3,147 matches
-
mușchi, membre sau articulații. Efectele mobilizărilor pasive sunt evidente, în condițiile în care și pacientul are atenția orientată asupra acțiunilor pe care la efectuează terapeutul (Sbenghe, 1996). Mobilizarea pasivă a mușchiului este utilă, întrucât alungirea lui este direct proporțională cu amplitudinea mișcării. Efectele mobilizărilor pasive asupra articulațiilor sunt, în principal, de natură mecanică, concretizată prin mobilizarea structurilor capsuloligamentare, dar și de înlăturare a aderențelor intraarticulare. Mobilizările pasive influențează și circulația locală, atât pe cale mecanică, reflexă, cât și endocrină. Efectele mobilizărilor pasive
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
urmărit, se apreciază rezistența ce trebuie opusă în funcție de capacitatea maximă a mușchiului, de durata de lucru și de timpul de odihnă), poziționarea pacientului trebuie să fie în funcție de acea parte a corpului ce urmează a fi mobilizată. Se acordă atenție prizei, amplitudinii mișcărilor și capacității de adaptare la efort; se are în vedere ca în fiecare moment al mobilizării pacientul să informeze terapeutul despre modul în care percepe mișcarea și cum se adaptează la efort. MOBILIZARE PASIVĂ PRIN MECANOTERAPIE - Aspectele pedagogice ale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și cum se adaptează la efort. MOBILIZARE PASIVĂ PRIN MECANOTERAPIE - Aspectele pedagogice ale acestui procedeu metodic se bazează pe unele reguli precizate de Plas și Hagron (2001), care se referă la: a) cunoașterea principiilor mobilizărilor pasive - regula evitării durerii, respectarea amplitudinilor articulare și a axelor, solicitarea unei singure articulații, mobilizarea lentă și blândă, care să nu antreneze declanșarea reflexelor de apărare; b) cunoașterea pacientului - pentru reglarea amplitudinii articulare sunt interesante toate bilanțurile, însă bilanțul articular este indispensabil; c) cunoașterea obiectivelor - mobilizarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
2001), care se referă la: a) cunoașterea principiilor mobilizărilor pasive - regula evitării durerii, respectarea amplitudinilor articulare și a axelor, solicitarea unei singure articulații, mobilizarea lentă și blândă, care să nu antreneze declanșarea reflexelor de apărare; b) cunoașterea pacientului - pentru reglarea amplitudinii articulare sunt interesante toate bilanțurile, însă bilanțul articular este indispensabil; c) cunoașterea obiectivelor - mobilizarea pasivă are două obiective: creșterea amplitudinii mișcărilor articulare și conservarea forței musculare în condițiile în care mișcarea activă este imposibilă sau contraindicată; d) instalarea pacientului trebuie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unei singure articulații, mobilizarea lentă și blândă, care să nu antreneze declanșarea reflexelor de apărare; b) cunoașterea pacientului - pentru reglarea amplitudinii articulare sunt interesante toate bilanțurile, însă bilanțul articular este indispensabil; c) cunoașterea obiectivelor - mobilizarea pasivă are două obiective: creșterea amplitudinii mișcărilor articulare și conservarea forței musculare în condițiile în care mișcarea activă este imposibilă sau contraindicată; d) instalarea pacientului trebuie să fie confortabilă, într-o poziție care să nu solicite nici un fel de efort, toate segmentele trebuie să fie asigurate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nici un fel de efort, toate segmentele trebuie să fie asigurate împotriva oricărei deplasări nedorite, axa articulației să corespundă exact cu axa mecanică, segmentele care urmează a fi mobilizate trebuie atașate de piesa mecanică, fără ca aceasta să împiedice mișcarea; e) reglarea amplitudinii articulare depinde de bilanțul articular și de indicațiile pe care le oferă terapeutul; f) reglarea intensității forței exterioare în sistemul cu contragreutate - acesta trebuie să fie suficient pentru a deplasa segmentul de membru, fiind calculat în funcție de masa segmentului și de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
