8,976 matches
-
cu barmanul de la bufetul gării și cu taximetristul. Uitase complet de ea la prânz când înfulecase un sandvici și dăduse pe gât un ceai fierbinte. Abia seara și-a amintit că în portbagajul mașinii sale zăcea o probă importantă conținând amprentele victimei și posibil și ale ucigașului, de vreme ce aceeași persoană închiriase camera de hotel și scrisese textul pe care nu a mai avut timp să îl termine, același comis-voiajor fusese găsit mort cu capul odihnind pe clapele mașinii de scris, asupra
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
constau Într-una sau alta dintre tendințele conținute de observația empirică, ci tocmai În ceea ce constituie realitatea proprie a subiectivității, adică În calitatea unui principiu absolut care depășește orice realitate dată sau faptul constatat și pe care le marchează cu amprenta sa. Însă acel principiu absolut implică depășirea tuturor motivelor de natură empirică prin care ființa subiectivă poate părea subordonată unei lumi a experienței, ca o parte determinată a acesteia. Valoarea absolută a naturii subiective (sau a personalității) se afirmă În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acest echilibru care Înseamnă tocmai propria lui viață, omul caută, Înainte de toate să-și „salveze sufletul” datorită necesității de a-și salvgarda și afirma În mod real universalitatea ideală a propriei substanțe. Fiecare din acțiunile sale trebuie deci să poarte amprenta acelui caracter metaempiric, singurul care poate să-i asigure autonomia și pacea conștiinței și care Îl poate pune Într-o ideală armonie cu ansamblul umanității. De aici decurge subordonarea plăcerii ideii de datorie, a pasiunii de rațiune, al corpului de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să organizați totul după pofta inimii voastre. E un lucru firesc și limpede de înțeles. Cine te-a oprit vreodată, Alex, să acționezi așa cum ai crezut tu de cuviință? Tot ce ai făcut în această casă și în curte poartă amprenta unui adevărat gospodar. Și apoi, mai este ceva la care voi nu v-ați gândit: ne răpiți bucuria de a fi bunici, bunici adevărați! - Cum vine asta, tată? găsi Alex să spună. După felul în care ni-l ocrotiți, îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
putu abține să nu exclame: Măi să fie! soția mea a scris aici un adevărat roman. Curiozitatea de a-l lectura îi alungă total dorința de somn, de odihnă. Citi la întâmplare mai multe însemnări: unele mai interesante, altele purtând amprenta unor întâmplări care nu-i erau străine, toate însă erau elaborate cu grijă. El știa, dar i se întări și mai mult convingerea, că Ina era deosebit de sensibilă, înzestrată cu un simț al umorului dublat de unul pragmatic și că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
m-am dus în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai mic de subiectivitate. Atât. Nici chiar așa - făcu Lara, profesoara de biologie - de exemplu... De exemplu - reluă Ghiță firul - vă place Teleenciclopedia? Da. Voi credeți că filmele pe care le vedeți acolo sunt așa de curate, încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează? Adică, desigur, e vorba de unghiul lui subiectiv. Ei bine, dacă o sută de reporteri filmează aceeași realitate, noi, telespectatorii, vom urmări tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să cer și să pretind mai mult de la mine, nu am avut curajul să cer mai mult, pentru că nu am crezut că merit mai mult. Nu este nimeni vinovat pentru viața mea, pentru că este personalizată și semnată de mine, poartă amprenta timpului meu, eu am realizat exact ce mi-am dorit și abia acum, după patruzeci și patru de primăveri mi-am dat seama că puteam cere mai mult dacă aș fi știut, dar știu că ceea ce am cerut am obținut
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o ușoară mișcare de derivă, Îndepărtându-le unul de celălalt. Astfel, obiectul pe care-l țineți În mână vă poartă deja semnul, urma netezirilor cu dosul palmei sau a abandonului cu paginile desfăcute și cotorul În sus, poate chiar o amprentă plină de grăsime ori un colț Îndoit, indicii pentru reluarea ulterioară a călătoriei. Acum, această carte e o haină care a deprins contururile stăpânului; ea nu mai poate fi nici considerată nouă, nici nu poate fi dăruită mai departe. E
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și explozii, dispariția ei n-a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea alfinei (compus de un avion care trecea Întâmplător deasupra, pe ruta Frankfurt-Tokyo): „A chibritului flacără, scăpărând un stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor, Închizându-se pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și când iarba a izbucnit cu furia și lipsa de scrupule
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vorbind de fenomene pe care puțini oameni le pot cu adevărat intui, reușește să pune ordine într-o masă de cunoștinte cu desăvîrșire disparate. E ca atunci cînd, peste un haos ce pare inextricabil, o minte vine și-și pune amprenta interpretării proprii, luminînd dintr-o dată o vînzoleală de fapte în care, pînă la apariția acelui principiu de interpretare, domnea o beznă compactă. Și chiar aceasta e senzația pe care ți-o lasă acest fizician modern, născut în 11 mai 1918
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
a unui argou savuros, nedocumentat până acum de către altcineva în proza noastră până la detalii atât de pitorești. În prefața la roman, Mihai Zamfir reține ca o performanță tocmai acest "limbaj de o mare duritate intimă, vâscos și greu", constituind o amprentă stilistică specifică: Această dubioasă pastă lingvistică va fi stilizată de prozator într-un mod cu totul personal". Mihai Zamfir plasează originalitatea lui Radu Aldulescu în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
