964 matches
-
aerului sărat al brizei de seară ce trecea prin fereastra deschisă spre ușa lăsată deschisă de servitor, atât de cunoscut, dar totul era străveziu. Mi-am dat seama că nu mai aveam acea pornire spre sexualitate sau muzică simfonică, artă. Amorțise totul în mine, o inerție de nedescris mă cuprinse totalmente. Știam să descifrez la pianul din hol cele mai complicate partituri ale unor compozitori simboliști. Simțeam în mine ceva straniu, care-mi anihila puterea de pătrundere a lucrurilor, a muzicii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
loc doar îndoielii și neîncrederii în oameni, în prieteni, în apropiați? Acesta este chinul lui, este partea lui în plata bucuriilor lumești: pe ceilalți dragi lui nu trebuie să-i implice. Doar el și Ștefan vor sta atenți să poată amorți cu aur toate intrigile politice. Cu răbdare... La denia celor douăsprezece evanghelii, încercă să-l însoțească pe Iisus Hristos de la Ana la Caiafa până-n vârful dealului Golgotei. Alături cu tronul, în dreapta, Ștefan cu chipul chinuit de remușcări, făcea cu unghia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luase ochelarii de la ochi mă asalta.... Am intrat la un cinematograf și am văzut un film din care n-am înțeles nimic, o comedie idioată care stârnea hohote în sala... Dragostea e ca moartea, îți intră în suflet și totul amorțește în tine, alungă ceea ce era înainte ființa ta intimă și se instalează ea, femeia care ți-a luat piuitul... A doua zi însă mi-am venit în fire și mă gândeam la ea doar cu afecțiunea primei întîlniri, liniștită, fragedă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lacrimile. Fata se uita la el uimită și speriată, neîndrăznind să râdă și ea. Se întoarse în laborator, calmat de propriul umor. Nu pierdu nici o clipă: fără avertisment, trase o încărcătură de gaz asupra corpului întins pe podea. Când acesta amorți, desfăcu legăturile, îi scoase călușul și îl întinse lângă aparat. Fixă rapid electrozii: opt pe o parte și aproape douăzeci pe cealaltă, fiecare în dreptul unui centru nervos important. Fusese surprins de importanța pe care Trask o acorda unora din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
totuși s-a dovedit că, proporțional, ea a fost mai scăzută, circumstanță atribuită practicii adoptate numai de ei, ajutorîndu-se unul pe altul în timpul paroxismului maladiei, prin aplicarea de cataplasme calde stimulative pe abdomenul suferinzilor și prin frecarea extremităților, când sunt amorțite sau în convulsii. Dacă știrile date de persoane tocmai sosite din București sunt demne de crezare, s-ar părea că molima se apropie repede de sfârșitul ei în acest oraș, ultimul număr de cazuri noi ivite fiind socotit doar la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
faci. Saveta simți că o lăsau picioarele, iar ochii căutau a întuneric. Se lăsă cerul roșu, iar frigul aducea pe gospodari în case. Porcii erau bine înfundați în paie, iar din poiată nu se auzea nici un zgomot. Liniștea îi amorțise trupul. Se întinse în pat. O cuprinse visul și o purta în brațele sale. - Savetă, da’ tu vrei să te măriți? - Apoi de, tătucă, știu și eu? Mata ce spui? - ...să nu cauți după avere, să muncești să o faci
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și nu găsea cuvintele, ca și cum n-ar mai fi avut puterea să exprime nici un gând. Pe urmă se ridică de pe scaun, își tîrî picioarele și se lungi în pat... Îndată ce puse capul pe pernă, avu senzația că trupul i-a amorțit. În schimb, creierii porniră într-o goană sălbatică. Mii de frânturi de gânduri scânteiau în aceeași secundă, se ciocneau, se amestecau, se înlănțuiau. Și printre ele, ca un bondar roșu, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când în șoaptă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vocea-i turbure și plânsă, Îmbătat de mândre stele și cântat de-al mării-acord. Reci și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru ca saphirul mândre raze îl coloră Și din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, Ai peirii palizi îngeri dintre flacăre să crească Și să rupă pînz-albastră pe-a cerimei întins cort. Fulgerele să înghețe sus în nori. Să amorțească Tunetul și-adînc să tacă. Soarele să pîlpîiască, Să se stingă... Stele-n ceruri tremurând să cadă jos; Rîur-le să se-nfioare și-n pământ să se ascunză Și să sece-a lumei față, să se facă neagră. Frunze Galbene, uscate, cerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pustiu e în dome - și zeii sunt morți. El suie un turn ce se-nnalță sub lună, Cu ziduri crăpate de ger și furtună, Se uită la ceruri, se uită în mare... Cu capul în jos se aruncă... Dispare. 