2,720 matches
-
spunând: „Vana! Vana! Sper că răzbunarea mea te va urmări și dincolo de mormânt”. Desigur, secretul nu a fost deconspirat, dar, după cum s-a putut vedea, răul fusese deja făcut. Zala a suferit în tăcere, câteodată bea vin pentru a se ameți și a suporta mai ușor, dar povara noii sale înfățișări era prea cumplită. Să nu se mai poată arăta lumii! Tocmai ea! După îndelungi reflecții, le-a comunicat părinților că nu mai poate continua astfel. Și le-a cerut, pe
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
-te în mângâieri, Aducând în față ziua de vară E mult de-atunci! Parc-a fost ieri! Tu înaintând cu pași ușori Cu un zâmbet de madonă, Pe mine m-au cuprins fiori Privindu-te cu dragoste enormă. M-ai amețit cu-al tău sărut Dăruit cu aleasă gingășie, Nu pot astea să le uit Și mă pierd în reverie. Apoi, la prima-mbrățișare M-am contopit cu al tău trup, Eram treaz, dar o visare M-a cuprins, cum s-
NU POT UITA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361815_a_363144]
-
o clipă pe-o petală, Să fiu precum un crin, mai pur și mai curat, Dar nu mi-a fost permis nici măcar o dată Să fiu precum o floare de încoronat. Și ninge prin văzduh cu flori de cireș Să ne amețească să ne mai imbie Cu dulcele amar al vieții, angelesc, Cum e realitatea, nimeni să nu știe! Mă simt precum zăpada prinsă de picioare Și simt că trăiesc doar pentru că sunt, Aș ține-n palme floarea, puținele-i petale, Dar
NINGE CU PETALE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361946_a_363275]
-
puștoaica? Cum a mers treaba? - Sincer, nici nu mă așteptam, a început Mișu să vorbească foarte calm, cu voce joasă, plin de importanță. A fost dificil, că e mică, n-are experiență deloc. M-am înarmat cu răbdare și am amețit-o cu vrăjeala până aproape că s-a dezbrăcat singură... - Oho! N-ai ajutat-o de loc? l-a întrerupt un altul din grup, oarecum batjocoritor. Ce cuminte fată! Înseamnă că nu ai fost tu primul, bă prostule! - Prost ești
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
Rogers, s-a scuzat că nu poate să-mi pronunțe numele (pățesc acest lucru pe la toate conferințele!). Mă recomand, atunci „Smarandacii” [ch, che se citesc - în general - „ci” în engleză]. La „Cărămida roșie”: pizza, bere și ... fizică! Radiind de bucurie, „amețit” de succes, am plecat împreună cu inginerul Dave File (care asistase la ambele prezentări ale mele și mi-a cerut să i le trimit) la Red Brick Pizza (Pițeria „Cărămida roșie”; mă rog, „Dicționarul explicativ al limbii române” a preluat termenul
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
cu pachetul sub braț ieși din magazin. Nu merse mult și-l fulgeră un gând „Pâine, salam, brânză - astea sunt făcute de muncitori, oameni simpli care nu prea fac caz de igienă”. Aruncă pachetul într-un coș de gunoi și amețit de foame și de gândurile negre ce-i roiau prin minte, se îndreptă cu pași nesiguri spre casă. Aici plăti femeii care își terminase treaba și se întinse în pat, gemând obosit. Foamea îl chinuia acerb. După un timp se
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori, să mă smurdă...! E primăvară și tânjesc Cu mina mea pliurdă, Cu tine-o vară să trăiesc
PRIMĂVARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366055_a_367384]
-
meu nu are nicio tangență cu acest eveniment, tot apar țesături care-i prind numele. Doamne, se tângui femeia, trăim un coșmar care se tot agață de familia noastră! Însă nici nu apucă să pronunțe ultimele cuvinte și simți că amețește. O gheară puternică îi prinse pieptul. Căzu în genunchi, lângă un fotoliu. - Simt că mor, zise, pe un ton slab. Apoi întinse mâna, pe covorul maro cu motive negre. Văzuse acolo ceva: un telefon mobil care abia își arăta colțul
PROMISIUNEA DE JOI (IV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366074_a_367403]
-
invitat, ieși, apoi începu să se rotească prin cameră, lovindu-se de pereți și de obiectele din jur. Talestri încercă să îl prindă, dar nu reuși din primele încercări. Pentru ea părea doar o joacă, în timp ce pe fața Burneshei, deși amețită de vin, se citea îngrijorare. Într-un final, prințesa reuși să apuce vulturul de o aripă, apoi îl propti de pardoseală, ținându-l strâns, dar drăgăstos. -Așa deci, zise aceasta, ești ditamai luptătorul! Vulturul își roti prin cameră ochii împăienjeniți
