își scutură hainele de frunze și noroi și-și alungă amorțeala întinzându-se ca un motan castrat, mare și leneș. Pistolul din buzunarul hainei îi atinse coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
hârtie. Vreau să scriu o declarație până aduci tu poliția. Ea îi aduse tot ce-i ceruse și rămase încurcată în fața lui. Temându-se că o să leșine în prezența ei, Chavel îi spuse blând: —Te-ai liniștit acum? Ți-ai alungat toată ura din suflet? — Da. — Asta e bine, e foarte bine. Din dragostea lui nu mai rămăsese nimic, iar dorințele trupești nici nu mai contau. Nu simțea decât mila, blândețea și duioșia pe care o simți pentru orice ființă omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pod, hotărât să trag în ucigă-l toaca... M-am uitat în dreapta, m-am uitat în stânga, dar nici urmă de draci...Am cercetat fiecare colț, da’ degeaba...Draci...ioc! „Să știi că Dumnezeu o auzit ruga noastră și i-o alungat pe ucigă-i toaca.” am gândit eu. Si n-au mai venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de stinghia din pod și se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
8. Doi picoli le trag scaunele celor doi clienți, care se așază vizavi unul de altul. Luminile se sting în celelalte laturi ale încăperii. Un chelner se apropie cu un sfeșnic cu o singură lumânare. Lionel îl vede și-l alungă ferm: — Nici să nu te gândești! — Mai târziu, îi spune Robert chelnerului. — Cât mai târziu, spune Lionel și bate în lemnul mesei. Lumânări - de luni încolo. Chelnerul dispare. Șeful de sală le întinde meniurile. Cei doi citesc timorați felurile de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trezit, furat de subiect, cu ditamai cartea. Deși lectura tezei a fost captivantă, Încerc să nu devin, la rîndu-mi ...bovaric, și să rămîn simplu referent al unei lucrări excepționale. Sunt Într-o comisie de examen de licență: și ca să mai alung oboseala, mai cobor/urc pe panta ludicului. Spre exemplu, un student uitase prenumele lui Ruscanu, din Camil Petrescu: ca să-l ajut zic „doamna T și punctul G(elu)”. Sau, un altul are pe bilet Hamlet și Gaițele: după ce vorbește despre
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
rănită acum în partea stângă a abdomenului de corbii cenușii ai oștirilor dușmanilor tăi. tu păzește numai inima luminii portocalii, nu plânge, nu fi tristă, păzește inima luminii tale portocalii, căluții de mare, căluții-de-mare-anvergură din lac, hipocampii tăi dragi vor alunga amintirea corbilor cenușii, tu ocrotește cu trupul tău inima luminii tale portocalii. șase în al cincilea loc: strălucirea prințului ji este rănită, prințișorul ji este prins și dus în temnița-fărălacăt-a-chinului-de-spini, prințișorul ji, aliatul tău, a fost capturat, trebuie să înțelegi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ce ai tu de-o vreme, dragu' mamei? Că nici mănânci, nici bei, nici cânți, nici dormi ca mai-nainte. IERONIM: Sunt trist, mamă, că toate-n jur îmi par neîmplinite. Noaptea înghite lumina zilei în neguri și-ntuneric; zorile alungă pe celălalt tărâm Luna cea gânditoare; peste fetele și feciorii frumoși ca primăvara vine toamna și iarna anilor și-i gârbovește... MAMA: Eu îți știu leacul, dragu' mamei: ți-a venit vremea să te însori. Dacă din câte fete sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și-a putut vreodată o minte închipui. Cu mult mai frumoasă decât erai atunci când te-am visat... și totuși aceeași. FRUMOASA FĂRĂ CORP: Cum m-ai visat, Făt-Frumos? IERONIM (se ridică): Te-am visat trecând singură, singură și albă, de-alung de maluri de lac umbrit. Treceai abia simțit, parcă-ai fi pășit prin somn... FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mă mir de ce-mi spui! IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cele două surori ale mele, Ana și Dana. PRICINĂ. Doar n-ai să spui că tu ești... LIANA: Ba da, iubite tată, eu sunt Liana, fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți sărut mâna. (vine la Pricină, îi sărută mâna) LIOARA: Stau, mă uit și ascult și nu pricep nimica. Oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în bucate. PRICINĂ: Cu adevărat, așa a fost! LIANA: Tatăl meu, Pricină-Împărat, aici de față, s-a mâniat pentru asemenea vorbă, socotind că dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa noastră. Așa că acuma, la ospățul nunții mele, la care a binevoit să vină, i-am pregătit eu, cu mâna mea, bucate în care am pus, în loc de sare, șerbet de zmeură și miere de albine, ținând minte că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și s-a sfârșit de foame pe marginea unui blid gol al cuviosului. Nu-i chip, Sisoe! Asta nici n-ar putea să te-nțepe, că are acul bont și-n loc de venin miere. Uiți unde te afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri treceau pe-aici doi frați ai noștri întru neștirbită fericire. S-au oprit într-un dos de tufă, iaca acolo, și unul îl îmbia pe altul: "Rogu-mă sfinției tale, trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
simți spaima. Sălbaticii comunică și ei. Cu totul altfel însă. Se hârjonesc. La ei, comunicarea verbală deținere o pondere destul de neînsemnată în procesul socializării. Nu pot comunica decât cu corpul. Dau unul în altul pentru a se petrece, pentru a alunga monotonia, apoi se întreabă, ce faci, mă? Dai în mine, dai în fabrici și-n uzine? Și tot așa. Pretextul comunicării îl reprezintă un atac înscenat. La fel ca animalele care simulează o luptă pentru că nu pot vorbi articulat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Și bine te-ai întors din Infern! - dacă se poate spune așa. Se poate spune, domnule inginer. Se poate spune, fiindcă prin ce am trecut seamănă peste măsură de bine cu iadul... Petrache, care asista la discuție, a încercat să alunge tristețea momentului. Măi Costache! Invită omul în casă, ce îl ții la poartă ca pe un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bine ni s-a cuibărit în suflet... Într-una din acele zile, pe care le blestemam, ședeam zgribulit într-un colț al țarcului... „Unde o fi colonelul Brad Filip? Unde? Unde?” - îmi bătea în tâmplă întrebarea, fără s-o pot alunga... Atunci o voce aproape șoptită s-a auzit în spatele meu: „Costăchele! Eu sunt. Eu, Brad Filip! Dacă m-ai auzit, întoarce-te încet și poartă-te ca și cum aș fi un sergent oarecare.” Am crezut întâi că visez... Mi am tras
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]