25,745 matches
-
În antiteză cu Monsieur Homais, ins "pozitivist" cît încape, pseudolivresc, Al. Paleologu cultivă, ca urmare a libertății (a libertăților) de care face uz, un tip de lirism al ideilor. Practică, presupunem, cu încîntare, spărturi în zidul șabloanelor printr-o confesiune analitică ce conturează un lirism sui generis. E o partidă elegantă de propoziții uneori șocante, ce nu coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours se
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
o soluție de compromis metodologic, oarecum, între legile sincroniei și cele ale diacroniei), dar și prin valorificarea unor resurse metodologice de ultimă oră, precum teoria semantică sau statistica lingvistică, metode care sunt puse la contribuție pentru a delimita conceptual și analitic anumite entități stilistice de indiscutabilă importanță și relevanță estetică, precum poemul în proză, care este circumscris atât din unghiul dimensiunilor sale intrinseci, cât și din perspectiva presiunii "contextului" socio-cultural. În acest fel, în prim-planul cercetării este așezat studiul operei
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
timp, un credit deosebit prozei lui Macedonski, considerată a fi la fel de valoroasă ca și poezia. Poemul românesc în proză (1981) pornește de la antinomia dintre proza artistă, poematică și proza narativă. Traseul poemului în proză românesc e urmărit cu o detentă analitică incontestabilă, de la Asachi la Petru Creția, considerându-se că secolul al XIX-lea a fost "naiv", iar secolul XX a fost unul "esențial", din perspectiva modalităților artistice și a realizărilor formale ale poemului în proză. În Imaginea ascunsă. Structura narativă
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
el însuși demonstrează că, în ciuda propagandei, represaliile au avut loc cu o zi înaintea ceremoniei. Probabil inversarea din cuprins se datorează priorității firești a tensiunilor ideologice asupra cronologiei uscate.) Și așa mai departe, în linie dreaptă. În aceste condiții, echilibrul analitic al cărții lui Z. Ornea e, o dată mai mult, meritoriu. Independent de context, cercetătorul e imun la ideologii. Valența aceasta decurge direct din faptul că le cunoaște ca nimeni altul. Anii treizeci. Extrema dreaptă românească e departe de a susține
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
Cosmin Ciotloș Capitolul referitor la Eminescu (pe care l-am rezumat aparent arbitrar în numărul precedent al României literare) nu-și epuizează consecințele analitice în cele treizeci și două de pagini din Istorie care-l privesc direct. Era firesc să n-o facă, dat fiind, în primul rând caracterul profund intertextual al viziunii lui Manolescu, iar în al doilea rând statutul logic incomplet al
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
a avut talent epistolar răspunsul e simplu: n-a avut. De altfel, nici nu s-au păstrat de la el alte scrisori." (pag 409) Dacă precizările biografice sunt transferate în capitolul dedicat lui Călinescu, altele, mult mai subtile, de natură pur analitică, apar, pe parcursul Istoriei, după o traiectorie imposibil de anticipat. E vorba, cum spuneam mai sus, de afinități, nu de surse. În sensul că relația de contaminare nu vizează textele în sine, ci interpretările acestora. (De aceea mă feresc să recomand
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
Ca și la Eminescu, intervalul dintre amurg și zori nu e decât tărâmul obscur al tranziției spre puritatea ființei, somn și vrajă deopotrivă, smulgere din lumesc." (pag. 1061) E de prisos să adaug că, în deplin acord cu această dependență analitică, defectul de care se face vinovată, până la un punct, poezia lui Dan Laurențiu este, după Manolescu, acela de a fi "sorbit îndelung aerul altora." Va să zică aerul, nu sevele ! Cu alte cuvinte, umbra critică, peste care, firav, trupul poetic nu poate
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
oglindirea pertinentă a unor intenții auctoriale ideatice sau narative, ci înseamnă un act justițiar necesar - o reconfigurare - cu mijloacele criticii actuale - a unui atât de necesar echilibru între antiteze conform vechiului model critic heliadian. Premisele teoretice ale volumului sunt conturate analitic de către Rareș Moldovan - raportul dintre rezistență și compromis în perioada comunistă. După el literatura este intrinsec originală și extrinsec ideologizată prin intermediul unor "puncte de sutură" ideologice menite, crede comentatorul, să "adoarmă" vigilența cenzurii revoluționare. Aceste "colonii" permit în bună măsură
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
