5,016 matches
-
dar și cronica la romanul recent al acestui prozator, Cronicile genocidului, cronică semnată de Geo Vasile. Ca de obicei, reține atenția cronica literară a lui Dan Cristea, care scrie acum despre Dan Laurențiu, privit ca poet crepuscular: „Pentru Dan Laurențiu, amurgul este «ora incertă», «ceas al îndoielii», «pat nupțial al angoasei », moment al scrutării de sine. Când cade amurgul», scrie poetul, dând ecou gândului lui Nietzsche, «zeii vor părăsi tăcuți această lume». Lumea va deveni astfel mai puțin strălucitoare, un univers
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3409_a_4734]
-
obicei, reține atenția cronica literară a lui Dan Cristea, care scrie acum despre Dan Laurențiu, privit ca poet crepuscular: „Pentru Dan Laurențiu, amurgul este «ora incertă», «ceas al îndoielii», «pat nupțial al angoasei », moment al scrutării de sine. Când cade amurgul», scrie poetul, dând ecou gândului lui Nietzsche, «zeii vor părăsi tăcuți această lume». Lumea va deveni astfel mai puțin strălucitoare, un univers în declin.”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3409_a_4734]
-
tradus în franceză Lacrimi și sfinți (1986) de Emil Cioran, ca și o antologie din poeziile lui Lucian Blaga (1992). Jurnalul său din exilul parizian a fost publicat la Editura Humanitas: Nori peste balcoane (1996), Ceruri nomade (1999) și, postum, Amurg parizian (2007). Tot postum a apărut și corespondența sa cu Constantin Noica (Sub semnul depărtării, 2006), devoalând afinități intelectuale, dar și o discretă iubire târzie a filosofului de la Păltiniș. Prietenia admirativă cu N. Steinhardt ține însă de un alt registru
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
la catolicism -, ambii încarnând pentru Sanda Stolojan însăși esența creștinismului - prin „înălțimea spirituală și căldura inimii.” Steinhardt i se relevă a fi foarte cult, „mai creștin decât cei mai mari creștini. Și plin de umor și treaz înainte de toate” (vezi Amurg senin, ed. cit., p.128), fiind, alături de Kathleen Raine (poetă și critic englez) și de Nadejda Mandelstam (scriitoare rusă , soția lui Osip Mandelstam), a treia sa „figură tutelară” (Ibidem). Din corespondența sa cu N. Steinhardt vă oferim trei scrisori inedite
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
a 80 de scriitori ardeleni și se încheie cu un album fotografic emoționant din care nu lipsește nici unul din protagoniștii vieții literare clujene din deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial. Coperta desenată de Ștefan Socaciu - Clujul într-un amurg fumegos, sub un raft de cărți cartonate - are un aer vag nostalgic. Literatura însăși aparține tot mai mult zonei neclare a amintirilor. Inițiativa Irinei Petraș e demnă de toată lauda. Simpla colectare a datelor a presupus o muncă de luni
Viața literară la Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3178_a_4503]
-
la intensitatea serialului de „mărturii” pe care le publica, prin anii ’90, în suplimentul Aldine al „României libere”. Asociat atmosferei crepusculare, de litanie a sfîrșitului de lume, radicalismul în speță imprimă scrisului său un caracter de confesiune existențială patetică despre amurgul Tradiției într-o lume aspirituală și ucigător de indiferentă. Alături de Mateiu Caragiale, Dan Stanca e, cum ar fi spus I. Negoițescu, „cel mai reacționar romancier român”. Nu-i de mirare că a ținut să reformuleze, în cheie personală, „gnosticul și
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii de azur, visul cîntat odinioară, amurguri de azur. Visul și Albastrul formează marca individuală a lui Philippide; prin ele, poetul și-a descoperit un mod propriu de metaforizare, revendicîndu-se lucid din filiația novalisiană. Metaforele capătă pondere tot mai mare pe măsura avansării în timp a poeziei
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
