KorAP: Find »[drukola/base=amelie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...37 >

914 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

Pe bune? Nu pot să cred. - Mă tem că da, Roland. - Ar putea fi bine totuși, spuse Bell clătinând din cap și strângând mâna dreaptă pe mânerul pistolului. Dacă am avea o țintă... Ne rugăm pentru asta, continuă în gând Amelia Sachs. Capitolul XII Tocmai fuseseră aduse ultimele dovezi de la locul unde se petrecuse cea de-a doua crimă. Mel Cooper începuse să aranjeze toate pungile de plastic și toate fiolele în holul apartamentului lui Rhyme. Sellitto se întorsese de puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
eu nu știu încă să „polizez”. Dacă Magicianul cunoaște și această tehnică, timpul s-ar reduce la jumătate. Eu știu că vă place toată treaba asta cu dovezile și indiciile, dar ați pierde timp inutil dacă ați trimite-o pe Amelia să caute ceva ce nu poate fi găsit. - Ești sigură? întrebă Sellitto. - Dacă nu aveți încredere în părerile mele, atunci de ce m-ați mai chemat? Sachs privi întrebător către Rhyme, care acceptă silit judecata Karei. În sinea lui totuși, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
adăugând în șoaptă că, n-o să-ți vină să crezi, ea și soțul ei au avut o barcă. Dar am pierdut-o la divorț. Capitolul XV Academia de Călărie era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă în plămâni. - Uite acolo! țipă Amelia Sachs. Ea și Bell o luară la fugă pe trotuar spre tufele și copacii de pe malul râului Hudson. Un individ stătea pe un pod de lemn aflat în paragină. Cu ceva vreme în urmă probabil, aici fusese un doc, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
E o femeie sub această apă! Bell și Sachs, care o lăsaseră pe Kara în siguranță, alergau acum printre tufele ce înconjurau heleșteul dezgustător. - Să nu ai încredere în el, șopti Sachs lui Bell. - Acum am încredere doar în tine, Amelia. Bărbatul trase mai tare de frânghie, scoțând curând la iveală două picioare îmbrăcate într-o pereche de pantaloni închiși la culoare, după care apăru din apă trunchiul unei femei. Era legată cu lanțuri. Săraca femeie, gândi Sachs. Măcar de-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
avertizare fusese tot a lui. Era și ventriloc. Se întoarse apoi să privească în cealaltă parte, unde „salvatorul” femeii aruncă ceva ca un bulgăre în aer, care dădu naștere unei explozii neașteptate de lumină. Umplu aerul, iar Sachs fu orbită. - Amelia! auzi ea vocea lui Bell. Nu văd nimic. Unde este? - Nu pot... Fu întreruptă de o serie rapidă de focuri de armă, provenite din locul ocupat cu câteva zeci de secunde în urmă de Magician. Privitorii alergau în toate părțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ureche pentru a solicita ajutor medical, încercând totodată să-și croiască drum printre oameni. - Faceți loc! Poliția, faceți loc! Pătrunse într-un final în cercul de oameni și simți cum i se taie răsuflarea. - Nu se poate, murmură ea îngrozită. Amelia Sachs se holba la ultima victimă a Magicianului. Kara zăcea întinsă, cu sângele împrăștiat pe bluza de culoare mov și pe asfaltul din jurul ei. Ochii ei nemișcați, fără viață, priveau cerul azuriu al acelei după-amiezi. Capitolul XVIII Neputându-și desprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
care țipase strident ca o femeie la contactul cu iarba. Fusese atât de aproape de glorie, după ce alergase întreaga lungime a terenului fără să știe că Picioroange Larry pornise pe urmele sale. - Hei, ești bine? Bell o atinse pe umăr pe Amelia Sachs. Era atât de afectată de moartea Karei încât nu răspunse. Dădu din cap afirmativ, trăgând apoi adânc aer în piept. Încercând să ignore durerea din genunchi cauzată de sprintul de mai devreme, Sachs își urmă partenerul pe West End

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
am obișnuit prea tare cu el. E mai frumos oricum decât cel pe care părinții mei l-au ales. Această mică informație care îi lipsea o aduse în pragul lacrimilor. Își dădu atunci seama că Bell tocmai îi spunea ceva. - Amelia, ești cu noi? Un semn de încuviințare scurt. Pătrunseră pe Strada 88, unde agentul de poliție îl doborâse pe criminal. Amândouă capetele străzii erau blocate de câte o dubă. Bell privi în josul străzii și observă o alee foarte îngustă. - Acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