canonici. Cel mai strălucitor caz e capitolul despre Eminescu, care merită, prin alonjă, discutat de unul singur. Faptul că mulți au considerat, cu evlavie mitografică, acest capitol o probă esențială pentru o Istorie arată tocmai aderența lor la o prejudecată analitică.) După ce a fost interpretat în fel și chip, poetul are, în sfârșit, parte de o lectură sinceră sub aspect critic. Demersul e, așadar, programatic: Dacă nu avem, de la G. Călinescu încoace, un examen critic propriu-zis al operei lui Eminescu, avem
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
însă nu are în nici un caz acest drept. Nimic nu e mai umilitor pentru spirit și mai nefast pentru artă decât o operă partizană, tendențioasă, care vrea cu orice preț să Ťdemonstrezeť. Constrângerea politică anulează libertatea de creație." Cu finețe analitică și o percepție sigură, Constantin Trandafir relevă concepția estetică a lui Mihail Sebastian, expusă cu precădere în publicistica sa cu caracter eseistic. De pildă, observă că "reflexiile lui Sebastian cu privire la modernismul românesc sunt așezate sub emblema disocierei între experiență și
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
sfâșiată de neliniști și cea mai cutremurătoare în așteptări.ť Accelerația ritmului face posibil ca fenomenele de maximă pluralitate să fie prinse în simultaneitatea lor, și anume Ťîn ritmul unui absolut lirismť, potrivit cu o Ťlogică afectivăť". Cu aceleași subtile mijloace analitice, Constantin Trandafir discută romanele lui Mihail Sebastian. în Orașul cu salcâmi, "surpriza din final, când se anunță căsătoria dintre Adriana și Paul Mlădoianu vrea să exprime o situație de excepție față de Ťschemať tradițională, mai mult sugerează enigmaticul, fondul obscur al
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
ziarului în articolele sale: "In decembrie 1946 m-am retras de la Semnalul, din cauza cenzurii interne a gazetei, care înțelegea să știrbească deplina libertate a criticii." În ipostaza de cronicar dramatic, Șerban Cioculescu își afirma, întâi de toate, prestigioasa sa modalitate analitică de critic și istoric literar. De pildă, prezentând spectacolul cu drama istorică Despot Vodă a lui Vasile Alecsandri relevă semnificația ei pe baza propriilor mărturii ale poetului dintr-o scrisoare a sa către D. Cantacuzino: "în Despot Vodă, Alcsandri și-
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
sumară despre un om, după întâia impresie" Despre comedia Ultima oră de Mihail Sebastian avea cuvinte de laudă, subliniind că ea încântă "prin siguranța tehnicei, prin satira mediului gazetăresc, financiar și politic, și prin calitatea aleasă a spectacolului". Aceleași modalități analitice sunt utilizate de Șerban Cioculescu și în discutarea altor spectacole, cu piese ca Zburător cu negre plete de F. Aderca, Casa cu două fețe de Mircea Ștefănescu, Turneu în provincie de Lucia Demetrius și altele. Remarcabile sunt și cronicile consacrate
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
Vasilache Amestecul paharnicului Sion în tainele familiilor moldovene naște o carte de scandal. Arhondologia Moldovei. Amintiri și note contimporane, apărută în 1892 (deși geneza ei e mult anterioară, prin deceniile cinci-șase), la Iași, la Tipografia Buciumului Român, cu o prefață analitică de Gh. Ghibănescu. Revoluția, în ale cărei focuri și ecouri și-a conceput paharnicul darea de seamă, după ordinea alfabetului chirilic simplificat, înăbușise vocea sîngelui albastru. O recuperare, fie și pîndită, la tot pasul, de umori și de retezări piezișe
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
Stoichiță și-a propus descifrarea imaginii prin recursul la surse narative directe sau indirecte, iar, pe de altă parte, coagularea sugestiilor epice, uneori eliptice sau ambigue, în forma axiomatică a imaginii. O detectivistică sclipitoare prin inteligența asociațiilor, inepuizabilă prin lăcomia analitică, profundă prin mesajuil spiritual și mereu interesantă prin prospețimea curiozității, a determinat în aceeași conștiință culturală identități dfiverse; complementare și convergente în același timp. Așadar, istoricul de artă împarte același habitat cu filologul, cu hermeneutul de factură teologică, cu scriitorul
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
luciditatea, fie și una anxioasă, se impune ("mîine îți spui / numind infinitul liniștitor / ca o limpede apă / ce ușor se înroșește"), ci somnolența, visarea în gol. Secvențele acesteia crează un fundal al unei derealizări apte a proba subiacent insuficiența instrumentului analitic, scăderea tensiunii intelectuale în favoarea uneia organice. Simbolist izolată, Mariana Filimon se lasă pradă unui vis el însuși somnolent, abia desprins de stratul hipnotic: "Mi-ar plăcea - de ce nu - / să locuiesc în turnul de fildeș / oaspete al propriei mele tăceri // cu
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