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
nu-i stă bine să se lanseze în cugetări de genul: „Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător.”; „Cultura e o formă de viață, prin care o colectivitate umană își exprimă forța creatoare.”; „Sinceritatea poate ameți mai mult decât falsul mister al minciunii.” etc. etc. Dar și unele scânteitoare : „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.” În schimb, scriitorul este în elementul său când povestește întâmplări sau când descrie momente de manifestare irațională a vieții pe
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
O las să-mi treacă prin noapte, mirat Privirea ta naște în clipele dulci Fiorul unui strigăt curat. Apoi, Și-o vorbă va face, deodată, lumină Cu sunete calde răscolind privirea ... Într-o noapte cu stele și lună plină Ne amețește, tăcută, iubirea . Referință Bibliografică: VINO / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VINO de LIA RUSE în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365446_a_366775]
-
crapă și din oglindă ei intră-n culise cu simțul răspunderii fără simțul răspunderii un poem în buzunarul tău stâng crescând cum o frunză m-am rătăcit în codrul urban la agenția națională ațipit este gestul tău voluptos visez că amețesc de atâta vitalitate stins bolborosind în brațele tale” Logica merelor sălbatice „scenă de dimineață care nu se repetă de câteva zile nu poți să oprești gândul acesta fără sfârșit cu toată lumina atrăgându-te în nebănuite cotituri spre instrumente acorduri
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
să beau poșircă, mai bine nu beau nimic! Îmi place să văd că și dumneavoastră vă pricepeți la băuturi fine! Femeia surâde subțire; oaspetele a venit la ei afumat și e sigură că nu o astfel de licoare l-a amețit. Nu au pomenit nimic de vreo vizită, când au vorbit, după-amiază, peste gard. E drept, bătrânii i-au invitat la ei la un pahar, dar au declinat invitația tocmai din motivul că le venise feciorul acasă. Pentru ei, cei de
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
aer, în sufletul meu cel gol. Prea rece pentru a fi atins. Prea sumbru ca să fie priceput. Prea lucios ca să fie curățat. Nu pricep ce-i cu steaua din dreptul tău de ce se prăvale fără răgaz asupra mea? De ce ma amețește? De ce mirosul ei mă tulbură peste cutremurul de culori al vârstei mele? GREȘEALĂ Fericirea unui mărunt lucru, Călătorește-n lumea mică. în universul prea abstract. Căci am visat un orb din naștere, Și-am devenit un tact. M-am mâniat
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
moale si plăpând de chin si scântei. Izbucnește sufletul prin tunetul de foc zvâcnești pulsându-mi ce mi-a dispărut cândva din locul inimii... Tunetul îmi vorbeste despre tine și marea îți duce dorul unindu-se cu cerul ca să-și amețească memoria. Râmai în tulburarea mea Precum o carte ce demult citită Rămâne o amintire plăcută. Și nu mă pot apropia de-a ta ființă Rămâi prea mult acolo. A ta strigare îmi cutremură corpul. Mi-am pierdut controlul Și nici
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
blândă prin adierea vântului era precum mângâierea sfioasă a unei palme netede, ușor tremurânde, ce aducea cu sine alintul suprem, atunci când parcă și timpul era vesel în simplitatea sa, iar cei ce îl împărțeau simțeau că se învârt pe loc amețiți de licoarea fericirii, cuprinși fiind de mirajul privirii atâtor martori sublimi în existența lor, măreață peste toate... Apoi, încet, își făcu loc dintr-un ungher pătruns de umbra întunericului, masca tristeții, ce poartă cu sine clipe-ndurerate, vise pierdute pe
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
aproape de podul străin luminos la bază cu scâncete deunăzi simțeam cum mijise o punte din dureri și doruri nespuse din veniri și plecări din puful amintirilor și parfumul florilor de azi. brazii-și lăsau pânza lichenilor până-n pământ aroma rășinilor amețea firea-n rotocoale elicoidale ce prindeau viață țesând marginile stabilopozii trecerii. te văd trecând puntea. mă văd trecând puntea din sens opus colțurile buzelor mi se ridică în sus zâmbesc înduioșându-mă de picioarele-ți goale în sandale și sacou
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
