6,330 matches
-
428 la cererea lui Quodvultdeus, pe atunci, diacon de Cartagina (despre el cf. mai jos, p. ??? și sq.), iar primele 57 de erezii au fost luate din rezumatul anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfârșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte luate din Vechiul și din Noul Testament, care trebuia să servească drept reper
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă analoagă, adică aceea de a stabili relații cu barbarii păgâni, însă, nefiind încă formată mentalitatea misionară ce va deveni foarte clară abia două secole după ilustrul pontif Grigore cel Mare, constituind apoi un element esențial al creștinismului din Evul Mediu timpuriu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cât și pentru ignoranți, astfel încât toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină de Filastriu și de Epifanie în greacă: poate era mai bine să fie tradusă în latină opera acestuia decât să fie compusă una nouă. În scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Oreste (Orestis tragoedia) atribuită lui Draconțiu pentru prima dată de către Mai. În ciuda titlului său, opera nu este o „tragedie” de tip clasic (căreia i se pierduse până și amintirea în epoca lui Draconțiu, ci tot un epillius în hexametri, analog cu cele deja amintite din componența Romulea. Elementele mitice sunt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas nimic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
banale (alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face interesant poemul. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată aproape în întregime narării facerii lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă acelor poeme care se scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din Galia; și în celelalte două cărți există
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
metrică și prozodie, semn că scăzuse interesul pentru structurile literare tipice pentru limba latină clasică. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, care reia polemica împotriva acelei erezii bazându-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale credinței. Și acesta pare să provină dintr-un mediu cultural african posterior lui Draconțiu. Anonime sunt și cele două poeme, transmise fie sub numele lui Ciprian, fie sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în ultimii ani ai vieții sale. A ajuns până la noi, sub semnătura lui, un tratat despre Sfântul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfântului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor, care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificându-l cu opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așadar, cu totul. În consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru Augustin voința umană de a face binele este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus presbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărât dinainte ca omul să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
minore a căror autenticitate nu e totuși sigură. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (C. Schenkl); C.A. Rapisarda, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1958. Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 6. Paulin din Pella Motive spirituale analoage conține și poemul scris de un autor din aceeași perioadă, Paulin, care, născut la Pella în Macedonia, s-a mutat încă din copilărie în casa bunicului său, poetul Ausonius, la Bordeaux. Conform lui Della Corte, Paulin ar fi fost primul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost citită în a doua ședință a conciliului de la Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosperus din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165 din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care sunt mai degrabă scurte tratate sub formă de epistolă. Primele două îi sunt adresate lui Fulgențiu și îi supun atenției unele probleme și dificultăți cu caracter dogmatic; în următoarele trei, Ferrando se ocupă el însuși de chestiuni cu conținut analog (despre cele două naturi ale lui Cristos; combaterea opiniilor arienilor sau faptul că Isus Cristos aparține Sfintei și Indivizibilei Treimi). Au fost scrise la puțin timp după moartea lui Fulgențiu, adică după 532; cea de-a patra îi este adresată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu Tertulian și pe cel mai mare cu Augustin.” Bibliografie. Ediție: CChr.Lat 90A, 1974 (J.-M. Clement, R. Van der Plaetse). 4. Verecundus din Iunca Un apărător al doctrinei celor Trei Capitole care s-a situat pe o poziție analoagă cu aceea a lui Fecundus a fost Verecundus din Iunca. Nici despre viața lui nu știm aproape nimic: doar câteva informații furnizate de contemporanul său, cronicarul Victor din Tununa (p. ???). În momentul de vârf al neînțelegerilor legate de această doctrină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
