891 matches
-
zis cu cariera mea. N-am nici o șansă să devin partener. Probabil că nu mai am nici slujbă. Din câte știu eu, totul s-a terminat. Într-un final, dau cearceaful la o parte și cobor din pat, slăbită și amețită. Ieri n-am mâncat nimic, îmi dau brusc seama, în afară de cei câțiva Shreddies de dimineață. Ieri la ora asta eram la mine în bucătărie și mă pregăteam să plec la serviciu, superfericită și fără să am nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am cum să încep. Să sparg ouăle ? Să le fierb ? Să le arunc de perete ? — Uite ouăle. Eddie trântește un cofraj uriaș pe masă și-i ridică capacul. — Sper că ți-ajung ! Mă uit la rândurile de ouă maronii, ușor amețită. Ce naiba caut aici ? Nu pot să gătesc ouă Benedict nici pentru papa. Nu pot să le fac acestor oameni micul dejun. Va trebui să le spun adevărul. — Domnule Geiger... doamnă Geiger... — Ouă ? mă acoperă glasul lui Trish. Eddie, nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-a extras de sub mine, mi-a pus sub cap o pernă alcătuită din fusta mea șifonată și pătată de zmeură, și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre mine, și chipul îi e străbătut de un licăr amuzat. — Ai dormit bine ? — Cât am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți mai acorde o șansă, să știi. Plescăie din limbă. Am fost pur și simplu îngrozită. Evident, n-am putut să-i spun nimic... Evident că nu, îngaim. Mersi că mi-ai spus, Lara. Habar n-am avut. Mă simt amețită. Nu mai înțeleg nimic. Deci Arnold nu mi-a luat apărarea absolut deloc. El este cel din cauza căruia am fost dată afară. Nu-l cunosc deloc pe omul ăsta. Tot șarmul ăla plin de bonomie și de veselie - e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
celui care Îndrăznește să se apropie, nenorocire armatei care se Încumetă să-și Înalțe tabăra pe malurile lui! Din râu și din lacuri se ridică, În fiecare seară, o pâclă groasă, pufoasă, care escaladează povârnișul, apoi se oprește, pe jumătate amețită. Pentru cei care ajung acolo, castelul Alamut arată atunci că o insulă Într-un ocean de nori. Privită de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă „Învățătura vulturului”. Se povestește că un prinț care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fiacre. Eram ca doi frați, mustață albă - mustață brună, aceeași alură, aceeași pălărie, și el era cel pe care-l priveau mai Întâi femeile. La fiecare dop de șampanie care sărea, Îi pândeam gesturile, mersul, nu l-am văzut niciodată amețit. Se ridica dintr-un salt, mergea la fel de repede ca mine, bastonul nu-i folosea decât ca podoabă. Voia să culeagă fiecare trandafir al acelei primăveri târzii. Sunt fericit să spun că avea să trăiască până la nouăzeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se mărgineau la ceai. În acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al treilea ca să servească. Mulți preferau arak-ul1, vodca sau vinul, dar n-am remarcat nici o manifestare dizgrațioasă, cei mai amețiți mulțumindu-se să-i acompanieze În surdină pe muzicienii angajați de stăpânul casei, un cântăreț din tar, un virtuoz al zarb-ului, un flautist. Mai târziu au venit dansatorii, În majoritate băieți tineri. În cursul recepției nu se arătă nici o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș da o noapte din viață. În clipa următoare, eram aplecat asupra feței lui Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la mine. — Doamnă, ai băut cumva? Nu, zic indignată. Adică... da. Dar a fost doar puțin vin la prânz... Taximetristul clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a fost doar puțin vin la prânz... Taximetristul clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să cădem în pat împreună, și gura lui e lipită de a mea, iar mintea mi‑e transportată de alcool și de încântare. În timp ce el își dă grăbit cămașa jos, îmi surprind imaginea în oglindă. Mă uit și mă văd amețită și fericită și o voce din minte îmi spune: să nu uiți niciodată această clipă. Să nu uiți niciodată această clipă, Becky, pentru că acum viața ta e perfectă. Restul este un abur de plăcere și beție, plutind spre uitare. