976 matches
-
a folosit de bani ca să-și facă o a doua operație la Terry Lux. Doctorul i-a tratat figura cu mănuși de box cu greutăți suplimentare, găzduindu-l apoi în crescătorie și ținându-l cu morfină și seringi, ca să-i amorțească durerile. Coleman a citit acolo texte de anatomie și fiziologie. A plecat de la clinică, a renunțat la droguri și s-a prezentat la ușa lui Claire plin de vânătăi, dar fără să mai arate ca tatăl lui. Când a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Apsu (principiul masculin- -acvatic al Haosului) prin pronunțarea unui descântec magic : „El a turnat un somn peste el [Apsu] așa că el a adormit adânc” (Enuma Eliș, I, 64 ; cf. 1, p. 17). În aceeași epopee asiro-babiloniană a creației, zeul Marduk „amorțește” trupul lui Tiamat (principiul feminin-acvatic al Haosului) : „Trupul i se înțepeni, gura rămase încleștată, deschisă”. Apoi, Marduk leagă pe toți demonii aliați cu Tiamat : „Aruncați în plasă, devin înlănțuiți [...]. Puse în legături brațele lor, iar pe Kingu, care fusese făcut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Între buzele sale el ținea un descântec, o iarbă să distrugă otrava el ținea în mâna sa” (Enuma Eliș, IV, 41-62 ; cf. 1, pp. 32-33). Și, așa cum am văzut, înainte de a sfârteca demonii inamici, ca un zeu războinic, el îi „amorțește” și îi „leagă”, ca un zeu magician. Chiar și Sf. Gheorghe, sfânt militar prin exce- lență, apelează la serviciile fecioarei, care îl leagă pe balaur cu brâul său (vezi infra, capitolul „Labirintul. Un monstru arhitecto- nic”, subcapitolul „Fecioara și Fiara
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
efectul acțiunii zeului sau eroului este strict magic, cu toate că, în cadrul înfruntării cu monstrul, uzează de o armă strict războinică. Este cazul eroului de colindă, care leagă zeul „cu cordița arcului”, a Sfântului Ilie care, în colinda pe care o comentăm, amorțește și leagă pe Iuda folosind fulgerul ș.a.m.d. în legenda apocrifă, pe care Nicolae Cartojan o considera prototipul ciclului de colinde tip Furarea astrelor, nu apare motivul amorțirii și legării lui Satanail. Arhanghelul Mihail poartă 59Colinda tip Furarea astrelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lupta zeului împotriva aceluiași demon, atunci și arma pe care o folosește trebuie să fie un dublet al armei divine, cu valențele războinice și magice ale acesteia. Fulgerul, arma tipică a Demiurgului, îl „pălește” pe adversarul mitic, dar îl și „amorțește”, îl „leagă”. O astfel de înfruntare am comentat la începutul acestei cărți, în colinda tip Furarea astrelor, cu un scenariu asemănător cu cel în discuție - zeul furtunii (Sf. Ilie) răpune demonul (Iuda) care a furat Soarele și Luna de pe cer
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mii de comentarii de pe Twitter și Facebook deplângeau schimbarea și cereau insistent revenirea la vechiul logo. Un cont de Twitter intitulat Gap Logo, care n-avea nici o legătură cu compania, proclama faptul că brandul avusese odată simțire, dar acum era amorțit și confuz - că nu mai știa cine este cu adevărat. Falsul cont a strâns rapid mii de abonați. Pe Facebook au apărut imediat pagini și grupuri cu nume ca „Urăsc noul logo Gap“, „Cred că noul logo al Gap e
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ușurare în el, căci descoperise că nu era prea confortabil să doarmă pe un trunchi tare. Oasele îl dureau, pielea i se umpluse de vânătăi, mușchii îi erau întinși în direcții greșite, picioarele, brațele și alte părți ale corpului îi amorțeau și apoi erau cuprinse de junghiuri dureroase când i se întâmpla să miște din nou. Se foia tot timpul și, la un moment dat, spre rușinea sa, coborî din copac să doarmă pe iarbă, zbughind-o din nou sus chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală strecurându-i-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lacrimile. Fata