1,257 matches
-
Un mic foșnet. Trage cu urechea. Acum îi pune mâinile pe cap. Pe tine, Amata, te iau preoteasă vestală ca să îndeplinești sacrificiile care trebuie îndeplinite de o preoteasă vestală pentru poporul și cetățenii romani, conform legii celei mai drepte. Ușor amuzată, Occia surâde. Așa se numesc toate preotesele în momentul consacrării, căci, după tradiție, prima fecioară aleasă din familia întemeietorului Romei să o slujească pe Vesta s-ar fi numit tot Amata. Era din Alba Longua. De acolo le-a adus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe fetiță de mână. Atunci haideți să-i arătăm ceva special Domitiei... — Ce? se interesează micuța curioasă, însă nu primește nici un răspuns. Se pun în mișcare. Occia arată cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Eu nu am îngăduința să pătrund aici. Când terminați, mă găsiți în sala de studiu din Regia. Se îndepărtează. După câțiva pași se întoarce însă. — N-am putea să-i scurtăm Asiniei pedeapsa? Occia își ascunde cu greu un rânjet amuzat. Feblețea lui! Han dicapul ei îl atrage ca un magnet. — Cum așa? întreabă. — O iau la lecții. Vestala reflectează. Nu e o idee rea. Oricum, trebuie lucrat cu ea mai mult decât cu celelalte. Dacă repetă în fiecare zi, poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în memorie, așa cum poezioarele sunt ușor de învățat pentru copii. — Doresc ca vremurile noastre să nu mai fie sterpe și istovite... Vipsania face o grimasă amuzată. Vezi să nu! Tocmai într-o lume ca a noastră, în care comentariile politice sunt periculoase și fără rost, oratorii nu mai au cum să se preocupe de viața reală sau de problemele discutate în tribunale și în Senat. Retorica
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instalează și își trage sufletul, declară peltic: — M... mâini blestemate a avut cel ce-a să... sădit acest copac și l... l... l-a crescut ca să ajungă scaun! Este o versiune ad-hoc în proză a versurilor lui Horatius. Râd cu toții, amuzați. Umorul lui Claudius, ca și mitocănia sa sunt pe cât de bine-cunoscute, pe atât de imprevizibile. — Am ve... venit să simt pulsul vieții literare, glumește în con tinuare hâtru. Își permite câteva clipe să le studieze trăsăturile și adaugă cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toate femeile, a ajuns de o rară frumusețe. — Și-o fi găsit un amant, glumește Pusio. Fața îi înțepenește instantaneu într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l coste cariera, dacă nu și capul. Rufus, în schimb, zâmbește amuzat. — Stai liniștit, că în viața mea am strâns multe păcate, dar turnătoria n-a fost niciodată printre ele. Își scrâșnește cu o strâmbătură dinții: — E cea mai josnică formă a degradării umane. Să fii om liber și să n-ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luptele, din câte văd. Nu ești un obișnuit al amfiteatrelor. — Nu le frecventez chiar deloc, răspunde sincer Pusio. Le evit cât pot. — De ce? Pentru că niciodată nu mă întorc acasă cu starea de spirit cu care am plecat. Rufus fluieră, ușor amuzat. — Cum așa? Când văd că dimineața oamenii sunt azvârliți în gura leo parzilor și a panterelor... — Dacă nu-ți plac leoparzii și panterele, îți pot aduce în arenă lei și urși, îl liniștește, zeflemitor, celălalt. Pusio clatină cu tristețe din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă seama că nu vrea să discute despre asta. Nu insistă. M-a dus la un spectacol, continuă călărețul. Primul din viața mea. — Da...? face absent Rufus. Nu-l interesează. — Mi s-a făcut rău. De data asta evreul chicotește amuzat: — După cât ești de mătăhălos, nu te-aș fi socotit un fri chi frichi. Vocea germanului se înalță, vibrând de mânie: — Nu există neam mai curajos ca al nostru. Pe câmpul de bă taie e o rușine pentru căpetenie să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scuturi... Nici măcar atunci când cad ca o grindină asupra țestoasei, aprobă germanul. Evreul încuviințează: — ...ci alunecă la vale, fără să facă vreun rău... Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea bătrân ca să afli ceva nou. Își netezește tunica, apoi îi cere sec tânărului: — Închide trapa! Se răsucește pe călcâie și îl îndeamnă: Hai să mergem! Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bată și în cete, cu singura con diție să lupte de la egal la egal. — Armele lor sunt totuși foarte diferite, murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înlocuitoare. Cum nici o familie patriciană nu s-a învoit să-și dea fiica, Augustus s-a mâniat peste măsură. A jurat că dacă una sau alta dintre nepoatele sale ar avea vârsta convenabilă le-ar oferi el însuși zeiței. Surâde amuzat. Agrippina, mai treacă-meargă, înfumurată și țâfnoasă cum e, s-ar fi potrivit, dar Iulia cea mondenă... Încearcă să-și imagineze fosta fiică vitregă înveșmântată sobru și ducând un trai decent. Fără să vrea, pe gură îi țâșnește un gâlgâit de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
it a Notre Dame de l’altre part de l’iau it a l’ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea-i splendoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care amăgește și Înșală... Și știi unde e pus astăzi Hermes? Aici, l-ați văzut la ușă, Îl numesc Exu, acest mesager al zeilor, mediator, comerciant, neștiutor de deosebirea dintre bine și rău”. Se uită la noi cu o neîncredere amuzată. „Dumneavoastră credeți că, așa cum face Hermes cu mărfurile, sunt și eu prea ușuratic Împărțind astfel zeii. Uitați-vă la cărțulia pe care am cumpărat-o azi-dimineață dintr-o librărie de duzină din Pelourinho. Magii și mistere ale sfântului Ciprian, rețete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mi și mie o curiozitate, domnule comisar. Îmi Închipui că, În meseria dumneavoastră, cu oameni care dispar, sau mai rău, aveți de a face În fiecare zi. Le dedicați tuturor un timp atât de... lung?” Mă privi cu un aer amuzat: „Dar ce anume vă face să credeți că-i dedic și acum timp colonelului Ardenti?” Așa, deci, juca tare și lansase din nou provocarea. Trebuia să am curajul să văd, iar el trebuia să-și descopere cărțile. N-aveam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
același timp remedii false și tratamentul spiritual? E ca un măgar tras de doi stăpîni - nu ajunge nicăieri. Știați asta, nu-i așa? — Dar era o durere groaznică... spuse domnul Mundy. — Durere! exclamă domnul Leonard, pe un ton pe jumătate amuzat, pe jumătate disprețuitor. Zgîlțîi scaunul. Pe scaunul ăsta Îl doare că-mi suportă greutatea? De ce nu, de vreme ce lemnul din care este făcut are aceeași materialitate ca osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră, despre care spuneți că doare, pentru că vă suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sper? Și cum stai - se gîndea la un mijloc de a salva situația - cu colecția? Se Întoarse spre Fraser. Sper că știți, domnule Fraser, că Duncan este un mare colecționar de obiecte vechi? Fraser, părînd pe jumătate jenat, pe jumătate amuzat, recunoscu faptul că nu știa acest lucru. — O, zise doamna Alexander În culmea entuziasmului. Dar este un hobby al lui! Toate lucrurile alea splendide pe care le scoate la iveală! Eu l-am numit biciul escrocilor! Care-i ultima ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
