761 matches
-
o societate care organizează evenimente. Munca sa îi place dar este stresantă. Este singur la părinți. Tatăl său, fostul director al întreprinderii în care acesta lucrează, este pensionar, dar continuă să fie mereu prezent (situație în legătură cu care Xavier trăiește sentimente ambivalente). Acesta era un tată puțin prezent în casă, pe care nu te puteai sprijini prea mult, care aprecia munca, critica cu ușurință și era intolerant, manifestând uneori atitudini superprotectoare. Xavier tăiește singur dar a avut trei experiențe de viață de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unei gândiri mature în care avantajele și dezavantajele sunt cântărite, în măsura în care este posibil împreună cu pacientul, astfel încât să se evite ca aceasta să devină o întărire pozitivă puternică a răspunsului de criză și a manifestării comportamentelor problemă. Amantul Doamnei B. este ambivalent în legătură cu dorința sa de a întrerupe relația. El îi vorbește despre acest lucru de nenumărate ori Doamnei B. ceea ce îi provoacă o stare de stres puternică. Doamna B. ar dori să-și convingă iubitul să n-o părăsească. Ea cere
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
componentelor cererii agregate; 2. expunerea la șocuri asimetrice și contaminări regionale și globale ca urmare a ciclicității evoluției economice și, în contextul liberalizărilor multiple reglementate - comerțul internațional, circulația capitalului și a forței de muncă; 3. economia națională este supusă transferului ambivalent de efecte din și spre economiile celorlalte țări, inclusiv cele de natura stimulentelor sau recesiunii ca urmare a gradului ridicat de deschidere, îndeosebi în raport cu Uniunea Europeană. Riscurile economiei de piață ar trebui să fie asumate în primul rând politic, prin consens
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
încît totul să rămînă proprietate comună"215. De aici se va naște și argumentul care va servi mai tîrziu la justificarea expansiunii teritoriale Lebensraum-ul a popoarelor mai bine dotate de la natură. În cele din urmă Herder apare contradictoriu, confuz și ambivalent. Tot astfel el subscrie și altor idei, mai puțin belicoase, cu scopul de a idealiza meritele propriului său popor și originalitatea fără pereche a acestuia. "Numai gloria națiunii germane, observă el cu complezență, a servit de drum al libertății întregii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Romania. Totuși, surzii sunt temători în privința unor aspecte cum ar fi: lupta împotriva auzitorilor care au încercat interzicerea folosirii limbajului gestual și care dezvoltă metode de educație destinate izolării copiilor surzi de limbajul gestual; împotriva doctorilor și profesorilor care sunt ambivalenți prinvind viitorul limbajului gestual și entuziaști cu privire la viitorul tehnologiei, cum ar fi implantul cohlear. Concentrarea comunității medicale asupra surzilor ca pacienți, care trebuie îndepărtați de afilierea lor la diferite asociații de surzi, a constituit întotdeauna o temere în cadrul comunității. Cultura
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]
-
asistă (O'Leary, 1988), influențând propria lui relație cu părintele agresat. În funcție de experiența copilului cu fiecare dintre părinți, comportamentul soțului abuziv poate genera ostilitatea copilului împotriva acestuia. Dar copilul se poate identifica și cu agresorul sau poate avea o atitudine ambivalentă față de acesta. Empatia cu victima provoacă suferință empatică. De aceea, fiind incapabil să intervină eficient și pozitiv, copilul se va îndepărta treptat de părintele agresat, devalorizându-l. * Ce rol au semenii în dezvoltarea agresivității ? Copii învață anumite comportamente sociale, mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
scrieri. 3.2.1.1.1. Theós este numele cel mai des întâlnit. Septuaginta a tradus prin el pe ebraicul ’Pl / ’Eloah / ’Elohm și toți traducătorii îl transfera la fel, ca pe numele generic al divinității. Termenul posedă o ambivalenta de fond: îl desemnează nu numai pe Dumnezeul unic, exclusiv: ... oídamen hóti oudèn eídolon en kósmÄÎi kaì hóti oudeìs theòs ei mg hežs (1Cor 8,4b): „... știm că idolul nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rațiunii (B. Kapferer, p. 2002, 22). În dezbaterile antropologice recente, relația dintre magie și știință - altfel spus, dintre gândirea simbolică și gândirea științifică - nu mai este pusă Într-o schemă deterministă referitoare la progresul umanității de la primitivism la modernitate. Raporturile ambivalente dintre magie, religie, știință și tehnică drept expresii ale unor modalități socioculturale diferite de a construi diverse modele ale lumii (ceea ce