1,230 matches
-
Și totuși, sunt legați. Ea se întoarce și o taie în linie dreaptă înapoi prin oraș, orașul acesta pe care-l urăște și de care n-o să scape niciodată. Și cât coboară strada, îl aude strigând în urma ei, pe jumătate amuzat: —Iubito? Haide, Iepuraș. Hei! Hai să discutăm despre chestia asta. Ușor, înțelegător, convins că ea se va întoarce, dacă nu acum, atunci la anul pe vremea asta. Stau de vorbă mai mult timp decât realizează Weber. Și, cu fiecare răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acțiuni de orice fel, care cerea încheierea unui pact pe bazele... Mă uit - în altă - parte - dacă... sau cam așa ceva. Urmă un moment de pauză. După care "vocea" tinerei femei vorbi prin creierul acelui îndepărtat Gosseyn Doi. Tonul" părea puțin amuzat, de parcă acesta ar fi fost un subiect la care nu se mai gândise până acum, dar dacă s-ar fi gândit, ar fi fost foarte distractiv. "Dacă ai să consulți memoria comasată Gosseyn, ai să-ți amintești că eram cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
-l aude spunând următorul vers din poemul Verset divagat: "Nu eu să dirig lumea..." și pentru că volumul vocii poetului este cam mic s-a aplecat mai marele spre șezlong ca să priceapă. Pricepe. S-a luminat autoritatea și dă din mână amuzat: "nu vă faceți griji, tov Bacovia zice, "nu dumneavoastră trebuie să dirigați, avem noi grijă să dirigăm", așa-i spune și pe când dă să plece se oprește crucit. "Cum s-o fi zicând corect", se întreabă autoritatea chiar lângă cișmeaua
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
O tânără femeie subțire a cărei frumusețe ascunsă puțin de o însușire mai curioasă: autoritatea. Bărbatul care deschise ușa și intră, se opri pentru a o privi; îl auzise, dar nu lăsa să se vadă. Eldred Crang așteptă, un pic amuzat, dar nu ofensat. O respecta, o admira pe Patricia Hardie, dar ea nu-și terminase antrenamentul filozofic non-A și, prin urmare, ea poseda încă niște tehnici fixe de reacție de care nu-și dădea seama, desigur. Fiind observată, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă. - Ești în "refugiul" Discipolului, evident, zise ea. Deodată se întunecă. - Nu te-nțeleg, protestă ea. Nici întrebările. Vrei să mă derutezi? Cine este Discipolul? Bine, dar toată lumea știe că Discipolul este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rău de ea, dar nu era deloc logică. - În istoria planetei de unde vin, zise el, surpriza a fost mereu un factor esențial în determinarea țărilor și grupurilor care trebuiau să domine civilizația. Acum, nu mai plângea și avea o uitătură amuzată. - Dacă Discipolul te poate învinge în teren deschis, puțin îi pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
când prevezi? Femeia răspunse, gravă: - Este ceva automat. - Vrei să spui că nu urmați o metodă anume? - Păi,.. - Faci o pauză? Te gândești la un obiect? Ești obligată să-l vezi? Leej zâmbi, chiar și Yanar parcă se destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse: - Se vede. Atât. Nu e ceva la care să te gândești. Acesta era deci genul de răspunsuri pe care se mulțumeau să le dea. Ei erau diferiți. Erau speciali. Răspuns stupid, pentru oameni stupizi. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă el. Ia gândiți-vă la chestia asta și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
uităm că nu suntem, la urma urmei, decât un popor minuscul și fără importanță și că trebuie să-i lăsăm pe experții în afaceri galactice să-și facă treaba, și să nu ne amestecăm. Ori, știi sau nu, continuă el, amuzat, dar serios, aproape fiecare non-A va încerca să modifice cursul războiului. Firește, vom acționa în sensul păcii. Asta poate nu apare evident imediat, dar nu vreau să vedem galaxia divizată în două grupuri care se urăsc cumplit, reciproc. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a agățat haina într-un cuier și a comandat o cafea. Cînd s-a depărtat de tejghea, și-a dat seama că Sludden îl urmărește amuzat. — L-ai găsit, Lanark? îl întrebă Sludden. — Ce să găsesc? Ce vrei să zici? Ai găsit ce căutai în balcon? Sau te duci acolo doar ca să ne eviți? Aș dori să știu. îmi trezești interesul. — De unde știi cum mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opri, zise în gura mare: — Ăsta-i misteriosu’! Ni s-a alăturat misteriosu’! își bombă stomacul și adăugă: Ce zici de burta mea, misteriosule? — Probabil că își face treaba, îi răspunse Lanark. Sludden schiță un zîmbet vag, iar ceilalți părură amuzați. — O! Dar face și glumițe! spuse Frankie. Asta-i bine. O să stau lîngă el și o să-l fac gelos pe McPake. Se așeză lîngă Lanark și-și sprijini mîna de șoldul lui. El se strădui să nu pară jenat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adevăr, dar se pare că nu au așa ceva. începură să discute despre forme posibile de perversiune care i-ar putea surprinde. Frankie, Toal și McPake făcură niște sugestii. Gay și Nan le punctară cu strigăte scurte și proteste oripilate sau amuzate. Sludden participa uneori cu cîte o remarcă, iar Lanark și Rima tăceau. Lanark era stînjenit de conversație și era convins că Rima simte la fel. Așa se simțea mai aproape de ea. Mai tîrziu, Sludden îi șopti ceva lui Gay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am închis ușa, am observat un mic rucsac pe plasa de deasupra locului din colț. Asta m-a făcut să fiu prudent. De cînd mă trezisem, mă simțeam extraordinar de liber și de relaxat. Eram mulțumit că eram singur și amuzat că acel vagon era atașat la un tren de marfă, dar rucsacul acela mă înspăimînta. Știam că e al meu și conținea ceva periculos, dar nici nu-mi venea să-l arunc pe fereastră. Așa că l-am dat jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perdelele unui bovindou apăru o femeie slabă, cu o față obosită. îl urmărea pe băiat, care se întoarse și îi făcu cu mîna cînd ajunse la colțul străzii și se izbi cu tîmpla de felinar. Lanark resimți lovitura, apoi destinderea amuzată, ce se putea acum citi pe fața mamei. Băiatul dădu colțul, frecîndu-și cu jale urechea. Femeia se întoarse și-l privi pe Lanark, apoi își duse mîna la gură, de parcă ar fi fost surprinsă și contrariată. Lui Lanark îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în capătul celălalt, remarcînd obiectele picturale și statuare înșirate pe cele două laturi. Omul de la birou își ridică privirea cînd îl văzu apropiindu-se. Avea o față lată, cu ochelari și o gură mare cu colțurile ridicate într-un zîmbet amuzat. Vorbea tărăgănat, într-un dialect englezesc prețios: — Bună seara. Cu ce vă pot ajuta? Thaw se așeză și împinse pe birou o cerere completată. Secretarul se uită la ea și zise: — Văd că doriți să urmați cursurile de desen după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cazangiu fuma o pipă lîngă ușa cazanului. El e Duncan Thaw, tată, zise Drummond. Ne ducem la balul școlii de artă. Domnul Drummond își scoase pipa și-i arătă lui Thaw un scaun gol cu un picior. Gura lui amuzată și afundată indica lipsa dinților, nasul îi era aproape la fel de mare ca al fiului său, dar mult mai colțuros. își ridicase pe frunte ochelarii, care aveau brațele lipite cu izolirband. — Deci vă duceți la dans? E o pierdere de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o haină albastră ieși și se opri, uitîndu-se distrată cînd într-o parte, cînd în cealaltă. Drummond îi luă politicos mîna și zise: — Dă-ne voie să te conducem acasă, Marjory. Fața fetei se încreți ușor într-un zîmbet amuzat. — Regret, Aitken, dar vine tata să mă ia cu mașina. Sună-l, poate că nu a plecat încă de-acasă. Spune-i că te conducem acasă. Eu o să te țin de-o mînă și Duncan de cealaltă. Doi bărbați sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sau el era de vină? Poate că în seara în care ieșiseră o plictisise sau o dezamăgise și-i era imposibil să-l ierte acum. Peste o oră, în magazinul școlii, îi spuse: — Salut, Duncan, și-i zîmbi veselă și amuzată. — Salut! îi răspunse el întorcîndu-i privirea bucuros. — Ai fost bolnav, Duncan? — Puțin. — Ce păcat! Zîmbetul nu-i dispăruse, dar vocea avea o notă de compasiune. în săptămînile care au urmat, Marjoru îi produse o stare din ce în ce mai intensă de strălucire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