din când în când cărțile singure izbutesc să întrețină mitul - și el oarecum impresionist - al primatului laturii estetice. Au suflet, au trup și mai au și - asta da surpriză ! - putere. Fără a fi retrogradă, formula Tatianei Dragomir are o vizibilă amprentă de școală veche, un continuu semn al uceniciei la cei mari (și nu neapărat clasici). Îngă-duiți-mi să dau curs promisiunii de la început. Textul merită să primească ce-i al său: Pe bancheta din față, fetele gâsculeau cât ce puteau - erau
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
impresiona opinia publică limitîndu-se de fapt la ridicarea la cote dramatice a vocii și la cîteva amănunte pe care, În lipsa imaginilor, nimeni nu le-ar fi putut contesta. Se afirma, Între altele, că fuseseră descoperite, alături de urme neconcludente de pisică, amprentele de o formă neobișnuită ale unei persoane, sau mai precis ființe, care nu părea să facă parte propriu-zis din specia umană. În plus, redactorii descoperiseră că, În urmă cu numai cîteva zile, victima participase la reuniunea unei secte oculte, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
abia cînd va ajunge acasă. Își imagina cu neplăcere deranjul pe care explozia Îl va fi provocat, apoi complicațiile legate de anchetă și celelalte formalități. În definitiv, nu era treaba lui, alții trebuiau să facă măsurători și fotografii, să ia amprente, să determine cum de reușise infractorul să păcălească filtrele de pază și să pătrundă, ziua În amiaza mare, Într-o locuință situată la etajul trei etc. Totuși, perspectiva de a se afla, fie și pentru numai cîteva zile, În centrul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
schimbat totuși nimic. Mă aflam tot În garsoniera mea, Înconjurat de aceleași lucruri familiare mie, lumina era aceeași, mirosurile la fel, Bazil fuma În același fotoliu, iar pe canapeaua de alături Pablo Începuse să sforăie ușor. Dar toate acestea purtau amprenta iminenței, sau repetau o situație dintr-un vis (pe care nu eu Îl avusesem, poate altcineva) al cărui mesaj mi se părea că ar trebui să-l știu, deși nu-l știam - pornise de undeva către mine și Încă nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mine, n-aș mai pleca nicăieri, nu se poate pînă la urmă abține Sena să spună ce are pe suflet. Ar fi trebuit să-ți dai seama Geniule, că există momente de grație în viața fiecărui individ care își pun amprenta decisiv în formarea personalității, se gîndește domnul Președinte, simțind în mușchi un tonus tineresc, începînd să numere rîndurile de faianță de pe pereți, urmărind atent linia subțire a rosturilor, unu, doi, trei, patru, ai avut parte de prea multe șanse, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Răspunde Charlie Spațiul nou de birouri din South Side deja arată ponosit: ușile alea din sticlă cu amprente lipicioase de degete și biroul ăla de la recepție ars cu țigara, afișele decolorate și prost tipărite pe avizierul de deasupra. Miroase a dezinfectant din ăla puternic pentru instituții care ți se pare că e folosit pentru a masca mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu un șomoiog de cârpă, de parcă s-ar teme că odată trezit din somnul de veci, Kawabata ar putea să-i reproșeze ceva. Locuitorii ghetoului au spart rândurile, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Timișoara, casa a fost călcată de hoți. Lipsea un singur obiect: o lampă Tiffany, cu care copilărise tatăl lui și la care ținea foarte mult, de altfel singurul obiect de valoare, Înafară de pictura care era foarte bine ascunsă. Fără amprente și fără o pistă clară, nimeni nu s-a ostenit să investigheze spargerea. Boala soției, pe lângă că a venit pe neașteptate, i-a amintit de portret, de faptul că-l poate vinde, Undeva departe de casă, Într-un loc neutru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
râzând. Simțul umorului de care dai dovadă va fi salvarea noastră, a tuturor. 5 Pentru mine, Rembers este casa mamei, deși tata a cumpărat-o, iar Alexander i-a adus o serie de modificări după moartea tatei. Dar casa păstrează amprenta de neșters a mamei, a personalității ei blânde, nedefinite și parcă ireale, iar în mintea mea casa apare totdeauna învăluită într-o ceață romantică, veșnică, aproape medievală. Poate că ar trebui să fie înconjurată de tufe dese de trandafir, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
toate stările și formele prin care aceasta se manifestă în afara propriei ființe, așa încât, prin pierderea cuiva drag, pierzi totodată o mulțime de lucruri - fotografii, poezii, locuri: Dante, Avignon, un sonet de Shakespeare, marea de la țărmul Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca de oțel care nu putea duce decât la acest rezultat. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o urmez; și singur, acest sentiment îmi dădea o stare de exaltare. Dragostea înflăcărată, odată identificată, poartă amprenta indubitabilului. Îmi înțelegeam perfect situația și știam exact ce am de făcut. De îndată ce m-am urcat în tren, la Liverpool Street, am început să înțeleg că aveam destule motive să fiu totuși îngrijorat sau mai degrabă speriat și nedumerit, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
degetele sub grumaz, gata să mă contopesc cu delicata opacitate a verii. După un timp, vrând-nevrând, impresiile au Început să se transforme În gânduri. Deși Anton stătea de mai bine de jumătate de an la Pensiunea Landau, nu lăsase nici o amprentă personală asupra camerei. Nu era cam ciudat? Știam că, deși mai Înflorea lucrurile, circumstanțele existenței sale n-au fost niciodată prea roze. Și totuși, cum reușea cineva să nu lase nici o urmă, oricât de discretă, asupra locului unde trăia? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-ar costa, le folosesc de-o vreme încoace când fac laba, să văd dacă sunt rezistente în condițiile unui futai simulat. Până acum, totul e-n regulă. Cum rămâne însă cu sacrul cauciuc care și-a lăsat de-acum amprenta de neșters a formei imprimată pe portmoneul meu, cel cu totul deosebit, cu moțul lubrifiat, pe care îl păstrasem anume pentru cordeală? Cum aș putea să cred că n-a suferit nici o stricăciune după ce am stat cu fundul pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]