834 matches
-
Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește și-i strunește bine încheieturile. Aceeași impasibilitate i se reașază pe chip. Poveștile se mai aud, dar foarte departe. Nu le mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în clopote de ger, Neîntrecute stele făcutu-mi-au lumină Ca să-mi trăiesc amarul prin lumea de mister. Ne-ascundem în iubirea, ce nu o poți minți Ea tace și ascultă de SUFLETUL DELIR, Și se aprinde-n CER, nespusele dorinți Cuvinte risipe, îmbătrânite-n SERI. O amintire vie, mi-apasă trupul nopții Îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi-e greu Și lacrimi multe am, Cum s-o învii din drumul său Puteri să-i mai redau... Spun mamei și nu-mi răspunde, Sunt tristă și îmi pare rău Că n-am putut să îi vorbesc De tot amarul meu. De se putea să mai aștepte Chemam pe lumile de vieți Și aer ei de mai aveam Din viața de profeți Eu îi rugam să o ajute Și-n timp să mă despart de ea Dar moartea rea pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care însă nu le-a prestat, și cu nevasta bolnavă, și cu droaia de copii pe cap, și cu iarna în coaste, plus ceva datorii la cârciumă că zicea să mai ia și el câte un rachiu ca să-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fără a exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să se vindece în timp sau însorindu-le cu dulcele și amarul tinereții fulgurante. Spre uimirea lui Mihăiță și chiar a părinților, Vișinel nu se îndrăgostise de nici o fată, deși acestea îi adresaseră chemări, el fiind un cavaler chipeș și înzestrat din belșug cu acel atribut numit de vino-încoace! Nimeni nu putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a breslei (prin continuarea tradiției întâlnirilor de promoție, găzduite, subliniez, de organizator!). Din zile luminoase, dar și din zile negre e făcută vârsta înțelepciunii: împliniri (prin copii, nepoți, strănepoți), dar și pierderi de neconsolat (20 august 1983 cea mai neagră, amarul și disperarea despărțirii de soție). Et la vie continue... «Mariana, draga mea! Mergi cu bine! Îndrăznește! Viața este a acelora ce îndrăznesc!» Tata. Așa își încurajează tatăl de 75 de ani fiica decisă să plece din țară, în momentele tulburi
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar el avea o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată Rusia aceasta a voastră și norodul tare năcăjit. Mai toarnă-mi, Mașenca, un păhărel, căci m-a apucat amarul. Privesc și văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la tine și mă gândesc la cu totul altceva. Oaspetele părea frământat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ți-aș zâmbi ca un copil . Te-aș striga, dar n-o pot face, remușcări mă chinuiesc, mi-este atâta de rușine să Te chem, chiar nu-ndraznesc. Mă retrag mai bine-n casă, să-mi ascund, să-mi plâng amarul, căci în casa-mi șubrezită n-ai să treci Doamne hotarul . Tu nu poți privi păcatul, ochiul Tău preaînțelept nicicând n-o să mai privească, n-ai să mă mai strângi la piept. Ce-aș putea să fac acuma ca să fiu
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
la Gălata de Sus să nu ne uite cu pomenicul la svîntul jităvnic; iar carele dintru dînșii, preut sau diiacon, ne va uita pre acela să nu-l ducă Dumnezeu Svinția Sa la dulceața Raiului, ce să-l pogoare la amarul Iadului și să aibă parte cu Ariia în vecii vecilor amin”. Iaca și un bărbat, părinte, care cine ști ce datorii o fi făcând, că a ajuns să vândă o casă fără știrea femeii. Mare ți-i minunea Ta Doamne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de fel de motive ca să îl caute la telefon, se trezește sperând că odată și odată se va întâmpla și minunea la care speră, să aibă o oră de dragoste adevărată și nu de sex, atunci îi va povesti tot amarul ei, îl va întreba deschis dacă o iubește, după felul în care se poartă simte că există altă femeie în sufletul iubitului ei, de câte ori îl sună e pus pe fugă, de câte ori îi propune să se întâlnească el are ceva urgent