atât de șocată și simțea o ușurare așa mare încât nu mai era în stare să vorbească. - Chiar ai crezut că am fost rănită? întrebă Kara. O, Doamne... Apăru și Bell și o salută vesel pe Kara, care adăugă apoi: - Amelia nu știa. - Despre? - Planul nostru. Înjunghierea înscenată. Bell fu foarte șocat la rândul său: - Doamne Dumnezeule, tu chiar ai crezut că a fost ucisă? Ofițerul care o însoțise pe Kara luă din nou cuvântul: - Eu am încercat să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu severitate în glas: - Dar de acum încolo, stai aproape de mine. Sau ține-mă la curent. Sunt prea tânără totuși pentru un atac de inimă. Mai așteptară puțin timp, dar nu primiră niciun semn despre poziția suspectului. Bell rupse tăcerea: - Amelia, râmâi tu aici să mai cercetezi zona. Eu mă voi duce să discut cu victima, să văd ce informații ne va oferi. Ne vedem înapoi la târg. Un vehicul de intervenție rapidă era parcat pe Strada 88. Merse repede până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lui Rhyme, făcu ea un semn către indiciile adunate din cele trei locuri în care făcuse investigații. Zece secunde mai târziu, se afla deja în Camaro cu motorul ambalat. Își puse echipamentul de protecție și prinse pe deasupra centura de siguranță. - Amelia, așteaptă! strigă deodată Bell. Intervenția este pe drum. Singurul răspuns pe care Bell îl primi fu scârțâitul de roți și norul de fum albăstrui pe care cauciucurile Goodyear le lăsară în urma automobilului. Îndreptându-se către Central Park West cu viteză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
specific venit de pe scaunul din dreapta îi dădu de veste că este căutată prin stație. Așa că apucă Motorola cu o singură mână și o duse la ureche. - Alo da? spuse ea, ignorând orice convenționalism folosit de polițiști pentru astfel de dialoguri. - Amelia? Sunt Roland, auzi vocea de la celălalt capăt. Se părea că și el renunțase la codul folosit pentru comunicarea prin radio. - Vorbește. - Au fost trimise mașini pe urmele lui. - Se știe unde se află? țipă ea pentru a acoperi zgomotul făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
încuviințare solemnă din cap. - Mersi, băieți. După un scurt moment de deliberare, continuă: - Nu împușca pe nimeni, altfel vin personal după tine. Ai înțeles? Răspunsul fu un zâmbet strălucitor. Gata, viteza întâi și cauciucurile mușcară din asfalt. În câteva secunde, Amelia Sachs rula deja cu 100 la oră. - Hai, hai, hai! se încurajă ea singură, urmărind cu privirea pata întunecată ce încă se zărea în depărtare. Chevroletul alerga cu viteză, dar direcția era departe de a fi tocmai dreaptă. Sachs luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
șoferului în râu. Sachs luă legătura prin radio cu Rhyme și Sellitto pentru a-i pune în temă cu cele întâmplate și le ceru să ia legătura cu centrala și să dispună trimiterea unui automobil de investigație. - L-ați prins, Amelia? întrebă nerăbdător Sellitto. Spune-mi că da. Privind la pata de ulei ce se zărea deasupra apei, răspunse: - Nu știm unde este. Ocolind un vas de toaletă distrus și un tomberon ruginit ce răspândea un miros pestilențial, Sachs se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
apară, la fel și microbuzele de la televiziuni, filmând mai ales rămășițele barăcii distruse și barca poliției, din care se lansau în căutări subacvatice doi agenți de poliție cu costume de scafandri. Acum că operațiunea de căutare se concentrase pe râu, Amelia Sachs avea mână liberă în privința investigațiilor de pe uscat. Nu avea în Camaro echipamentul necesar pentru începerea propriu-zisă a căutării de probe, dar avea bandă galbenă, pe care o folosi pentru a restricționa accesul în zonă. Exact când a terminat aceasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aer, era imposibil să fi dispărut pur și simplu și să ajungă în mâna ei stângă. Dar și asta se întâmplase întocmai. Dar cum? se întrebă Rhyme. Ea și criminalistul se aflau în laboratorul de la parterul casei, așteptându-i pe Amelia Sachs și pe Roland Bell. Mel Cooper lucra încă la dovezile găsite, iar Rhyme avea parte de propriul spectacol de prestidigitație, acompaniat de muzica jazz răspândită de sistemul său audio. Kara stătea lângă fereastră, îmbrăcată cu un tricou de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a uitat și el și toată lumea, spuse ea cu o strâmbătură. Am fost orbită instantaneu. A dat foc la petarde și eu am crezut că se trage. De fapt, m-a tras pe sfoară. Rhyme citi dezgustul pe fața ei. Amelia Sachs își păstra cele mai grele reproșuri chiar pentru ea. - Nu fi prea aspră cu tine, încercă să o consoleze Kara. Auzul e simțul cel mai ușor de păcălit. Noi nu prea folosim iluzii auditive în spectacole. Ni se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