se uita la el uimită și speriată, neîndrăznind să râdă și ea. Se întoarse în laborator, calmat de propriul umor. Nu pierdu nici o clipă: fără avertisment, trase o încărcătură de gaz asupra corpului întins pe podea. Când acesta amorți, desfăcu legăturile, îi scoase călușul și îl întinse lângă aparat. Fixă rapid electrozii: opt pe o parte și aproape douăzeci pe cealaltă, fiecare în dreptul unui centru nervos important. Fusese surprins de importanța pe care Trask o acorda unora din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și porni spre ușă. Asistenta se grăbi în urma lui. Cuvintele lui se strecurară până la mine chiar înainte să închidă ușa. Foarte nehotărâți oamenii ăștia. Am insistat să conduc eu. Madeleine nu se împotrivi. Nu știa că brațul meu drept era amorțit. Nici nu băgă de seamă că țineam volanul cu o singură mână. Se obișnuise deja cu asta. Dar nu se putu abține să nu mă întrebe, în timp ce depășeam o mașină care pierdea vremea pe banda de viteză, lăsând în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dăduse seama că nu era așa de greu să fi crud. Iar omul se obișnuiește repede cu asta. Jina s-a uitat la o scamă aninată de cămașă, apoi la umerii lui largi. Fixându-l așa, piciorul stâng i-a amorțit, ca și când deja începuse să se detașeze. Voiam numai să zic că mi se pare interesant că oamenii au botezat și-un râu cu numele ăsta, a explicat ea. Nu un ocean sau un lac. Un râu. Ceva care arată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a dat seama c-ar fi trebuit să se ducă după ea, dar ce-ar fi putut să-i spună ? Râul era magnific și plin de cruzime; el pe asta se și bazase. De asta se afla acolo. Kimberley îl amorțise; pericolul era ceea ce-l trezea la viață. Zach s-a uitat la filme până când ecranul n-a mai fost decât o pată neagră. Trebuie să ai o anumită mentalitate, a spus Ellis închizând aparatul video. Trebuie să fii arogant, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de copaci. Nici în spate nu-și mai regăsea urmele pașilor. Nici urmă de tufe cu crengile rupte, nici urmă de bolovani care să-i fie familiari, nici urmă de firimituri de pâine după care să se ghideze. Degetele îi amorțiseră din cauză că strângea lanterna cu putere. Lumina acesteia a început să scadă, apoi s-a stins cu totul. Jina a izbucnit în râs. Situația era așa de previzibilă. Se comporta ca o adolescentă, așa că de ce să nu alunece și-ntr-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avea mereu de-a face cu el. Un nou canon se isca în biata lui viață. Dar nu avu timp să-și mestece amărăciunea. Răul lui acum nu mai era acolo unde-1 putea urmări și păzi. Tot trupul îi era amorțit: o anestezie anume pe care o cunoștea, de altfel. Numai fruntea îl durea ca o bubă. Știa ce urmează: durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
poduri. Incomod. Să vezi scurtmetraje românești - propunere bogată și interesantă, tot în Pavilionul Italiei - din picioare. O sală mare și rece, în care nu se mai auzea absolut nimic (ghinionul românilor, pentru ceilalți era subtitrareă când începeau dj-ii. Plus că amorțeai, stând într-o rână și uitându-te la Visul lui Liviu. (vezi Explicațieă Joc. Cea mai amuzantă îndeletnicire când mai ești cel puțin cu o persoană: la prima intersecție, unul dintre voi spune în ce parte mergeți și tot așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu era atât de dulce pe cât i se păruse, a terminat paharul din câteva Înghițituri. A luat și un cubuleț de gheață și, tot răsfoind ziarele, l-a supt până ce i-a amorțit limba. Așa a trecut cu Însuflețire de la un teanc de ziare la altul, oprindu-se doar din când În când. Repatrierea continuă JAKARTA, 6 decembrie 1950 - Repatrierea familiilor olandeze din Indonezia continuă cu hotărâre. Se estimează că numărul celor de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
