5,855 matches
-
financiară urma să vină pe la prânz să-i dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure dar suculente așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu pentru amici și admiratoare. Cetățeanul venise, făcuseră o conversație lejeră despre femei, mașini și telefoane mobile, după care coborâseră în parcarea din spate. La finalul întâlnirii s-au despărțit cu formula: "Chipintaci, moșule!". Până aici toate bune și frumoase. Dar ce a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
proprie inițiativă? Îți dai seama că n-o să te ierte? Tonul ridicat al discuției noastre atrăsese câteva priviri furișe din jur. Metroul se apropia de stație, roțile deja scârțâiau pe șine propria variantă a pieselor cântate până nu demult de amicul meu. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște critici literari se Îndreptau Încet spre noi. Când ușile s-au deschis, Vasea a sărit În picioare și, mai iute decât o făcea cândva veverița din creștetul său, a țâșnit afară. Indivizii s-au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
personale. Dar ce e al lor e al lor, al șmecherașilor ăstora cu ofertele, la ei mă gândesc: plachetele acelea onorifice sunt chiar frumoase, nicidecum kitschoase, au un design onorabil, parol. Am văzut una aievea pe perete, în biroul unui amic poet. Dar, ca prostul, m-am simțit, un pic jenat și m-am făcut că n-o văd. Când - nu-i așa? - normal și cuviincios ar fi fost să-l felicit...
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
contemporană nu m-a influențat pentru un motiv puternic și anume pentru că am citit foarte putin și doar acum împins de curiozitate sau poate din gelozie, am început să citesc scrieri de valoare inegala, doar ca sa vad ce fac, hm, "amicii" mei. Această nu-mi influențează deloc reflexia, nu folosesc voit cuvântul gândire, Einstein gândea, Platon gândea, eu încerc să reflectez. Și, de fapt, evenimentele contemporane nu mă influențează decât marginal, cu excepția faptului că sunt într-o stare de furie permanentă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
pentru unii, mie mi se pare că-ți conturează perfect personalitatea pe care nu m-am ferit s-o cataloghez mereu ca fiind una dezechilibrată. Mi-a povestit-o pe vremuri Ploșniță. Dacă nu știai, află că am fost întotdeauna amici buni, obișnuiam să te bîrfim ori de cîte ori aveam ocazia. Dintre toți cei cu care ai fost atunci în avionul care zbura de la Brazaville la Ponwar sînt sigur că doar tu, Geniule, îți mai amintești fiecare detaliu. Turbulențele, AN
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Mi se pare că a trecut un veac. Pe urmă mirosim a ars. Au dat foc clădirii. Ne ducem la fereastră și-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Cum această discuție nu-mi făcea prea mare plăcere și cum voiam să mă îndepărtez de subiectul iubitului meu frate, am întrebat: — Ce faci de Crăciun? Am să mă gândesc la tine. Georgie se încruntă. — Ei, o să ies cu niște amici de la școală. O să fie petrecere mare. Apoi adăugă: Eu n-am să mă gândesc la tine. E ciudat cât de dureros este să nu te afli împreună cu adevărata ta familie în această perioadă. Nu aveam de făcut nici un comentariu. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