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acum mult mai bine - e mai stabilă din punct de vedere psihologic de când merge la școală și s-a Împrietenit cu alți copii - decât pe vremea când stătea numai cu mine. Nu vă scriu scrisoarea aceasta pentru a-mi vărsa amarul de a fi fost respinsă la audiție. Dimpotrivă, vreau să-mi exprim recunoștința cea mai sinceră. E un păcat să-ți trăiești viața fără a te bucura de ea, așa aveți obiceiul să spuneți mereu. Eu n-am mai băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât de simplu, de ce omul încearcă să-și definească amarul în raport cu cineva, în raport cu sfinții, cu eroii, cu personajele fantastice, dar nu cu sine? De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie? Dacă Iisus a suferit ca om și nu ca Dumnezeu, de ce să nu luăm omul ca model de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de borș pentru tine, unul pentru Didina, o bucată de brânză pentru tine, una pentru curva satului, un ou ție, unul ei! Mânca-o-ar amarul de spurcăciune!" Două linguri, două cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu trebuie să miroase, urechi da, mai decupează o ureche și încă una, întoarce felia pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre, ai un suflet cât un cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îl privise timid pe Sampath, iar Sampath îl privise pe el. În mod curios, fiecare dintre ei se simțise expus și vulnerabil în fața celuilalt. Nici unul din ei nu rosti nici un cuvânt în timp ce toți ceilalți începură, din nou, să-și verse amarul. Apoi Sampath se mutase pe pat astfel încât să-l privească printre frunze și refuzase să se întoarcă din nou cu fața, într-atât se temea de tare că va trece prin aceeași traumă care-i făcuse să-i fie rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lumină al celor din întuneric. și strigătul din zori al fiilor nenăscuți vreodată. Mă apasă indiferența lumii față de eternitatea primită în dar.. Nu mă miră fățărnicia și minciuna, ce lasă urme adânci pe coloana infinitului din noi. Și-mi plâng amarul întregii lumi și rănile ce încă-s vii, prin colțuri ascunse. În timp, furtuni se nasc și se sting in mine, cu zgomot surd. Mă doare eclipsa totală de dragoste și iar urc învinsă în căsuța din turn, a inimii
Eternitate by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83233_a_84558]
-
copilul său mic? - și urla la fetiță cu o voce răgușită, dar răsunătoare, ba o mai și înjura că o bagă undeva dacă nu tace odată... metode feroce pe scurtă durată... Toți din familie stăteau jos, numai micuța își striga amarul către lume, stând în picioare... nu spre familie... vorbea cu lumea întinsă despre suferință... omul enervat la culme se ridică și face un pas amenințător către pitica, care de spaimă se așeză forțată pe scaun, dar plângându-și soarta de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
De data asta, Gicu și Gore beau coniace. Sandu nu-și iese din ritm, tot cu Tămâioasa lângă el. Cum lumea se pregătește pentru Înviere, cei trei sunt singuri În bodegă. Ei și combina muzicală din care acum Își varsă amarul Constantin Eftimiu... Mă, Gheorghiță, un’ te duci, de nu stai nici să mânânci? Mă duc, mamă-n sat la fete, unde dorul mă trimete... Vocea lui Gore face geamurile să trepideze. Mă, Becali, un’ te duci, marmeladă nu mănânci? Mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de o mulțime de scaune goale. Probabil doar așa s-a acceptat compromisul de a sta la masă cu bărbații. Mi se părea un caraghioslâc total. Nu am comentat absolut nimic. În primul rând fiindcă nu puteam decât să sporesc amarul acelei femei cu ochii așa de frumoși și cu minte minunată, ținută cu circuit închis să nu îi vadă nimeni nici mintea, nici trupul. Știu însă că l-am detestat pe bărbatul ei, încercând să îl înțeleg, totuși. Din orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bucuroasă de nițică abordare mult mai personalizată și mai umană). Ieri, pe întuneric și frig (se luase curentul și era viscol), mama îmi spune la telefon (după ce le-am zis să se mute în Berceni, la Andrei): „Lasă-ne în amarul nostru, nu ne mai da indicații, lasă-ne în pace, du-te în Florida și lasă-ne pe noi cu necazurile noastre”. Evident, mi-a tăiat tot cheful și m-a făcut să mă simt vinovată. După care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noiembrie 1872, București - m. 30 noiembrie 1934), poet, epigramist dar mai ales autor de romanțe: „Îți mai aduci aminte, doamnă?” Primul președinte al Societății Scriitorilor Români” - aprilie 1908. MAMEI Astă seară simt în mine Clocotind trecutul mort; Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și‐ n suflet port. Astă seară moartea rece Mi‐e atâta de aproape ... Ca și lacrima ce‐ mi trece Arzătoare printre pleoape . Obosit de râsul farsei și scârbit de plânsul dramei, Văd cum alb din întuneric Se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
susținând simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” și “pelinul” sunt invers proporționale și totuși strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]