implică glisări Între perechile de concepte: credință - rațiune, cunoaștere empirică - cunoaștere metaforică, psihologic - parapsihologic) constituie astăzi un subiect de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În același timp, o critică a lor. Pentru că, prin Însăși existența ei, communitas pune sub semnul Întrebării regulile sociale structurale și sugerează noi posibilități (1974, p. 202). De aici derivă caracterul periculos, amenințător, al oricărei secvențe liminale. Și, implicit, caracterul ambivalent al oricărui sistem ritual. Pe de o parte, ritul ține oarecum În frâu nemulțumirile și aspirațiile de schimbare, le oferă o formă „legitimă” de manifestare și le sublimează În simbolic (regăsim aici ecourile modelului „riturilor de rebeliune” propus de Max
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se explică, probabil, prin polivalența structurală a carnavalului: el se individualizează prin caracterul eterogen (include rituri și elemente ritualice din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un autor la altul: performanțe artistice, farse și dramatizări hilare, forme de amenințare simbolică, defilări marcate de acte și declarații licențioase, travestiri, consum excesiv de băutură, spectacole stradale improvizate (D. Gilmore, 1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă statusurile și rolurile sociale și accentuează ideea de libertate (C. Humphrey, 2001, pp. 40-42); inversarea normelor sociale, parodierea formelor de exercitare a puterii, exagerarea (excese ale unor gesturi licențioase, excese de consum alimentar), suspendarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sângeros, fiecare se străduiește să stingă flacăra vecinului. Focul se Îmbină cu amenințarea morții, dar această amenințare, strigătul „Sia ammazzato!”, pierde tot mai mult din semnificația directă și unilaterală de omor cu cât sporește În intensitate și dezvăluie natura profund ambivalentă a urării morții. ș...ț Toate combinațiile verbale citate de el (Goethe - n. M.C.), În care urarea morții servește exprimării unei bucurii sau a ironiei lipsite de răutate, a măgulirii și a complimentelor, Își mențin sensul inițial. Tocmai aceasta creează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
servește exprimării unei bucurii sau a ironiei lipsite de răutate, a măgulirii și a complimentelor, Își mențin sensul inițial. Tocmai aceasta creează caracterul și farmecul specific formulelor de adresare carnavalești, inadmisibile În alte Împrejurări. Secretul problemei stă tocmai În Îmbinarea ambivalentă a ocării cu lauda, a urării de moarte cu urarea de bine și viață, În atmosfera de sărbătoare a focului, adică a arderii și regenerării. ș...ț Combinarea expresiei „Sia ammazzato!” cu o intonație voioasă, cu un salut prietenesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zâmbetului înțelegător, tolerant. Perspectivele metafizice pe care le deschide, conștiința nimicniciei și a fatalității condiției umane imprimă răsului declanșat de umor o notă aparte de tristețe resemnată. Impura veselie a umorului, germinând din solul intuitei nefericiri, primește o exteriorizare la fel de ambivalentă, condensabilă cel mai bine în oximoronica expresie românească a "râsu'plânsului"200, pusă în circulație și explorată magistral de Nichita Stănescu. Aceste considerații vizează în primul rând umorul propriu-zis, care poate fi numit și "alb" sau pe cel "roz" al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de oculist", așa cum nota Al. O. Teodoreanu, sau de "oftalmoftolog", cum remarca printr-o ingenioasă invenție terminologică Vasile Gogea, pentru că "ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a văzut el cu ochiul liber."143 Atitudinea caragialiană ambivalentă, ludică și serioasă, detașată și angajată totodată, în esență de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fiecărei societăți. Termenul „global”, dacă este înțeles în mod coerent, trebuie să-i includă pe toți. Doar dacă omul este protagonist și nu sclav al mecanismelor producției, societatea devine o adevărată comunitate de persoane. Globalizarea este un fenomen intrinsec ambivalent, la jumătatea distanței dintre un bine potențial pentru umanitate și o daună socială cu consecvențe grave. Pentru a ne orienta în sens pozitiv dezvoltarea multidimensională, va fi necesar să ne angajăm pe deplin pentru o „globalizare a solidarității”, în respectul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele sunt ambivalente și primejdioase, drept care mi se pare foarte important să am o voce clară și egală. Nu-mi place să mă las furat de emoții ce pot fi false, chiar când izvorăsc din mine. Am o aprehensiune a dezastrului. Nu