dintre toate iluziile sadice pe care le înfăptuise sau plănuise pentru acest sfârșit de săptămână - sângele, tăieturile, focul - aceasta a fost probabil cea mai satisfăcătoare. Auzise sirene când încă se aflau la câteva străzi distanță de reședința lui Rhyme. Mintea Ameliei Sachs făcuse una din asocierile acelea amuzante: auzind zgomotul electronic al sirenelor de la vreun vehicul de intervenție rapidă, se gândise că sunetul părea să vină din direcția casei acestuia. Bineînțeles că nu era așa, hotărî ea. Prea multe coincidențe. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu totul de artrită. Deschise grăbită ușa, fiind aproape de a aluneca pe marmura din hol. Doi pompieri tocmai coborau încet scările. Pe fețele lor, se putea citi resemnarea. - Lincoln! țipă ea. Și o luă la fugă pe scări în sus. - Amelia, stai! se auzi vocea aspră a lui Lon Sellitto, care răsună din hol. Se întoarse panicată spre locul din care auzise vocea, gândindu-se că tot ce voia el era să o împiedice să vadă trupul carbonizat al lui Rhyme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să vadă trupul carbonizat al lui Rhyme. Dacă Magicianul îl luase pe Lincoln de lângă ea, avea să-l omoare. Nimic în lume nu o va opri. - Lon! O opri să urce pe scări și o îmbrățișă. - Nu e acolo sus, Amelia! - Este...? - Nu, nu, totul e bine. Este în afara oricărui pericol. Thom l-a dus în camera de oaspeți din spate. Aici, la parter. - Mulțumim, Doamne! spuse și Kara. Privi în jurul ei la pompierii care continuau să apară în capul scărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la pompierii care continuau să apară în capul scărilor, numai bărbați și femei masive, impresie alimentată și de uniformele și echipamentele speciale pe care le purtau. Thom apăru la rândul său din spate, cu o figură fioroasă. - E în regulă, Amelia. Nu are arsuri, doar a inhalat puțin fum. Tensiunea e foarte ridicată. Dar e pe mâinile medicilor. Va fi bine. - Ce s-a întâmplat? îl întrebă ea pe detectiv. - Magicianul, murmură Sellitto cu un oftat. L-a omorât pe Larry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
unei crime foarte repede și știu când e timpul să mă opresc și să îmi îndrept eforturile spre activități mai productive. Examină puțin reportofonul lui Sellitto, verifică dacă mai era bandă disponibilă și apoi îl porni. - Aici agentul de patrulă Amelia Sachs, număr de insignă 5885, interogându-l pe Lincoln Rhyme, martor al unui atac armat, urmat de un incendiu, în zona Central Park West. Suntem în ziua de sâmbătă, 20 aprilie. După această introducere, puse reportofonul pe masă, aproape de Rhyme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
total concentrat? Îi atinse ușor umărul; un loc unde putea simți contactul. - Uite, știu că nu ai încredere în martori de regulă. Dar câteodată, ei mai și observă lucruri, fără poate să-și dea seama. Asta e specialitatea mea, Rhyme. Amelia Sachs, agentul de poliție din mijlocul oamenilor. - Hai să mai trecem cu atenție o dată prin toată povestea. La fel cum m-ai învățat tu pe mine cu „grătarul”. Trebuie să găsim ceva important. Se ridică de pe scaun și se îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
îl mai foloseau uneori pentru a pune muzică înregistrată. Privirile li se întâlniră, iar Kadesky încuviință ușor din cap. Omul, un veteran al vieții de circ, pusese o melodie și dăduse volumul la maxim. Melodia era „Stars and Stripes Forever”. Amelia Sachs își făcu loc printre spectatorii care ieșeau și o luă la fugă până în centrul cortului Cirque Fantastique, de unde se auzea foarte puternic un marș, acompaniat de vocea lui Edward Kadesky, care îndemna entuziast publicul să iasă pentru a vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]