teroare imensă. Se holbă la tavan și-și adună gîndurile într-un urlet intens și tăcut: „Exiști. Mă predau. Cred. Te rog, ajută-mă“. Astmul se agravă. Scoase un geamăt înfricoșat, apoi se controlă suficient încît să scoată un sunet amuzat și să-și spună: „Nu-i nimeni. Poftim. Absoluit nimeni“. Mai rosti încă o dată cuvintele, mai tare, dar sunau ca o minciună. Se văzu fără de alinare, condamnat la o credință care nu-i va mai permite niciodată să-și încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înalt, arătînd către un ins mărunt în uniformă militară. — Aș putea vorbi cu dumneavoastră, generale Multan? zise Lanark. Mi s-a spus... că s-ar putea să ne ajutăm reciproc. Multan îl privi pe Lanark cu o expresie de politețe amuzată și spuse: Cine ți-a zis asta, omule? — Răutăciosul. Nu-l cunosc pe Răutăciosul ăsta. Dar de ce zice că am putea fi utili? — N-a spus, dar regiunea mea - Unthankul Mare - are necazuri în multe privințe. Aproape în toate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și nu tocmai întotdeauna treazul lord Provost se află la locul lui. Gura lui Lanark se deschise. Deși se lăsase o tăcere totală, lui i se părea că aude un hohot imens. Multitudinea de priviri - batjocoritoare, era sigur, condescendente, disprețuitoare, amuzate - păreau să-l sfredelească și să-l apese. Cineva țipă: — Dați-i omului să bea ceva! El suspină și puse capul pe masă. Zgomotul de voci reîncepu, dar avea o notă mai curînd speculativă decît ilară. — Nu era cazul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
totale de cunoștințe științifice acumulate de cei curajoși și determinați să apere civilizația. Îl privi apoi întrebător pe Michael Hardie: ― E ceva de genul aresta? Vreo invenție datând dinaintea amneziei mele? ― Nu. X fu cel care îi răspunsese. Mutilatul părea amuzat și adăugă: ― Știi că poate-i interesant. Avem aici un om care-și ignoră și viitorul și trecutul, dar a cărui apariție totuși acum, în acest moment ― nu poate fi pe de-antregul întâmplătoare. Incapacitatea detectorului hotelului de a-i descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de a proceda exact așa. Astfel că schiță o mișcare negativă din cap când Lavoisseur întinse mâna să ia arma. Bătrânul îi aruncă o privire pătrunzătoare. ― Vrei informații, nu-i așa?' ― mormăi el. Și râse ușor, cu un râs ciudat, amuzat. ― Bine, ce vrei să știi? ― Despre corpurile mele. Cum... Fu întrerupt. ― Secretul nemuririi ― zise bătrânul ― presupun izolarea individului de dublele potențialități moștenite de la părinții săi. Respectiv, crearea de gemeni sau frați care seamănă între ei. Teoretic similitudinea ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dumneata n ai nici o vină“, am spus. „Eu te consider și așa un înțelept, deși înțelepciunea dumitale, ca și urechea, mi se pare cam împuțită... Dar hai să ne închipuim că am venit să-ți pun întrebarea...“ „Ce întrebare ?“ Părea amuzat și speriat, în același timp. Ridicase sprâncenele și încrețise fruntea, ai fi zis că era gata să pufnească în râs sau s-o ia la fugă. „N-avea grijă, domnule Sima“, l-am liniștit eu, „n-am să pun întrebarea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
O tânără femeie subțire a cărei frumusețe ascunsă puțin de o însușire mai curioasă: autoritatea. Bărbatul care deschise ușa și intră, se opri pentru a o privi; îl auzise, dar nu lăsa să se vadă. Eldred Crang așteptă, un pic amuzat, dar nu ofensat. O respecta, o admira pe Patricia Hardie, dar ea nu-și terminase antrenamentul filozofic non-A și, prin urmare, ea poseda încă niște tehnici fixe de reacție de care nu-și dădea seama, desigur. Fiind observată, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]