947 matches
-
o aserțiune atribuită lui Cezar, expresie a atitudinii decise a comandantului obișnuit cu succesele : Dacă s-ar fi întors cel care a plecat ar fi spus totul într-o singură locuțiune : veni, vidi, vici (I, p. 349). Referința livrescă, subliniat anacronică, declanșează doar comentariul disprețuitor pe marginea replicii care nu sună prea convingător (I, p. 349). Partenerul de discuție al lui Agamemnon preferă latinei engleza lui Shakespeare, pe care îl apreciază drept mare tragedian în raport cu Sofocle, rămas doar un dulce copil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a dezvălui rigiditatea și uscăciunea incoruptibilului Brutus, demagogia lui Publicola, caracterul ezitant al lui Collatinus, soțul Lucreției și ruda lui Tarquinius. Pe neașteptate, vine la rampă spre a se adresa publicului un individ ciudat, înscris în lista personajelor drept ministrul anacronic al autorului. El este îmbrăcat în togă roșie, ca indiciu al faptului că aparține altui timp decât al întâmplărilor înfățișate în piesă : Am îmbrăcat-o special pentru voi ca să vă dați seama că nu sunt contemporan cu cei pe care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu nespusă duioșie la cel capabil să-i trezească emoțiile cele mai vii (stârnești lacrima unui strigoi - III, p. 80). Cu un ultim gest, sărută capul retezat al tânărului care se plângea că moare înainte de a fi cunoscut îmbățișările. Martorul anacronic al luptei dintre republicani și regaliști nu își păstrează până la capăt detașarea, fiind cucerit de tinerețea destinată morții, iar aceasta și din motivul menționat mai sus. Cum spuneam, intervenția propriu-zisă în acțiune a lui Petronius - mediator între scenă și sală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
încep să cred că aș fi Pythia de la Delphi... (II, p. 57). Într-un caz, comentariile lui Petronius capătă însă o dezvoltare amplă și sugerează o opțiune tranșantă. După prinderea conjuraților, când urmează să fie decisă soarta trădătorilor republicii, trimisul anacronic al autorului își exprimă punctul de vedere într-un lung monolog : cei care au uneltit împotriva noului regim ar trebui să se salveze prin curajul de a înfrunta exilul. Potrivit acestei opinii, în clipe grele, patria trebuie părăsită, căci nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi reușit să o aflu - dar m-a frapat o afirmație a lui Antoine de Saint-Exupéry (apărută, din păcate, postum, În Citadela, la câțiva ani de la dispariția autorului) care, fără să fi trăit teroarea comunistă, a definit magistral justiția - absurdă, anacronica, aservita, anormală - instaurata de aceasta: „Justiția, după unii, Inseamna perpetuarea a ceea ce există. Dar daca lași libărcile să se Înmulțească, se va naște negreșit justiția libărcilor. Și vor apărea cântăreți care să o proclame sus și tare. Și-ți vor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
așa cum Înaintașii lor au luat cu asalt Plevna, justiția postdecembrista dă semne că, măcar de ochii lumii și În ceasul al doisprezecelea, Încearcă să repare greșelile trecutului, să intre Într-un făgaș de normalitate, pentru a nu mai fi absurdă, anacronica, aservita, anormală. De ce fac această afirmație? Pentru că la Începutul lunii septembrie, sub semnătură colegei mele de breaslă Adina Câșlaru, În „Ziarul de Iași” a apărut un cutremurător articol despre dreptatea tardivă pe care justiția postdecembrista i-o dă fostului deținut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
România vor încerca să fie contemporani cu procesele globalizării, pentru că, dacă rămânem tot timpul în urmă, și noi gândim încă în termenii statului teritorial și ne gândim încă să câștigăm teritorii sau să pierdem teritorii, înseamnă că suntem cu totul anacronici. Or ceea ce s-a întâmplat în ultimii douăzeci de ani în România, domnule Turcescu, este rezultatul anacronismului clasei politice românești. Am avut o clasă politică, să nu folosesc un termen urât, era să zic retardată, o clasă politică întârziată în
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu o frânghie grosolană, purtând pe cap o cușmă enormă și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase. Subțiratecul cântec al zurgălăilor pornește la început sfios, ca să se transforme, pe măsură ce sania începe să zboare, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dinspre sfârșitul mileniului al doilea, generatoare de un anume optimism. Într-adevăr În masa timorată și obedientă Începeau să apară semnele unei noi orientări, să se audă din ce În ce mai frecvent și tot mai răspicat voci care distonau cu linia oficială, devenită anacronică În Întreg spațiul de la Est de Cortina de Fier. În preajma anului 1970 În Republica Moldova a prins să bată vânt de primăvară, În rândurile intelectualității mai Întâi. În ciuda faptului că vânătoarea de dușmani ai poporului și socialismului continuă, În Basarabia aveau