finalurile - de un neașteptat lirism - ale întinselor compuneri fac uneori retenibil întregul poem. Asemenea revanșe involuntare au născut cîteva dintre versurile antologice lăsate de heraldul Visurilor...: „Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin?/ Mi-e sufletul de vechi amurguri plin (Lied);/ Tăcut ca vremea, orb ca un mormînt,/ La capătîiul meu de veghe sînt (Veghe);/ Lumea începe și sfîrșește- în mine (Schiță pentru un autoportret);/ Ce vechi sunt vorbele, ce greu e gîndul! (Elegie);/ În tîrgul nostru vechi, pe
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
de secol, prin unsprezece istorii, conturând o galerie de portrete ale unor bărbați și femei din redacția unui ziar internațional de limbă engleză, cu sediul la Roma. Peștii marcați de verbul „a crede” vor fi încântați de Grădina cețurilor din amurg de Tan Twan Eng (Ed. Polirom, traducere din engleză de Irina Bojin, 400 pag.), unde credința o determină pe judecătoarea Yun Ling să respecte dorința surorii ei dispărute de a-i face o grădină japoneză și o duce în preajma lui
Pentru fiecare zodie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2948_a_4273]
-
alături de Schimbare la față, e ciclul de greutate al volumului îmi permit să citez ceva fragmente: „Despărțirea-n fond a fost frumoasă,/ Primăvara izbucnise tare, / Numai soare și porumbi în raze / Străjuiau plecarea de mătasă...” (Moartea poetului) sau: „Uite cum amurgurile toate / S-au topit pe ape. Și în seara gravă ca o rugăciune/ Sufletul e apă sau tăciune...” (Ultima dăruire). De fapt sunt amurguri multe, mulți hulubi (Hulubi albi era să fie titlul volumului). Multe stele și suficient azur în
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
tare, / Numai soare și porumbi în raze / Străjuiau plecarea de mătasă...” (Moartea poetului) sau: „Uite cum amurgurile toate / S-au topit pe ape. Și în seara gravă ca o rugăciune/ Sufletul e apă sau tăciune...” (Ultima dăruire). De fapt sunt amurguri multe, mulți hulubi (Hulubi albi era să fie titlul volumului). Multe stele și suficient azur în poezia mea. Formula sub care lucrez e o fuziune între ermetism, mai bine zis poezia pură, și lirismul direct, cu preponderența când a unuia
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
Biografii literare, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, p.47) E adevărat că Răsunetul de Andrei Mureșanu și La arme! de Șt. O. Iosif au fost scrise în stări sufletești deosebite: Mureșanu se afla în apogeul creației sale, Șt. O. Iosif în amurgul său poetic. Dar ambele sunt ocazionate de evenimente epocale în istoria neamului: Revoluția transilvană de la 1848 și Războiul de întregire a neamului (1916-1918). Exprimând idealuri scumpe unui popor, versurile energice ale poeziilor au devenit repede imnuri, fiind intonate cu solemnitatea
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
anii următori continuă să publice romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră (1971, Humanitas Fiction, 2012), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arcade (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșitul toamnei (1988). În 1990 Kadare primește
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
flatează moi cum frunzele dar atît de puține furtuni sub pielea lui ascultătoare cum un abecedar care ne-nvață tot ce e de învățat sub privirea lui fragilă cum un canar care cîntă tot ce e de cîntat și-n amurg se răstoarnă alene cum o clepsidră. Semn de carte Pe cadranul cerului de mai o vrabie cum un arătător. Lac Deasupra transparenței informe zimții de lebădă. Odată Odată o piatră a-nghițit un munte întreg un punct tipografic s-a ambiționat
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
luni". Nuvelele citite la ,,Sburătorul" de Sorana Gurian, construite în jurul unor aspecte de psihologie feminină, cultivând clar-obscurul, cum s-a observat, cu o ușoară tentă de senzațional, afirmă, într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și noapte (clar-obscurul!), nuvelele i s-au părut lui I. Negoițescu, în Istoria literaturii române, ,,mai notabile" decât romanul Zilele nu se întorc niciodată, de o senzualitate, nuvelele, ,,mai liberă, mai aplicată faptelor cotidiene". Apărut tot în 1946, romanul de
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă, cît îi șterg de pe nimb spuma-i.