același timp. În loc să răspundă, Konrad se Întoarse către femeie. — Dominique, spuse scoțând placid țigara din gură, Întotdeauna e o plăcere să te văd. Dominique se apropie de bărbatul cu șmirghel În loc de corzi vocale. — Dar ăsta nu e locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își scosese pălăria și Îi mototolea borul. - Cuibul Berzei? Cercetă din nou mâinile nou-venitului. Nu, La Soțul Încornorat ar fi mai bine. E chiar după colț. Doamna trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu care să nu vrea să se culce și, surprinzător de des, chiar să reușească. În principiu, o partidă bună de sex nu era de neglijat niciodată, nici dacă respectiva stătea Într-un scaun cu rotile și nu avea picioare. Amicul meu trebuie să fi Învățat câteva trucuri de la tatăl său, cizmarul cu vocea minunată și cu perciunii zburliți, sau poate că, pur și simplu, degaja un miros specific, de Anton la care, pe termen lung, nu rezista nimeni. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi avut cum să spună lucrurilor pe nume, oricât ar fi dorit. Atitudinea asta mă Înfuria, și când Îl presam, Anton Îmi spunea doar atât: — Cine știe, cine știe. Ca de obicei, fără intonația interogativă. În doar câțiva ani amicul meu a distrus un Întreg imperiu al iubirii făcut din câteva trotuare tocite din vestul Vienei. Luând În considerare indiciile sale, doamnele din zonă trebuie să-l fi ajutat și ele. Pe calea patului, cartografiase ceea ce urma să fie propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clădiri, nu departe de zona În care locuisem pe vremuri, Își azvârli țigara În canal și mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clasă mai vechi, se Înrolase În poliție și primul lucru pe care-l făcuse după ce și-a bătut diploma În cuie, a fost să facă razie În imperiul amorului condus de Anton. — Răzbunare. Pur și simplu. Acum barul e al amicului său - Willy Fischl, Îl știi. Bănuiesc că toate sunt la fel ca atunci când măscăriciul ăla de tată al lui Fischl a Încercat să se liniștească luptându-se cu cepurile de la butoaiele de bere. Anton a recunoscut că orașul nostru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tineri, indiferent ce simțeau părinții și, totuși, până și la vârsta copilăriei, puteam înțelege atâta lucru, că o înfrângere la fotbal nu era chiar cel mai cumplit dezastru de pe lumea asta. Galeria avea chiar un cântecel pe care văru-meu și amicii lui îl cântau din tribună la sfârșitul unui joc în care Weequahic o luase din nou pe coajă urât de tot. Îl cântam și eu cu ei. Ikey, Mikey, Jack și Sam, Băieți ce nu mănâncă salam, Jucăm fotbal, jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zis că-s paralizată și întreabă-l pe taică-tău - Jack, spune-i, spune-i ce-ai crezut când mi-ai văzut degetele după ce-am mâncat homarul ăla. — Care homar? — Ăla pe care mi l-a băgat pe gât amicul tău Doyle. — Doyle? Care Doyle? — Doyle, Goiul Ăla Șiker 1 Pe Care L-au Transferat În Pădurile Din Sudul New-Jersey-ului De Hahaleră Ce Era! Doyle! Care semăna cu Errol Flynn! Spune-i lui Alex ce-am pățit cu degetele, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rufe - doar în slip! Mandel și cu mine frunzărim niște numere mai vechi ale revistei Ring, în timp ce, în camera de zi, Smolka încearcă s-o cobzărească pe Bubbles să-i facă hatârul și să-i accepte și pe cei doi amici ai lui. Smolka ne asigură că nu e cazul să ne temem de fratele lui Bubbles, care fusese luptător în trupele aeropurtate, fiindcă acum e plecat în Hoboken, boxează într-o gală importantă, sub numele de Johnny „Geronimo“ Girardi. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic și Lauren... și de ce nu-mi spunea numele lui? Când am rememorat ultimele zile care se scurseseră, mi-am dat seama că Hunter se purtase ciudat. Petrecuse ore Întregi la computer, pe internet. Fuseseră convorbiri telefonice În șoaptă, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dă pace chestia asta. —O, este... păi, poți să aștepți până În luna de miere? Promit să-ți spun atunci. De fapt, o să-l cunoști. Și mai bine! am zis. Dar sper că nu e o lună de miere cu toți amicii tăi de la facultate, bine? Hunter veni mai aproape. Cu buzele aproape de urechea mea, șopti flirtând: —Iubito, nu te-am văzut de câteva zile, ce-ar fi să mergem acasă și să... știi tu ce? E luni, ce zici să muncim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