a cunoscut și ea îndeajuns de numeroase etape. Totuși, persistă câteva întrebări în măsură să nedumerească. Legate, una câte una, de rigorile dosarelor de receptare, în genere foarte precise, aici. De ce, de exemplu, în ceea ce privește tocmai abia amintita nuvelă, selecția gloselor analitice începe cu trioul Marian Papahagi, Cornel Moraru și Monica Lovinescu, lăsând în urmă tocmai comentariul, inevitabil, al lui Nicolae Manolescu? Și n-o spun eu, o spune chiar exigenta instanță de la microfonul Europei libere: "Și Nicolae Manolescu, și Marian Papahagi
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
ar semnifica nu știu ce reîntoarcere la ființa ta pierdută, la cîteva adevăruri uitate ale vieții. Atunci, ca eroul lui Salinger, nu ți-ai dori decît să stai în lanul de secară; sau să dai de mîncare la păsări". Spre a reveni analitic, a-și examina micile dezordini ale vieții cu o grațioasă pedanterie, cumpănind gravitatea cu umorul: Am un mod original de a pierde lucruri: punîndu-le bine. Și pentru că sunt extrem de ordonat, pierd o grămadă de lucruri. Ca să zic așa, le pierd
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
a aripilor de fluture cu toată grația și energia ascunsă în fragilitate. Filmele de început ale regizorului fac parte din prima categorie a burlescului freudist, Woody Allen jucându-se magistral cu teoriile și punând în scenă un personaj unic, infatigabilul, analiticul Woody Allen cu ochelarii săi imenși de fată bătrână, de o urâțenie sclipitoare ca și inteligența. Un pasaj în cariera sa îl constituie filme ca Match Point (2005), dar mai ales Cassandra's Dream (2007) unde (auto)ironia din peliculele
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
Spiru C. Haret, a predat la Universitatea din București, la Facultatea de științe, secția fizico-matematici, mecanica rațională, din 1878 până în 1910. Numit profesor la anul preparator, Spiru Haret a predat, până în 1885, la Școala de poduri și șosele, trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană și în spațiu și geometria descriptivă, pentru ca în perioada 1885-1910, să nu a mai predat la respectiva instituție de învățământ decât geometria analitică. Haret a predat, de asemenea, mecanica rațională la Școala de ofițeri de artileri și
Spiru Haret – triumful pedagogiei românești by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79409_a_80734]
-
Spiru Haret a predat, până în 1885, la Școala de poduri și șosele, trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană și în spațiu și geometria descriptivă, pentru ca în perioada 1885-1910, să nu a mai predat la respectiva instituție de învățământ decât geometria analitică. Haret a predat, de asemenea, mecanica rațională la Școala de ofițeri de artileri și geniu, din 1881 (data înființării secției de artilerie și geniu) până în 1890.
Spiru Haret – triumful pedagogiei românești by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79409_a_80734]
-
ani - nu se pironește nici în comparatistică, nici în planul strict al reflecției. Când trecu și la cronica literară curentă, calificativul de critic "complet" i se potrivi ca o mănușă: deschidere istorico-literară, fundament teoretic solid, bune disponibilități analogice, clară capacitate analitică, stil suplu și elegant de eseist destoinic. E o permanentă voință de echilibru în scrisul său: erudiție și impresie, inteligență și sensibilitate, luciditate și raportare simpatetică, stil laborios și scriitură relaxată, prudență și temeritate, pudoare și ironie. Merită repetiția: o
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
al criticii lui Marian Papahagi, pe lângă toate celelalte însușiri ale ei probate și în Cumpănă și semn, Fața și reversul, Fragmente despre critică: efortul de a distinge individualitățile dincolo de crusta convențiilor, de a căuta particularitățile textuale pe baza unui demers analitic astuțios, care să nu ducă la atomizare, ci la identificarea unor posibile invariante. Și ca totdeauna, criticul încheagă monografii-analitice cu caracter hermeneutic-filologic, în care componenta personală conține un loc de prim-plan. Între colonadele metodei, coabitează experiențe și implicări în
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
organizare și de sumisiune la un model, la raționalismul "neoclasic" al structuralismului. Oricum, și acesta e reproșul de căpetenie ce i se poate aduce, structuralismul nu are priză la nivelul axiologic, decisiv, al produselor de artă. Cum ar putea birocrația analitică a acestuia să stabilească valoarea? În încheiere, transcriem pertinentele rînduri ale lui Gaetan Picon: "Toate încercările făcute pentru a da ideii de structură o precizie estetică și o forță estetică - adică pentru a determina la nivelul structurii calitatea operei - au
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]