1,343 matches
-
Barcelone vrăjite, de mînă cu Bea, În pragul bătrîneții. I-am văzut pe tata și pe Nuria Monfort aducînd trandafiri albi la mormîntul meu. L-am văzut pe Fermín plîngînd În brațele Bernardei și pe vechiul meu prieten Tomás, care amuțise pentru totdeauna. I-am văzut așa cum vezi niște străini dintr-un tren care se Îndepărtează prea repede. Atunci, aproape fără să-mi dau seama, mi-am amintit chipul mamei mele, pe care Îl pierdusem cu atîția ani În urmă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
proaste pentru voi. Ce s-a întâmplat? Ești bolnav? Nu mai vrei să fii poștașul nostru? Nu, măi copii! Problema e mult mai gravă. Umblă vorba că anul acesta nu mai vine Moș Crăciun, se zice că e bolnav. Copiii amuțiră și tristețea se așternu pe chipurile lor. Îmi pare rău că vă aduc o veste așa de tristă. Acum vă las, am multă treabă și mâine în zori trebuie să pornesc la drum. Poate e doar un zvon răutăcios. Nu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe că urmând calea credinței martirilor, vor birui și vor învia cu neamul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un portofel din piele de șopârlă, trei țigări de marijuana și nici un fel de armă. Deschise torpedoul și aprinse lumina de bord. Tânărul zise: — Ascultă, omule... Danny îndesă țeava și mai adânc, până când îi tăie răsuflarea și îl sili să amuțească. Mirosul de iarbă devenea tot mai intens. Danny găsi chiștocul pe perna scaunului și-l stinse. Cu mâna liberă deschise portofelul insului și trase afară permisul de conducere și peste o sută de dolari în hârtii de zece și douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acuzării. Claire încerca să împiedice apariția știrii cu căsătoria în presă, deoarece nu voia să ajungă sub ochii lui Coleman, însă n-a reușit. Și a costat-o enorm, după cum sunt sigur că știi. Buzz își fixă privirea asupra apei, amuțind - trucul lui preferat când voia să-i facă pe suspecți să se destăinuiască. După un minut sau două Lesnick reluă: Când ziarele de scandal au anunțat următoarele două victime, am știut că asasinul trebuie să fie Coleman. El fusese unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zboară din mână un pistol semiautomat de calibrul 45. Încă o lovitură de genunchi îl puse jos, cocoșat de durere. Buzz dădu un șut pistolului, aruncă cutia de jaluzele și se folosi de patul puștii cu țeavă retezată ca să-l amuțească pe paznic. Complicele lui dispăruse. Gardianul vărsa sânge pe gură și pe nas și era deja în lumea viselor - poate pentru totdeauna. Buzz băgă pistolul în buzunar, se îndreptă spre ușa din dos și intră. Râsete și un dialog răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cititorilor mei mă face să continui a transpune în vers surâsul și lacrima, iubirea și speranța, dorul și visul ce se nasc în casa sufletului meu. Tăcere Mă ninge o tristețe de dincolo de timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Pământul. Mă sting între stâncile goale. Prin baia de culori O frunză îmbracă vorba caldă Ce în apus o răstignește Pe buzele de dor uscate. Un bici de jale o izbește Și din Sibilă cum era Un galben pal o amuțește. Cu pete sângerii din soare Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la radioul lui cu baterii. Eu amuțisem, din motive de boală. Hristu și Oaie se Înfrățiseră prin scândura oblonului, Își făgăduiau unul altuia surorile, deși aveau numai frați. Contra unei damigenuțe de cinci litri din vinul cel nobil al șoferului - tată-său păstrase butuci din vechile vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură pe cei care o Întâlneau prima oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mea, să ‐ ți cânt ... Hai, nani, nani. Lumina mamii ... ... și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt Din tot ce‐ți spun alt‐dată în cântecele mele, și feți‐ frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele și‐au amuțit povestea de parcă nu mai sunt... Hai nani , nani... Adormi în caldu‐ ți leagăn, lumina mea, și taci ,‐ Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare, Ca să‐ ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care Se sting de frig și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui Kanbei - scoaseră săbiile și-i lichidară pe ceilalți trei, într-un șuvoi de sânge. În acest mod, Kanbei, Kyuemon și Rokuro își împărțiră sarcinile și doborâră cinci oameni, cu iuțeala fulgerului. Izbiți de iuțeala și surpriza acestei fapte, muncitorii amuțiră ca iarba dintr-un cimitir. Glasurile nemulțumite fuseseră reduse la tăcere într-o clipă. Chipurile care până atunci arătaseră atâta obrăznicie, expresiile sfidătoare, dispărură. Nu mai rămăseseră decât nenumărate fețe de culoarea pământului, tremurând de frică. Stând lângă cele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