balonul țeapăn de păr, spre obrajii fardați și spre rujul roz de pe buze și zice: — Pur și simplu mi-a fost violat look-ul! Trântește capota portbagajului cu unghiile ei roz. Arătând spre cămașa mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră a fost cam sângeroasă. Petele roșii sunt de chili, îi spun. Ceaslovul, zic. L-am văzut. Pielea roșie de om. Tatuajul cu pentagramă. — Ea mi l-a dat, zice Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Shakespeare. Da, dar nu-i în viață, să-i pară rău. Ei, hai... Nu cred că intenția mea a fost să scriu o comedie. Și-apoi, poimîine, sîmbătă, e premiera cu public, iar afișele... Pe drum! Sînt pe drum. Lazăr, amicul dumitale, vine cu geanta plină. Am telefonat pe la unu la tipografie și mi-au spus c-a plecat spre autogară, vine cu cursa rapidă. Vezi că te-a căutat Doinița pe-aici. Dacă nasu-mi nu mă-nșeală, am mirosit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se dezmorțească. O fi el bine la Sălcii, dar... o noapte întreagă... Ce bine?! se miră Mihai. Vai de ei! O sală de restaurant ca un hangar, cu niște scaune incomode... Hm! începe să rîdă încet așa-i trebuie amicului meu... Doar i-am zis: "măi Lazăre, măcar la piesa mea să fie programe în ziua premierei", că, după cîtă vodcă am băut împreună... Aș! Ți-ai găsit... Cred că ai oarecare dreptate... Crăpelniță... Apropo: cu ce maistru mecanic lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se răzgîndește, începînd s-o despăturească pînă ce-i apare în palme figura lui Mihai Vlădeanu, brăzdată de cutele hîrtiei. Ăsta-i autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă cu fiica lui Săteanu, Theodor Săteanu. Iar noi îi jucăm cea mai proastă piesă pe care a scris-o, așa, să promovăm un autor local. Eu îi car programele, el stă la căldură. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de starea lor grea, îl urmărește atentă pînă ce-l vede că întoarce scaunul, îl încalecă și-și pune pumnii unul peste altul, sprijinindu-și bărbia în ei. Amicul meu, autorul, face Lazăr un semn cu capul spre geanta cu afișe și programe a fost pe la mine ; i-a spus neveste-mi că autofreza s-a întors din drum. Și? întreabă fata. O să stăm și-o să crăpăm încet bombăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și de spirit ale celor ce iubesc arta în acest oraș -, s-au adunat deja mai mult de douăzeci de persoane. Poftiți, tovarășe Vlădeanu, face un gest cordial președintele, luîndu-l de după umeri chiar mă întrebam dacă veniți ori ba, că amicii dumneavoastră, de la uzină, pe care-i invităm de fiecare dată la vizionări, și care, vorba maestrului, ne tratează cu refuz, ne-au tratat la fel și azi, cînd, evident, înzăpezirea le acordă circumstanțe... Mi-nchipui că-s toți, acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tremure. "Așa" se poate interpreta și n-am chef. Tot acolo și tot pe portița dinspre biserică? Tot. De ce? Iar începi? Vrei să mor prost? Nu vezi că elicopterele nu mai vor să vină? Zi-i. Vreau să-i suflu amicului toți banii. Și eu nevasta. Ești scîrbos, zău! Eu?! Ce-ai zice, maestre, dacă m-aș jura că, totuși, atunci, am iubit-o pe doamna? Cu puțină violență, e drept, dar... Tot nașu-și are naș. Jură! Hai că devenim lubrici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe un pulover tras peste cap. Chiar că am făcut-o lată noaptea trecută, obișnuia să glumească rușinat, cu degetele mari în buzunarele de la blugi și cu părul răvășit. — Ce, nu-ți aduci aminte ce s-a întâmplat? Și orice amic din gașcă ce fusese de față se apuca să-i povestească exact cum se terminase totul. — Erai chiar lângă raft, în garajul ăla nenorocit. Omule! Și-ai apucat una din canistrele alea mari de ulei. Tot zbierai... — Vino-ncoace să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]