readaptării; i) explicarea mijloacelor trebuie să cunoască principiul mecanic utilizat și posibilitatea de a opri mașina dacă a obosit; j) dirijarea exercițiului - pacientul trebuie să semnaleze orice durere ce apare în timpul mișcării, aceasta putând fi eliminată printr-o reglare a amplitudinii sau forței exterioare. MOBILIZARE PASIVĂ - REGULI DE APLICARE - Indiferent de tehnica de aplicare a mobilizărilor pasive, respectarea unor reguli se impune ca o necesitate obiectivă. În acest sens, Robănescu (1983) recomandă: să se cunoască bine starea structurilor ce vor fi
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se impune ca o necesitate obiectivă. În acest sens, Robănescu (1983) recomandă: să se cunoască bine starea structurilor ce vor fi supuse manipulării, pentru a nu crea probleme mai mari; să se cunoască bine mecanica articulară, pentru a executa corect amplitudinile și direcțiile de mișcare, precum și pentru a utiliza „mișcări asociate de facilitare”; să se asigure o poziție corectă a corpului și segmentului de mobilizat, precum și prize și contraprize corecte ale kinetoterapeutului; mișcarea să fie analitică; mobilizarea să nu provoace dureri
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
să nu provoace dureri, pentru a nu declanșa „reflexe de apărare”; pregătirea prin căldură și masaj a țesuturilor; mobilizarea pasivă trebuie să fie adaptată scopului urmărit. Tehnica de aplicare a mobilizărilor pasive este în funcție de scopul urmărit: evitarea anchilozei articulare; creșterea amplitudinii mișcărilor articulare; alungirea unui mușchi sau tendon retracturat; asuplizarea țesutului cutanat și subcutanat cu cicatrice retractile; creșterea excitabilității unui mușchi; scăderea contracturii unui mușchi; refacerea imaginii motoare pierdute; evitarea alterării reprezentării mentale a schemei corporale și spațiale; ameliorarea circulației membrului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe tălpile picioarelor. Regulile pe care se clădește relația kinetoterapeutului cu copilul sunt: să cunoască precis diagnosticul stabilit de medic; să înceapă programul recuperator numai după ce copilul este pregătit să facă față cerințelor; să aprecieze corect posibilitățile și limitele copilului; amplitudinea mișcării este tatonată la fiecare lecție, pentru a nu forța posibilitățile copilului; mișcările sunt executate lin, ritmic, cu multă atenție și calm; când copilul plânge în timpul lucrului, se va observa dacă manevra respectivă nu provoacă durere; nu se forțează articulația
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lecție, pentru a nu forța posibilitățile copilului; mișcările sunt executate lin, ritmic, cu multă atenție și calm; când copilul plânge în timpul lucrului, se va observa dacă manevra respectivă nu provoacă durere; nu se forțează articulația până la limita ei maximă de amplitudine, este nevoie de răbdare și de încercări ușoare și line, bazate pe o pregătire prealabilă. Tratamentul kinetoterapeutic este orientat în funcție de manifestările clinice ale copilului. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A EXERCIȚIULUI FIZIC - Sub raport terapeutic, exercițiul fizic poate acționa în două direcții
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
necesar pentru a învinge rezistența rezultată din greutatea segmentului. Aceste exerciții au o largă aplicabilitate. În această categorie de exerciții sunt incluse: mișcările pasive, prin care se deplasează segmentele corporale fără participarea voluntară a musculaturii; exercițiile combinate, prin dobândirea unei amplitudini corespunzătoare de mișcare, mișcările pasive fiind combinate cu cele active; folosirea inerției segmentului, deplasând segmentul afectat de către cel sănătos, se imprimă o mișcare în articulația respectivă în direcția dorită. În acest fel se pot executa mobilizări pasive, dar și combinate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în care se solicită să execute o mișcare împotriva unei rezistențe opuse de kinetoterapeut; rezistă la acțiunile terapeutului de a mișca unele părți fixe ale corpului; urmărește cum stă pe