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
A.M. Lazarev, editată la Chișinău În 1974 Într-un tiraj de 3000 exemplare, cea mai dușmănoasă lucrare sovietică, orientată nu numai Împotriva reintegrării Basarabiei În Statul Român, ci și Împotriva statului român În genere. Ea este Întemeiată pe o concepție anacronică, aservită În totalitate scopului de justificare și validare a cuceririlor din trecut ale Rusiei, pe baza substituirii argumentelor istorice cu simple afirmații nefondate, contrare realității. Și după 1970 publicistica oficială din România nu a abordat și nu a explicat caracterul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
dacă este vorba despre 3 milioane de doamne și domnișoare nostalgice sau viitoare ambasadoare ale unui nou tip de Woman Power. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Republica Fotbalistică România Lucian Dan TEODOROVICI Am mai scris despre o lume autohtonă tot mai anacronică, una care se dezvoltă totuși în paralel cu societatea românească. În timp ce România face eforturi de a-și adapta legile și comportamentul la Europa, cei care au probleme cu legea, cei pentru care modernizarea țării reprezintă o constrângere serioasă se retrag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ne strânseserăm, toți elevii săi, eu și Reiko fiind cele mai noi din clasă, să ajutăm la marele eveniment. Trei zile și trei nopți avea să ardă focul, neîntrerupt, vegheat în permanență de echipe care făceau cu schimbul, bizare și anacronice vestale (de fapt, aproape o săptămână dura întregul proces, însă eu îmi repetam cu fior "trei zile și trei nopți" ca pe o formulă magică, gata să conjure demonii adâncurilor). Demonii adâncurilor, dar și domnița din pin, pe care o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zicea, totuși o pierdere pentru spiritul ce trebuie să recupereze. Într-o altă epocă a istoriei, ar fi fost un bun ascet. Ceva asemănător călugărilor medievali obsedați de o credință, ce își mortificau trupul pe care puneau prea puțin preț. Anacronic. Sau așa s-ar părea. Dar nu apuca să gândească și asta, nu se lăsa ademenit până la a gândi și asta, ci mai degrabă ceda tulburărilor părelnice și mincinoase ale sufletului. Simțind o dorință mistuitoare și șfichiuitoare de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe șeful personalului că locul de muncă nu este corespunzător, dar părea să nu-l intereseze. În cele din urmă a devenit foarte ostil. Ignatius dădu drumul unui râgâit monstruos. Oricum, te-am prevenit că așa va fi. Eu sunt anacronic. Oamenii își dau seama și asta îi irită. — Doamne, copile, trebe să ții capu’ sus. — Capul sus? repetă furios Ignatius. Cine ți-a mai băgat și prostiile astea nefirești în minte? — Domnu’ Mancuso. — O, Doamne! Trebuia să-mi închipui. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a“-uri care descriu foarte bine activitatea mea de funcționar: a activa, a actualiza, a ameliora. Sunt de asemenea trei „a“-uri care-l descriu foarte bine și pe bufonul nostru, șeful de birou: absurd, abrutizat, afurisit, ageamiu, alarmist, ambiguu, anacronic, antisocial, arierat (în cazul lui mi-e teamă că enumerarea îmi scapă puțin din mână). Am ajuns la concluzia că șeful nostru de birou nu are altă misiune decât aceea de a ne zăpăci și a ne ține pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în funcție de rolul și de ierarhia într-o societate discreționara. Caracteristicile receptorului propagandei constă în număr și adeziune necondiționată. Spațiul public al modelului propagandistic este continuu și omogen. Modelul propagandistic este modelul opozant celui de dialog, astăzi fiind considerat un model anacronic 49. Inițial, propagandă era identificată în conținut cu marketingul politic. Ultimul model este reprezentat de marketingul politic, derivat din marketingul comercial, îndeplinind aproape aceleași funcții. Conform lui Bongrand, marketingul comerial este "un ensamble de techniques ayant pour objectif d'adapter
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