Clipa cea surâzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15084_a_16409]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă, Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă, Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă, cît îi șterg de pe nimb spuma-i.
Clipa cea surîzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15403_a_16728]
-
am avut una din cele mai puternice emoții; ședeam cufundat în meditațiile mele obișnuite, cu foaia de hârtie albă dinainte, așteptându-mi inspirația, când auzii un foșnet de aripi ca de liliac pătrunzând prin fereastra deschisă; o lumină opalină pătă amurgul; un înger se lăsă fâlfâind din văzduh ca mesagerii divini ai poeților antici, cu aripioare la picioare. Căzut în extaz, prosternat în fața antreului, i-am ascultat ca în vis dojana și îndemnul: Ai cântat neamul și tradiția, dar ai uitat
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Emil Brumaru Interpretează Radu Beligan Nu-mi lustruiește sufletul c-o cîrpă Muiată-n untdelemn de fluturi groși Nici o iubită. Se încleie-n bîrfă Rozmelcii, cîndva prieteni mincinoși. Și mă lovește-n tîmplă cărămida Moale de-amurg, sleită peste-oraș. Degeaba saltă-n grajduri verzi omida Momindu-mă s-o-ncalec. Rămîn laș În praf de-odaie. Pipăi sfînt cu buza gura de-abis a ceștii de cafea. Mi-s clipele-n derîdere de-a dura Stoarse-n
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
Emil Brumaru De astăzi clipa-i cît dovleacul Și n-o mai pot rostogoli. Iubitei i se-nmoaie cracul, Sînii clocesc pilafuri gri; Patul își flutură cearceafuri Leoarcă de-amor în cești de-amurg, Din vazele zvîrlite tandru Razele cad, crinii se scurg, Ci eu, scrib vechi, însemn cu acul în colț de ochi, ce-a fost, ce-o fi... De astăzi clipa-i cît dovleacul, Nu o mai pot rostogoli.
Fără titlu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15516_a_16841]
-
zic.) Plutește pe oceane, i-e foame de harpon! Trezește-te, Șerbane, Roz nod de bulion, Pupă cuvîntul, dulce. Zdrobit sub iederi moi, Tu limbii tîța zmulge Și-o dă la marțofoi. Și lasă, lasă, lasă, Să-ți cadă în amurg, Pe fețele de masă, Roua lui Demiurg...
Scrisoare ameliorată (1977) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16066_a_17391]
-
Emil Brumaru Mă mîngîie că nu-s singur, Dulci, înrourate gînduri Coapte-n criniști. Moale vine Marele Melc înspre mine. Și mi-e dor, și mi-e rușine Că nu-s iarăși în grădina Strecurată prin lumina Zorilor, amurgului, Din spatele magaziei Galbene-a copilăriei În marginea burgului...
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16230_a_17555]
-
Emil Brumaru Mă mîngîie că nu-s singur, Dulci, înrourate gînduri Coapte-n criniști. Moale vine Marele Melc înspre mine. Și mi-e dor, și mi-e rușine Că nu-s iarăși în grădina Strecurată prin lumina Zorilor, amurgului, Din spatele magaziei Galbene-a copilăriei în marginea burgului...
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16630_a_17955]
-
Emil Brumaru Blînd, cuvintele se scriu, Trecute din floare-n fiu, Singure. Și-s iar geamgiu De-amurguri în spaima orei, Cînd vii tu și-mi strecuri zorii Prin coapse plutind ca norii, Și-mi fierbi sufletul pe plite, în ceaune aurite Dar cuvintele se scriu, Trecute din rouă-n fiu, Singure și durduliu...
Despre cum s-a scris poemul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16683_a_18008]
-
Emil Brumaru Doamne, nu mă părăsi, Lasă-mă să-ți scriu lumina Trecută prin noapte-n zi Spre-a-mi topi în brumă vina Că scot fluturii din aer Și-i ucid cu ace grele, Și-n amurg asmut și-ncaier Ciucurii de la perdele, Și sub ziduri cern făina Cărămizilor pustii. Doamne, nu mă părăsi, Lasă-mă să-ți scriu lumina...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16537_a_17862]