scaun sau întins în pat - în acest sens, se observă amplitudinea, viteza și forța musculară cu care sunt efectuate mișcările. Se aplică acest procedeu pentru toate părțile corpului: la nivelul gâtului, umărului, membrelor superioare și inferioare. Mobilitatea se apreciază în ortostatism astfel: se observă atitudinea pacientului în pat, eventualele atitudini particulare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și să urce scările. Motilitatea activă (voluntară) se execută în mod conștient: se cercetează cerând pacientului să reziste la încercările active ale examinatorului de a mișca părțile fixe. Pacientul stă pe scaun sau întins în pat; se notează trei elemente: amplitudinea, viteza și forța (Constantinovici, Adam, 1997). MOTIVAȚIE (< fr. motivation) - Ansamblul motivelor (fenomene psihice care au un rol esențial în declanșarea, orientarea și modificarea conduitei) care determină un act, o conduită; ansamblul de stimuli înnăscuți sau dobândiți, conștientizați sau neconștientizați, interni
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și profesionale. Poate prezenta și aspecte negative, în sensul unei stări de dependență psihologică produsă de un medicament, ca urmare a consumului repetat; se constată scăderea eficacității, ceea ce determină creșterea cantității administrate. După Larousse (2006), obișnuința este diminuarea intensității, a amplitudinii sau a duratei unui răspuns (comportamental, vegetativ sau nervos), iar apoi dispariția acestui răspuns în cursul repetării stimulului evocator, dacă acesta nu a fost niciodată urmat de o întărire (pozitivă sau negativă). Obișnuința este în general considerată cea mai simplă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tegument; eritemul dispare după 15 minute de la îndepărtarea ortezei; forța de tracțiune a sistemului dinamic al ortezei este sau nu perpendiculară pe segmentul a cărui activitate este asistată; forța de tracțiune este sau nu bine dozată (asigură sau nu o amplitudine ce o depășește ușor pe cea normală); forța de tracțiune se distribuie pe cea mai largă suprafață posibilă sau este pe o zonă restrânsă; modificarea periodică a forței de tracțiune are sau nu influență favorabilă asupra creșterii amplitudinii articulare; prin
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nu o amplitudine ce o depășește ușor pe cea normală); forța de tracțiune se distribuie pe cea mai largă suprafață posibilă sau este pe o zonă restrânsă; modificarea periodică a forței de tracțiune are sau nu influență favorabilă asupra creșterii amplitudinii articulare; prin ortezare se obține sau nu relaxarea mâinii în poziție funcțională; prin ortezare se câștigă posibilitatea unei prehensiuni globale sau a unor pense de finețe. ORTOPEDIE (< fr. orthopédie, cf. germ. Orthopädie, gr. orthos - drept, paideia - creștere) - Ramură medicală ce
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Prin calitățile sale, imaginea perceptivă îndeplinește o funcție informațională cu rol reglator pentru activitatea persoanei. Imaginea obiectului și a contextului acestuia conduce desfășurarea mișcărilor și reglează traiectoria, amplitudinea, succesiunea, ritmicitatea și coordonarea acestora. Unele forme ale percepției (auditivă, vizuală, tactilo-kinestezică) sunt absolut indispensabile pentru realizarea vorbirii, citirii și scrierii. Percepțiile pot fi clasificate astfel: a) după analizatorul dominant, sunt: vizuale, auditive, tactile etc.; b) după obiectul sau însușirile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Ritmul este o formă specifică de organizare și percepere a fenomenelor, ceea ce comportă sesizarea alternării regulate în timp a anumitor grupe de stimuli și reliefarea unora prin accentuare. c) Perceperea mișcărilor cuprinde atât elemente spațiale, cât și temporale. Felul, forma, amplitudinea și direcția mișcării sunt componente spațiale (care au și o dimensiune temporală), în timp ce viteza, durata, ritmul și accelerarea mișcării țin de componentele temporale. Perceperea mișcărilor vizează două aspecte: perceperea mișcării obiectelor exterioare subiectului