de necesar fiecărei individualități lirice. Zici: "Poetul primește, prin inspirația de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a însufleți discursul, dând iluzia unei vorbiri autentice despre ființă. Originalitatea ține mai mult de suprafață, altfel spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și numai de ea. Există apoi, pentru fericiți, pentru canonizați, publicul pe care-l creează profesorii, acel capital diacronic de cititori. Din păcate, la noi, profesorii nu sunt prinși în sistemul "promoțional", sunt, cel mai adesea, disprețuiți pentru opțiunile lor anacronice. Care pot fi caz real, dar nu general. Sunt mulți profesori "formatori" de cititori, iar dacă poeții vor o relansare spre public, de-aici ar trebui să înceapă. De la un pact cu dăscălimea. Pe de altă parte, alarma aceasta cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
naștere. Așadar, jucându-ne mai departe, poezia este tunica lui Nessus. Cel care o îmbracă este un erou, în felul său. Însă mie îmi place să repet spusele lui Hans Magnus Enzensberger, un autor care scrie cu umor despre acești anacronici care se încăpățânează să fie poeții, dar care face și elogiul analfabetului. Pentru acest neamț în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol." Cu cât înaintăm în post-istorie, cu atât se găsesc oameni destui care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
această poveste, formată din supoziții, bănuieli, soluții, ipoteze mă interesa pe mine. Citeam critica literară pentru a descoperi, finalmente, eroul din spatele ei, un autor criticul cu zona lui de neptunic. Așadar, o nouă trădare a criticii, un fel de asumare anacronică a ei nu vreau să par ceea ce nu sunt. Și nici măcar nu e orgoliu în această afirmație. Pe de altă parte, nu e numai atât, căci există, totuși, ideile, punctele de vedere, demonstrațiile care pot fi credibile, sau nu. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
imagini care bruscau prin prospețimea și autenticitatea realului incizat de cuvinte, cam cum scriu tinerii abia acum, după 30 de ani de atunci. Nicolae Manolescu a avut un discurs ferm împotriva acestui fel de a scrie poezie, insistând pe sugestia anacronică a poemului Întru totul, într-o lume secvențializată, care prizează realul în doze mici, ceea ce nu l-a împiedicat, totuși, când Cărtărescu a scos după câțiva ani cartea Totul, cu aceeași anvergură poetică, dar scrisă în alt registru, și fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și autoexclus) de la festinul comunist al unui timp istoric compromițător, au trăit de fapt după aceleași tipare ale traumei psihologice provocate de istorie și fiii evreilor deportați și omorâți în Holocaustul fascist. Trecutul părinților are o cu totul nefericită putere anacronică, prin "complexul supraviețuitorului", asupra prezentului și viitorului copiilor, până în generația a treia, urmașii având tendința să reitereze în propria lor viață experiențele reprimate psihic ale părinților agresați: copiii supraviețuitorilor sunt ei înșiși un fel de supraviețuitori, deoarece cât privește șansele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau chiar supraviețuirii unei societăți. Structurile politice se bazează pe suveranitatea statelor, fără să se poată îngriji de interesele colective ale umanității, cum ar fi pacea, securitatea, mediul înconjurător, dreptatea socială și chiar stabilitatea piețelor financiare. Suveranitatea este un concept anacronic, moștenit din vremurile în care regii domneau peste supușii lor. în timpul Revoluției franceze, regele a fost decapitat, iar poporul a preluat conducerea statului. Deși ar părea utopic să înlocuim suveranitatea poporului cu altceva, principiul în sine este inadecvat pentru lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
Statele Unite reprezintă singura mare putere, au dreptul să își impună voința asupra lumii. Această înțelegere eronată a avut consecințe dezastruoase nu doar pentru America, ci și pentru restul lumii. Ordinea mondială se bazează pe suveranitatea statelor. Suveranitate este un concept anacronic ce datează dintr-o epocă în care societatea era formată din conducători și supuși, nu cetățeni. Suveranitatea a devenit piatra de temelie a relațiilor internaționale odată cu Tratatul de la Westfalia din 1648. După 30 de ani de războaie religioase, s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
pe om, ci faptele. * Unii vorbesc multe, fac puține și se plâng de oboseală. * Pentru unii, oboseala muncii e cea mai plăcută stare; pentru alții, munca este cea mai cumplită oboseală. * În sport, clasamentele sunt relative; în creație ele sunt anacronice. * Rostul luminii e să facă umbră; al umbrei - să sporească lumina. * Nu acele ceasornicului măsoară trecerea noastră prin viață, ci urmele lăsate pe cadranul vieții. * Omul se bucură de mai multe surse de căldură; cea mai importantă este căldura interioară
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]