205Și cum amorțește și-nghiață... suspină: "O piatr-a luminei revarsă-mi lumină! " Prin genele-nchise s-arată, o vede Și strigă... și mâna pe dânsa repede... O prinde... prin farmec în jur se-nsenină El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a moartea aspră... tu-n lume ce aștepți? Au vrei tu ca poporul român să îl deștepți? În van îți e chemarea și cântecul în van: Necată-i Românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră-ți românul tău acord Și fiii plini de viață ai Asiei pustii Vor stinge-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... poporul doarme! O clipă... două clipe Și pe-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
l-a ridicat pe Andrico până la cer, după care i-a dat drumul între statuile din piatră care parcă îl priveau cu ochi goi de granit. Durerea a fost mare și în dreptul inimii i se deschidea o rană. Andrico a amorțit de durere, dar când a deschis ochii a zărit-o pe zâna Luminii , care se numea zâna Alice. Ea îi obloji și îi curăță rana adâncă. Era frumoasă. Îmbrăcată cu o rochie din catifea albastră ca cerul senin și la
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
speranță întinderea de frig și întuneric presărat din când în când cu pete albicioase, pe care nu puteam să le descifrez din ușa vagonul meu, încercînd să-mi construiesc un pian, nu puteam să stau asa asemenea celorlalți din compartiment, amorțiți de frig sau băutură pentru care această oprire nu însemna nimic, raportat la felul care percepeau ei timpul. Și, cum știi, disperatului îi dă Dumnezeu energie, așa mi-a dat și mie, nu numai energie, dar și curaj să iau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de care-ți vorbeam le mușcam și le scuipam, dar tot mai rămânea ceva pământ în gură, pe care-l simțeam între dinți tot restul zilei. Acum simt în gură o cocleală amăruie. Stau întins pe canapea. Parcă mi-a amorțit mâna. O lumină albăstruie începe să coloreze ferestrele. Simt că mă sufoc. Respir din ce în ce mai greu și parcă ceva mă apasă pe piept. Încerc să mă ridic. Nu pot. Ce dracu', mă joc iar de-a voința. Nu pot să mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și parcă ceva mă apasă pe piept. Încerc să mă ridic. Nu pot. Ce dracu', mă joc iar de-a voința. Nu pot să mă ridic sau nu vreau să comand corpului să se miște. Ce pula mea, mi-a amorțit și piciorul stâng. Nu-mi mai simt piciorul stâng, iar în mână am furnici roșii, mici și multe. Intru în panică. Mă ajută și inima. Mă ajută să-mi cresc starea de panică, pentru că bate din ce în ce mai neregulat. Și din ce în ce mai tare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Vântul e zeu! spuse Iahuben. Dar sclavul ridică din umeri în tăcere, apoi se culcă și adormi repede. Lui Iahuben îi fu la început ciudă că n-are cu cine să stea de vorbă, dar peste puține minute somnul îl amorți și pe el. Trupurile lor istovite aveau nevoie de odihnă. CAPITOLUL IV În zilele celelalte avură noroc să nu-i lovească simunul decât o dată. Nu era încă vremea când furia vântului se descleștează toată ca să răscolească deșertul fără întrerupere câte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta întrebă: - Vreți să facem popas? Eu cred că putem ajunge înainte de amurg. Mai bine întindem cortul acolo. Căpetenia cetei porunci însă soldaților săi să bată țărușii pentru cort, apoi se trânti în lanul de grâu să-și întindă picioarele amorțite de mersul călare. Așa culcat cum era, spuse: - Noi rămânem aici. Nu suntem nebuni să mâniem pe zei. Noi suntem soldați, ca să ne luptăm cu oamenii, nu cu zeii. Tu, dacă ai poruncă să te duci, du-te. Dacă