mi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul „de depășit-de atins“. * Existența secvenței „de depășit-de atins“ nu este decât consecința modului ambivalent în care poate fi resimțită limita în spațiul conștiinței: ca neajuns și ca împlinire. Insatisfacția în fața limitei resimțite ca neajuns și jubilația în fața celei resimțite ca împlinire reprezintă temeiul afectiv al secvenței „de depășit-de atins“. * Deoarece limita interioară („natura din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Italia sunt tributare, În mod vădit, operei lui Paul Ginsborg, iar capitolele despre Spania reflectă ceea ce am Învățat citindu-l și ascultându-l pe remarcabilul Victor Perez-Diaz. Le datorez, lor și lui Annette Wieviorka - a cărei analiză magistrală privind reacția ambivalentă a Franței postbelice la Holocaust din Déportation et génocide a marcat profund propria mea versiune a acestei povești nefericite -, mulțumiri adânci. Concluziile mele despre „Europa ca mod de viață” au fost influențate În mare măsură de scrierile unui strălucit avocat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întrucâtva diferite. Pentru regiunile protestante ale Scandinaviei și Marii Britanii (sau În abordarea protestantă a unui neamț din nord precum Schumacher), CECO avea un iz autoritarist. Social-democratul Tage Erlander, prim-ministru al Suediei Între 1948 și 1968, chiar Își motiva poziția ambivalentă față de aderarea la CECO invocând strivitoarea majoritate catolică din noua Comunitate. Kenneth Younger, consilierul lui Bevin, nota În jurnalul său pe 14 mai 1950 (la cinci zile după ce aflase despre Planul Schuman) că, deși era de acord cu integrarea economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problemele intelectuale pentru a deveni intoleranți”. Dezbaterea culturală În Anglia (și, În mai mică măsură, În restul Regatului Unit) era centrată pe un subiect intern: apăruseră primele indicii ale unei anxietăți durabile pe tema „declinului” național. E simptomatic pentru dispoziția ambivalentă a Angliei postbelice faptul că țara tocmai câștigase un război de șase ani Împotriva dușmanului ei de moarte și se angajase În experimentul fără precedent al capitalismului social - Însă tot ce vedeau comentatorii culturali erau semnele eșecului și dezintegrării. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un caz izolat. În 1943, regimul lui Mussolini părea cât se poate de firesc milioanelor de italieni care nu cunoscuseră alt guvern pe timp de pace6. Starea morală a celor mai mulți intelectuali italieni În anii de după război reflecta, așadar, postura oarecum ambivalentă a Întregii țări, prea Înglodată În propriul trecut autoritarist pentru a ocupa un loc central În treburile europene. În orice caz, Italia fusese mult timp ciudat de periferică În cultura europeană modernă, poate și din cauza propriei istorii și geografii centrifuge
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anchetelor până În 1963, când Bonnul a Început să exercite presiuni asupra lor. Acestea au avut impact abia după 1965, când guvernul federal a prelungit termenul de prescriere de douăzeci de ani pentru cazurile de crimă. Adenauer Însuși avea o atitudine ambivalentă față de aceste probleme. Pe de o parte, el Își dădea seama că o tăcere prudentă era de preferat declamării provocatoare a adevărului În public - germanii din acea generație erau atât de compromiși moral, Încât democrația nu putea să funcționeze decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împiedicat să-și exprime durerea, Împărtășită de alți francezi, atunci când britanicii au scufundat mândra flotă mediteraneană a Franței la Mers-el-Kebir În iulie 1940 - dar amintirea acestui fapt nu l-a părăsit niciodată. De Gaulle avea motive solide să nutrească sentimente ambivalente față de Washington, unde Franklin Roosevelt nu-l luase niciodată În serios. Statele Unite menținuseră cu regimul de la Vichy relații mult mai bune decât ar fi fost decent sau prudent. Franța a lipsit de la negocierile aliate din timpul războiului, și chiar dacă acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
relațiile anglo-americane Între 1957 și 1961. Dar faptul, demonstrat deja, că sprijinul Washingtonului nu era garantat În orice Împrejurare, l-a Împins pe Harold Macmillan exact spre contrariul concluziei trase de Charles de Gaulle. Indiferent de ezitări sau de sentimentele ambivalente față de anumite gesturi americane, guvernele britanice aveau să adere de acum Înainte cu loialitate la pozițiile Statelor Unite. Numai astfel puteau spera să-i influențeze pe americani și să-și asigure sprijinul acestora În momentele critice. Această realiniere strategică va avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]