reflectă viteza, direcția, forma, amplitudinea, accelerația și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Felul, forma, amplitudinea și direcția mișcării sunt componente spațiale (care au și o dimensiune temporală), în timp ce viteza, durata, ritmul și accelerarea mișcării țin de componentele temporale. Perceperea mișcărilor vizează două aspecte: perceperea mișcării obiectelor exterioare subiectului reflectă viteza, direcția, forma, amplitudinea, accelerația și alte caracteristici ale acestui tip de mișcări; perceperea propriilor mișcări se referă la aprecierea mișcărilor părților sau segmentelor corpului în întregime, precum și raportul acestuia cu mediul înconjurător. În procesul de educație fizică, elevul caută să imite și să
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
raportul acestuia cu mediul înconjurător. În procesul de educație fizică, elevul caută să imite și să acționeze în concordanță cu „modelul” prezentat de pedagog. Cu această ocazie, elevul cunoaște particularitățile exercițiilor: forma mișcării (rectilinie, curbilinie), felul ei (îndoire, ridicare etc.), amplitudinea, direcția (în cele trei dimensiuni ale spațiului), energia, gradul de încordare-relaxare, durata, ritmul, accelerările. Pentru educarea capacității de apreciere a propriilor mișcări, se solicită subiecților să relateze verbal stările subiective (Epuran, 1976). PERCUȚIE (< fr. percussion, lat. percutere - a lovi) - Procedeu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
recomandă eclectic, în concordanță cu forma clinică a bolii, cu gravitatea cazului și cu stadiul de dezvoltare psihomotoare a pacientului. Metoda este orientată spre creșterea progresivă a efortului, trecând gradat de la mișcările simple la cele complicate, urmărind creșterea treptată a amplitudinii lor, dar și a duratei de lucru, ceea ce conduce la un efort mai mare. Sistemul de lucru cuprinde mișcări pasive și asistate, dar accentul este pus pe mișcările active, trecând de la mișcările unei singure articulații la mobilizarea simultană a două
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fiind în funcție de natura, gravitatea și stadiul evolutiv al afecțiunii. Postúrile corective (liberă, liberă-ajutată sau fixată) se adresează numai părților moi, al căror țesut conjunctiv poate fi influențat. În recuperarea mobilității articulare, sunt utilizate postúrile seriate care fixează orice câștig de amplitudine și permit reluarea recuperării de la unghiul nou obținut în ședințele anterioare. Postúrile de facilitare cel mai des utilizate sunt: postúrile de drenaj bronșic, postúrile antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulației de întoarcere, postúrile de drenaj biliar etc. Postúrile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Tehnica aplicării postúrilor impune adaptarea procedeelor în funcție de specificul acestora. Postúrile antalgice sau sedative sunt postúri pasive care se efectuează din decubit pe un pat. Postúrile corective urmăresc refacerea mobilității pierdute. În general, postúrile corective se asociază cu mobilizări care completează amplitudinea, fiind asociate cu masaj, sau sunt efectuate sub o sursă de căldură. Postúrile pot fi aplicate prin: greutatea unui membru sau a unui segment al acestuia, în condițiile în care se urmărește obținerea flexiei segmentului respectiv; greutatea pacientului în ortostatism
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de a folosi ambele mâini în acțiuni simultane, alternative sau în opoziție. Realizarea unei anumite activități impune ca, pentru efectuarea unei gestualități, pe lângă prehensiune, să fie asigurată posibilitatea deplasării în diferite planuri a gesturilor motoare, ce pot fi: de mică amplitudine, în condițiile mobilizării articulației pumnului; de amplitudine medie, în condițiile implicării articulației cotului; de amplitudine mare, efectuate din articulația umărului. Pentru a pune în evidență sensibilitatea mâinii, Lars Ônne recomandă următoarele teste: „picking-up” test - constă în recunoașterea într-un timp
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]