firele de păr. Oamenii înaintau și erau respinși, și, în cele din urmă, soarele începu să răsară. Pentru prima oară, de mult timp, se vedea un cer albastru, cu nori albi. În lumina rară a soarelui, greierii păreau să fi amuțit. În locul lor, strigătele de luptă ale soldaților zguduiau tot muntele. Foarte repede, coastele muntelui se umplură cu cadavre însângerate, împrăștiate sau îngrămădite, unele peste altele. Într-un loc zăcea jalnic un mort, în timp ce alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Aproape c-am spus „Dacă vrei, poți să-mi spui Rebecca“. De ce mi-ați spus să mă duc în pizda mamei mele? a zis el trăgându-și nasul, ceea ce explica lipsa de concentrare care i se citea în ochi. Brigit amuțise de dezamăgire. Nu-i venea să creadă. Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rău... lua droguri de una singură... fura de la alții... și înainte să plece la serviciu... tot timpul cu capul în nori... și-a pierdut slujba... mințea mereu, nu numai în legătură cu drogurile, ci cu tot restul... Brigit i-a dat înainte. Amuțisem, uluită de răutatea cu care vorbea despre mine. Am aruncat o privire spre Luke, în speranța c-o să-l surprind uitându-se la Brigit cu gura căscată, șocat și oripilat de acuzațiile ei. Dar, spre groaza mea, Luke clătina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
săptămâna viitoare. Bea își încrucișează brațele și se holbează la ea. Arată de parc-ar fi pe punctul s-o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu. Nu poți să aștepți până luni? Vivian se încruntă către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
asta. Ea ți-a făcut oferta vineri. Azi e luni. Mai așteaptă puțin. Nu pot să exprim cât de tare mi-aș dori să-ți schimbi decizia. M-am cufundat în canapea. Rotițele creierului mi se învârteau la viteză maximă. Amuțisem. — Dar ce alternativă am? l-am provocat, finalmente. Întotdeauna mă bazasem pe judecata lui Jackson și nu mă simțisem deloc confortabil să acționez împotriva sfaturilor lui - dar poate că el nu înțelegea cât de pregnant fusese sentimentul meu de stagnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
După ce te-ai bărbierit, ce-ai făcut? Wilt îl pironi cu privirea pe inspector, dar nu spuse nimic. — După ce te-ai bărbierit? Dar Wilt rămase tăcut. în cele din urmă inspectorul Flint părăsi încăperea și trimise după sergentul Yates. — A amuțit, zise el sfârșit. Acum ce să facem cu el? — Ați încercat un pic de persuasiune fizică? Flint clătină din cap. — Gosdyke l-a văzut. Dacă luni apare la tribunal fie și cu un fir de păr clintit din cap, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se deschisese undeva o ușă. Se opri. „E cineva pe scară?“ întrebă femeia. „Da, tocmai cobor.“ Pauză, beznă magnetică. Vocea. Adâncă, încetinită. „Aveți cumva un chibrit?“ Impenetrabil întunericul zidurilor, a genunchilor. Degetele se încleștaseră de bara rece a scării. Vocea amuțise. Adâncă, tânără, limpede, un jet fierbinte. „Da, am“, răspunse. „Apartamentul din dreapta. Primul de lângă scară. În dreapta.“ O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor, spre prima ușă din dreapta.Apucase să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l iei la palme, nu alta... Un picior pe scară, pardesiul larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Așezase cele două pungi cu pui decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am nimerit pe aici, hai să iau și eu. Portocale, fie și portocale... și arătă spre pungile cu pui de lângă pantofii săi crem, microporos. Mătușa amuțise. Privirea dilatată, mâna încleștată pe clanța ușii. — Deci, mă așez la rând. Or fi vreo douăzeci de ani de atunci. Mă așezasem la rând, eram la Lisabona sau la Salonic, nu mai știu. Aveam, câți să fi avut, 20, 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul, cu toate dedesubturile puturoase. Fără nici o rușine, de-a dreptul. Să-și acopere urechile și ochii, Bombonel, să amuțească, să învețe minte. Venise momentul. Dominic era decis să stea, în sfârșit, gol în fața prietenului familiei, care se credea prietenul său. Deci, în fața ușii cabinetului. Dominic Anatol Vancea Voinov se afla în fața cabinetului de mistificare, decis să vorbească. Venise direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit, împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar și se pierdu iar și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mi-l distrugi ! — Asta e acum, că-ți distrug puloverul. Asta e unica ta problemă În momentul ăsta, nu ? — Dintotdeauna am urât ceasul ăsta al tău ! Dacă l-ai fi purtat pe cel pe care ți l-am dat eu... Amuțesc brusc. Categoric, se aud pași care se apropie. Sunt aproape la ușă. — Fuck ! Connor se uită În jur căutând o scăpare. Fuck... fuck... — Calmează-te ! O să ne ghemuim și noi Într-un colț, șoptesc. Oricum, poate că n-or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]