accent newyorkez simulat: „Ei, bombă scumpă, cît face să-o punem?“ Parțial, intenționase să-i facă un compliment. În seara asta bărbații o priveau, dar nu strigau după ea pentru că presupuneau că e tipa lui Fraser. Se simțea pe jumătate amuzată, pe jumătate enervată. Simțurile Îi erau mai ascuțite, probabil, pentru că nu era obișnuită. Nu fusese niciodată prin locuri ca astea cu Reggie. Nu intrau nici În cluburi, nici În restaurante. Întotdeauna mergeau dintr-un loc singuratic În altul, sau stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și le trimite scrise de mână, servitorul său alergând în sus și-n jos pe treptele tribunalului, în timp ce Pandit stă afară, în toată splendoarea sa, sub privirile copiilor și ale unui ofițer de poliție englez, care nu pare de loc amuzat. Forțat să-și viziteze chiriașii dintr-un cartier sărac al orașului în care se înregistrase un incendiu, Pandit refuză să intre în colibele joase și conduce toate operațiunile din șa, cu o batistă pe față. Asta durează doar o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se întoarce spre rândul din spate să-i șoptească lui Vesey : — Pantofii. Crezi că vor să exprime ceva? Pe moment, își dorește să nu fie așa. Figura lui Vesey nu exprimă nimic la început, apoi, chipul i se luminează oarecum amuzat. Îi lipsește, ca întotdeauna, simțul umorului. — Pantofii, sir? — Lasă, nu contează! Defilarea armatei se încheie. Se servesc răcoritoarele. Sir Wyndham soarbe sifon cu lămâie și repetă „da, foarte“ spre cei care se adună în jurul lui. Foarte zeloși, toți. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl percepe ca pe cel al banilor. Deodată, aude un râs de femeie care întrerupe basul conversației masculine din sala de biliard. Un cuplu a ieșit într-un balcon învecinat. Bărbatul face o remarcă și femeia lăsă capul pe spate amuzată, în timp ce brațul ei alb mângâie spatele partenerului. Par apropiați, dar nu foarte. Bobby are impresia că nu se prea cunosc. Femeia este frumoasă. Are părul negru, tuns îndrăzneț, foarte scurt, iar rochia mulată îi transformă corpul într-un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spune Famous, dându-se la o parte din calea lui. Vă rog. Nu înțelegi, sambo? râde omul. Am întrebat...( trosc!)... cum... (trosc!)... cum ai... (trosc!) Cum ai ajuns așa de faimos? Famous este lovit la fund cu racheta, sub privirile amuzate ale celorlalți. Omul sare comic încoace și încolo, rugându-se incoerent. Membrii clubului ies să vadă de unde vine zgomotul și Jonathan se trezește făcând parte din cercul de indivizi sălbatici care rânjesc văzând mutra servitorului nedumerit. Face un pas lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
picioare și să mărșăluiască? Cine ar putea fi mai pe dos ca oamenii albi? Puțin înaintea ivirii zorilor, Jonathan și Gittesn se întorc în tabără coborând dealul. Nu știu cum să interpreteze ce au văzut. Jonathan este tulburat, dar Gittens pare ușurat, amuzat. A fost doar o sărbătoare, zice e. Așa au sărbătorit venirea noatsră. Profesorul Chapel nu este deloc mulțumit de ce aude. Ignoră descrierea agitată pe care io face Gittens despre ritualul posedării și ține un discurs aprig folosind cuvinte precum escapadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dimineața asta. - Cine? - Domnul Balzac. - Aici. Adică în clădire. Locuiește chiar deasupra magazinului. Doar nu bănuiești că ar fi implicat... - Sunt întrebări de rutină pe care trebuie să le pun, spuse pe un ton neconvingător Sachs. Kara părea mai degrabă amuzată decât supărată de această insinuare: - Uite, știu că pare morocănos și că are o latură neprietenoasă a personalității. Dar nu a făcut niciodată rău nimănui. - Și totuși, știi pe unde era în dimineața asta pe la orele 8? întrebă Sachs pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
foarte atrăgător și probabil că avusese multe femei la activ. Era totuși un om extrardinar și mai ales deosebit de pasional, pur și simplu o termină pe Lăură din priviri. Îi adusese un braț de flor, iar ea le privea admirativ, amuzata chiar și conștientă de faptul că se simte foarte atras de ea și că există în el o dorință spontană de a fi mai aproape unul de celălalt, de aceea, motiva el, a început să-i scrie scrisori de dragoste
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]