trebuia să fii departe terminând lucrul cu desfăcutul casei. plătești degeaba chiria pe o-la-ri-u te-ai stabilizat ți-ai luat te-ai mutat în locul cu balconul spre fețeni ai cum s-ar spune domiciliul în urbe ce tulburi la ape amețindu-te amețindu-le? mă mai plimb pe sub podul vinerii mari pe punte să văd petuniile mușcatele înflorite să mai aud șoaptele apelor înfruntându-se pe parole. afurisită punte cum se-ntinde de te învață și cum să citești noul testament
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
fii departe terminând lucrul cu desfăcutul casei. plătești degeaba chiria pe o-la-ri-u te-ai stabilizat ți-ai luat te-ai mutat în locul cu balconul spre fețeni ai cum s-ar spune domiciliul în urbe ce tulburi la ape amețindu-te amețindu-le? mă mai plimb pe sub podul vinerii mari pe punte să văd petuniile mușcatele înflorite să mai aud șoaptele apelor înfruntându-se pe parole. afurisită punte cum se-ntinde de te învață și cum să citești noul testament nu cercetând
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
a înecat de-atâtea ploi, Adâncul ei a sufocat cărarea, Plouă cerul peste el și peste noi Și arde-n valuri scântei de pești ca sarea. Dimineața a plouat cu bărci de canotaj Albind orizontul de Terra Nova, E ziua amețită de-un miraj, Noi ne salvăm iubindu-ne în prova. Dar marea nu știa că mai plouă, Simțea doar valul puțin mai dulce Iar lumea apei ne-mpărțea în două Și n-au un colac de care să se-apuce
PLOUĂ PE MARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366761_a_368090]
-
Acolo, la lumina lămpii agățată de cuiul din peretele casei bătrânești de sub pintenul dealului de la Valea Dăii, pe care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși, pe care o tot învârtește până amețește dis-de-dimineață, netezind încă odată cu grijă colțurile țuguiate ale carpetei, insistând mai acatării la coșul de fum de lut și piatră spartă de deasupra acoperișului de șiță din spatele bojdeucii. Afară, în absența ei fizică, pe coastele înalte ale luncilor, văilor și
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
aripi de oțel Ne-mpresurau, Acolo unde avut-am Revelația iubirii? Același te-am simțit Și totuși puțin altul, Mai mare ,mai puternic Dar tot atît de sigur De tine, cel pe care Il admirăm demult. Revederea noastră , M-a amețit, se pare; Simțurile mi le-a trezit. Cu valurile-i calde M-a năpădit iubirea, Și-n ea m-am cufundat, Plutind într-o lume Necunoscută mie. Primul sărut fierbinte, Primele mângâieri, M-au electrizat, Și m-au îmbătat. Pentru
DE CÂTE ORI TE-AUD de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365623_a_366952]
-
ajunge! Tu nu îți poți permite să cazi. Forța este în tine. Doar tu te poți ajuta. Ești puternică!” Zicându-și acestea, se ridică ușor la marginea patului și, după câteva respirații și inspirații controlate, se ridică fără a mai ameți și merse la baie. A avut totuși o teamă să se privească în oglindă, întâi din frica de a nu leșina din nou, dar și de groază să-și vadă chipul, convinsă că nu are cum să arate prea bine
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
fițe și "bijuuri" mai sofisticate. Ea prefera să strângă banii economisiți. Renovase bucătăria modernizând-o, era mândria ei! Singura bijuterie pe care și-o permitea era un trandafir din grădiniță, din tufa preferată a mamei. Acei trandafiri parfumați ce te amețeau cu parfumul lor și pe care mama nu o lăsa să-i taie. Zâmbea în gând amintindu-și cum o certa și așa ca un copil răsfățat îi tăia ca un semn de răzvrătire copilărească împotriva mamei. Era singura supărare
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
rezultatul culturii și nu invers. Democrația pe care o suportăm azi nu este interesată cu adevărat de arta sacră. Arta este un bun colectiv doar în măsura în care ortiștii sunt înregimentați de partidele politice care me fărmițează și de ideologiile care ne amețesc. Arta e bună numai după ce statul o cumpără ca pe o prostituată de lux pentru propria lui distracție și pentru a experimenta mereu alte dogme și doctrine din ce în ce mai primejdioase. Sfatul meu este să mergem înainte cu Credință, odată cu cerul deschis
DESPRE ADEVĂRUL CREAŢIEI, ALTERNATIVĂ LA TOATE IDEILE ŞI CREDINŢELE RELIGIOASE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365693_a_367022]