primejdioși. De unde poate să vină nebunia asta? Acela a fost semnalul. Atunci am știut că trebuie să plec. Ai mei sunt Încă În Olanda. Cine știe ce li se poate Întâmpla? Stai așa, trebuie să-mi mișc piciorul, a Început să-mi amorțească. A condus-o din curte spre apartament. Nu se mai vedeau nici pânze, nici cutii de vopsele, abia a Întrezărit siluetele unor șevalete, prin cadrul cărora se Întrevedea valea peste care căzuse noaptea. S-au așezat pe treptele din spatele căsuței
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trăsura apucă șoseaua. După o tăcere lungă, ca sculată din somn, Mini făcu o mișcare de dezmorțire și suspină. Toate trei, în adevăr, după ziua ostenitoare, fuseseră învăluite plăcut de răcoarea și umbra serei, și lunecatul lin al trăsurei le amorțise prielnic și odihnitor. Mini, despresurată din vraja rea a întîmplărilor petrecute, se uita acum galeș printre gene, la stelele care, sub lumina lunei, acolo undeva sus, departe, păreau un spulber argintiu. Clarul de lună în seara aceea era pal, delicat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând pe cele două, amorțite pe perinile trăsurei. Pâcla deasă, din care ieșeau acele scântei, era orașul. Mini fu deodată cuprinsă de aceeași desperare ca la plecare: de ce lipsise o zi întreagă din Cetatea vie? Timpul ca și spațiul îi păreau, dimpotrivă, mai lungi, pentru că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
profile,mi-a spus că-și ține acum, povestea-nchisă-n mii și mii de file. Și-ar vrea din casă să mai iasă, să schimbe vorbe dulci, măcar c-o florăreasă grasă... Dar, fiind toamnă întârziată, și florile au amorțit, iar omul nostru, singur, chiar s-a prăpădit, cu siguranță n-a murit. Gospodina ajunsese mult mai bine. Ea era cuminte, nu știa să-și facă prea multe profile dar nici nu vroia. Acum se emancipase, evoluase, nu prea mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o foame albastră. El este mort de o noapte albastră. El este mort pentru că trebuie să-i culcăm REGATUL lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece te vinde în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav și de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
speranță întinderea de frig și întuneric presărat din când în când cu pete albicioase, pe care nu puteam să le descifrez din ușa vagonul meu, încercînd să-mi construiesc un pian, nu puteam să stau asa asemenea celorlalți din compartiment, amorțiți de frig sau băutură pentru care această oprire nu însemna nimic, raportat la felul care percepeau ei timpul. Și, cum știi, disperatului îi dă Dumnezeu energie, așa mi-a dat și mie, nu numai energie, dar și curaj să iau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de care-ți vorbeam le mușcam și le scuipam, dar tot mai rămânea ceva pământ în gură, pe care-l simțeam între dinți tot restul zilei. Acum simt în gură o cocleală amăruie. Stau întins pe canapea. Parcă mi-a amorțit mâna. O lumină albăstruie începe să coloreze ferestrele. Simt că mă sufoc. Respir din ce în ce mai greu și parcă ceva mă apasă pe piept. Încerc să mă ridic. Nu pot. Ce dracu', mă joc iar de-a voința. Nu pot să mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și parcă ceva mă apasă pe piept. Încerc să mă ridic. Nu pot. Ce dracu', mă joc iar de-a voința. Nu pot să mă ridic sau nu vreau să comand corpului să se miște. Ce pula mea, mi-a amorțit și piciorul stâng. Nu-mi mai simt piciorul stâng, iar în mână am furnici roșii, mici și multe. Intru în panică. Mă ajută și inima. Mă ajută să-mi cresc starea de panică, pentru că bate din ce în ce mai neregulat. Și din ce în ce mai tare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu-le brusc, năclăindu-le purulent. Din când în când, degetele îi zburau necontrolat în aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei dormitau sau fuseseră smulși din orbite, nu putea ști
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]