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Parker care, îmbrăcați din cap până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor. El măcar nu mă bate la cap cu văicăreala despre salarii și prime! Ripley o luă din loc, ținându-și în brațe motanul, învelit într-un prosop călduț. Amețit, neavând vlagă, Jones se lingea cu o demnitate suverană. Nu era prima ieșire din hipersomn. Va mai suporta câteva minute rușinea de a fi purtat. După terminarea toaletei, Dallas apăsă pe un buton de la baza congelatorului. Ieși un sertar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise ochii, amețită, ca într-un leșin, își șterse fruntea rece, transpirată. Când i-a deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista mototolită, pe scaun. O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul întețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umilit, furnicarul. Să vadă ce efect are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea, cu o peliculă roșie lamijloc, înlocuind salamul. Pietonii se mișcau greoi, tăcuți, salivând, în așteptarea trofeului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clinti. Doamna Venera făcu un ultim efort, amplifică vocea. — Să-ți arăt opera lui. M-am decis. Să ți-o arăt... Se sprijini de scrinul unde rămăsese tava cu ceștile de cafea. Comise câțiva pași legănați, nesiguri. Se legăna, parcă, amețită, șchiopăta, se clătina, emoție, ce-o fi fost. Se învârti, fără rost, câteva clipe, în jurul fotoliului. — Vino, am să-ți arăt opera lui. Hai, vino. Glasul își recăpătase vibrația, termicitatea. Avansa prudent, clătinându-se pe stânga, se îndreptau spre ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sigur că da. Nu, nu m-ați deranjat. Da, sunt cu niște prieteni. O, bancul e nou, nu-l știam. Da, singura calitate a Tovarășului Suprem... provoacă zilnic noi glume bune... și Irina râde, înveselită. Pune receptorul în furcă, stânjenită, amețită. Speriată de ce spusese sau de excesiva ei grabă de a ridica receptorul sau de șansa care s-a dovedit falsă sau de risipa serii care se taraște perfidă, încetinită. Se rotește pe un picior, să se explice. — Domnul Gafton! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebui, măcar acum, la final, să-i spună toată povestea cu afacerea începută de demult cu Tomnea, de când încă profesorul scormonea pe dealurile alea de la Obancea și Cetatea Nouă. Oftă doar, ca și cum i-ar fi aprobat spusele lui Vergilică. Bâiguia amețit: - Îl știu pe băiatul ăla de la cabine, oftă din nou Aulius. E nepotu’ lu’ Tomnea, ăla care a fost profesor p’aici și-acuma dacă sa-ntors în oraș îl așteaptă toți să le aducă... Ce să le mai aducă! ’Nainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oarecum jenat. S-a ridicat și și-a cerut scuze, iar eu mi-am dat seama că era mult mai beat decât îl văzusem vreodată. Am noroc că, de obicei, îmi revin imediat dacă trebuie să ajut pe altcineva mai amețit decât mine. Se pare că aerul rece mi-a fost de folos, cu toate că pe Patrick l-a țintuit la pământ. —Iartă-mă... Iartă-mă... Zăpadă afurisită... Iartă-mă, draga mea! A căzut din nou la următorul colț. Slavă Domnului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trage vânturi în somn. Presupun că sunt de vină ouăle marinate pe care le-a mâncat, fiindcă nu i s-a mai întâmplat până acum. Fereastra e deschisă, iar mirosul nu e chiar atât de nasol. Mai mult, sunt destul de amețită ca să consider asta un semn al naturii sale umane supuse greșelii. Sunt pe punctul de a mă îndrăgosti de el. Sunt pe punctul să-mi pierd capul. Dacă mai face un singur lucru minunat, chiar și un mărunțiș care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și pleacă, de la L’Oréal Paris!“ Daisy rânjește. —Ei, de acum n-o să mai fie cazul. O să devin Daisy Centură de Castitate. Va trebui să îndure multe, înainte să ajungă la mine în dormitor. Ciocnim. Aud un sunet familiar, dar, amețită fiind, îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e. Sună telefonul. Îl dibuiesc în geantă și, când privesc ecranul, mă crucesc. — Cine e? întreabă Daisy, văzându-mi expresia. —E Jake, zic eu, fără să cred. Nu răspunde! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asemenea blondă superbă - la urma urmei, după părerea lor, Barney avea dreptul la o ultimă distracție înainte de însurătoare - dar există amănuntul picant, care-i pune în încurcătură, că ea, blonda, era, din câte știau ei, iubita lui Finn. E foarte amețită toată situația. Vijay și Stewart au încetat cu totul să se mai laude cu partida lor în trei - după comentariile lui Finn sunt prea speriați ca nu cumva să pară homosexuali. Sunt supărată pe el că nu le-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
degetele lui, în timp ce femeia se zvârcolea și protesta. Simți parfumul pudrei ei de machiat. Într-un târziu, Ellis se îndepărtă de ea. — Cum îndrăznești?! zise ea. Cum îndrăznești?! Ieși repede din cameră, blestemând. Ellis se sprijini de perete. Se simțea amețit, după ce își atacase fizic mama, în modul acela. Dar trebuia să o facă, își spuse singur. Trebuia să o facă. Capitolul 43 Lucrurile nu mergeau bine, își spuse Rick Diehl, în timp ce își ștergea piureul de mazăre de pe față și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]