până în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vâjâit puternic se lovi de frunze și tremură în crengi. Piatra turnului gemu. O lumină orbitoare jucă pe copaci câteva clipe, apoi oamenii se întoarseră privind cu uimire mingea de foc care se suia cu iuțeală în cer. Limbile oamenilor amorțiră. Nimeni nu se mai înțelegea cu nimeni. Parcă fiecare vorbea alt grai. Și abia când globul de foc se făcu o stea depărtată pe care mulți nici n-o mai zăreau, acești oameni se adunară din nou, aprinseră focuri și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sus, de-a lungul coloanei vertebrale. Femeile, în schimb, ar trebui să poarte lenjerie, pentru a preveni pierderea de qi prin vagin. Marele avantaj al acestei posturi este acela că poate fi menținută pe perioade lungi de timp fără să amorțiți, să aveți crampe sau să vă obosească picioarele. Figura 3.6 Postura șezând pe scaun pentru respirație Poziția întinsă În afară de cazul în care sunteți bolnav sau suferiți de vreun handicap, postura întinsă nu vă este, în general, recomandată pentru terapia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mult timp și al pompării qi-ului prin ele. Pe măsură ce sunt activate părți ale corpului care au fost lipsite de sânge și energie în mod cronic, acestea au tendința de a vă furnica, ca atunci când stați în picioare după ce v-a amorțit piciorul. Odată cu practica, toate canalele vi se vor deschide și energia va curge lin și uniform prin organism, iar aceste senzații de furnicături și amețeli vor dispărea. Respirația Războinicului și Respirația Înțeleptului În qi gong există două moduri de respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu porcării nedigerabile. — E ok, e marfă bună. E beton, spune Ray, cu ochii lăcrimându-i În timp ce trage pe nas În continui. Fac și io o-ncercare și e bună marfa. Mirosul ăla dulceag din capul meu, fața care-mi amorțește, un puseu de energie mă străbate. E vremea să trecem la acțiune. Bat puternic În ușă. O dată, de două, de trei ori. Aud o voce plângăcioasă: — Bine, bine! Vin. Ocky, alias Brian Ockenden, alias un pămpălău pricăjit și bleg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gândesc la asta. Dar nu. Mă abțin și mă hotărăsc să ies În oraș. Strada e friguroasă și cenușie, aidoma atâtor străzi din atâtea orașe ale țării ăsteia. Vântul te străpunge În valuri, scăzându-ți temperatura corpului până când ești prea amorțit să-ți mai dai seama cât de rău și incomod te face să te simți. Iar oamenii: zgomotoși, prădători, mereu gata să se delecteze cu nefericirea altuia. Un bărbat se uită la mine. Știu genul. Un tip libidinos de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ar mai fi văzut carne albă până acum. Poate din cauza iritației, fără doar și poate că se Înrăutățește. Se Înrăutățește. Mai bag o tură de băută după-amiază, Heineken și gin, Înainte de a pune laba pe niște cocaină bună care-ți amorțește gingiile, de la un tip dintr-un bar tradițional olandez. Dupaia mă trezesc din beție. Ăsta-i chestia bună cu coca: Îți dă forțe super-umane la băutură. Nu c-aș avea nevoie de ele. Într-un bar Îmi iau o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îmi face semn din cap să vin. Mă Înfig În prima linie cu bancnota de douăzeci deja rulată. Îmi Închid o nară și trag de mama focului. Mă izbește la greu. Marfă bună. Uau, ce puțoi Împuțit ești. Gura Îmi amorțește instantaneu și Încep să trăncănesc. — Ascultă Ray ar fi trebuit să auzi ce vorbea ieri despre tine puțoiu ăla de Toal. Ray Lennox face aia, Ray Lennox face ailaltă. I-am spus puțoiului că paici se pun pe seama lu Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
I-am trimis departe, dar nu suficient de departe. Încă mai avem o punguță cu cocaină la noi și probabil că a mai rămas o jumătate zdravănă de gram și ne frecăm pe gingii cu o doză, iar fața ne amorțește. Avem nevoie de asta pentru curva aia de Shirley, știm că are de gând să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze cerințele celor slabi. Nu ne stă În fire așa ceva. Shirley stă singură la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]