d.C.). Potrivit lui Boethius, așa cum susținuse și Platon, matematica este un instrument esențial de abstractizare intelectuală: îl ajută pe om să învețe să se desprindă de impresiile furnizate pe simțuri pentru a putea trece apoi la contemplarea adevăratei realități. O intenție analoagă stă și la baza tratatului următor dedicat Fundamentelor muzicii (De institutione musica): interesul pe care Platon îl manifestă pentru acest domeniu se datora tot faptului că muzica era un produs (dacă se poate spune așa), un rezultat sensibil al organizării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
periodizările și diviziunile unei istorii continue, neîntrerupte) istoria literaturii creștine din epoca greco-latină și tot cu ei începe cultura religioasă a Evului Mediu. Celălalt personaj important care, deși foarte diferit de marele pontif, are în periodizarea acestei discipline un rol analog, a fost, în Spania, Isidor de Sevilia, așa cum vom vedea imediat. III. SCRIITORI DIN GALIA Am văzut deja mai înainte cum Galia fusese în secolul al cincilea țara occidentală care păstrase cel mai bine tradiția culturală clasică, vizibilă și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tradiția culturală clasică, vizibilă și în domeniul literaturii creștine, și care se putea lăuda cu o producție de bun nivel, chiar dacă lipsită de valori notabile. În această producție predominau aspectele tipic literare, în timp ce teologia era mai puțin cultivată; în mod analog, temele tratate de cultura creștină în secolul al șaselea sunt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gândirea sau controversele teologice. Însă condițiile politice și sociale se schimbă în secolul al șaselea. În Galia fuseseră vestite, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un mic tratat Despre Paște (De Pascha) ce conține lucruri elementare privitoare la modalitatea de calcul a Paștelui. Folosind culegerile răspândite în secolul al cincilea, Martin a tradus în latină Maximele Părinților din Egipt (Aegyptiorum Patrum sententiae) și o sarcină analoagă a încredințat discipolului său Pascasius care a tradus Întrebările și răspunsurile Părinților din Egipt (Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și a compus, mai mult ca sigur, protocoalele primului și celui de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care își găsește cel mai bine expresia această spiritualitate a penitenței (Ieremia și Iov). Urmează studiile dedicate științelor astronomice, meteorologice și fizice din lucrarea Despre natura lucrurilor (De natura rerum), al cărei titlu îl repetă pe acela al unor opere analoage din perioada clasică (de exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rânduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora) care ajunge până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un sistem cultural valabil atât în plan profesional cât și în plan religios. Isidor era perfect conștient că aceasta era sarcina sa permanentă, atât ca învățat cât și ca episcop. În fond, episcopul de Sevilia se găsea într-o situație analoagă cu aceea a lui Grigore cel Mare, sfâșiat între dorința de asceză și necesitățile vieții practice, și a avut și el foarte limpede în minte sarcina pe care și-o asuma. Așa cum observă Fontaine, această imagine a unui om pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înseamnă că i se aplică lui Isus toate trăsăturile lui Moise, pentru că riscăm să spunem lucruri absurde; de exemplu, Moise avea dificultăți de vorbire, iar Isus nu, dimpotrivă, era „marea trâmbiță” a lui Dumnezeu, conform Isaia 27, 13. În mod analog, Iona e trimis de Dumnezeu la locuitorii cetății Ninive, așa cum Fiul este trimis de Tatăl său să anunțe omenirii evanghelia; însă Iona a încercat să nu-și îndeplinească mandatul, în timp ce Cristos s-a jertfit din propria voință pentru a-l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mântuirea celorlalți necreștini. Însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril care se sprijină firește pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la Ioan (ed. Pusey, vol. I, pp. 304-305) în episodul vindecării paraliticului (Ioan 5, 1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
confutațiuni ale acestei opere au fost compuse de Teodor din Mopsuestia prin anul 378 (cf. aici, pp. ???-???; au rămas puține fragmente) și de către Filip din Side (către 398-404; cf. aici, p. ???), în schimb, mai incerte sunt alte mărturii despre acțiuni analoage (în special cele datorate lui Ioan Hrisostomul și Teodoret din Cyr). Potrivit epistolei 83 a lui Teodoret din Cyr (din 448), Chiril i-ar fi trimis tratatul Contra lui Iulian patriarhului Ioan de Antiohia, în exercițiu între 428-429 și 441-442
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a reușit să le desăvârșească. Compunerea acestei scrieri ne-ar ajuta să explicăm pierderea apologiei precedente, Tragedia, considerată de-acum puțin folositoare pentru că era depășită de noua operă în care, cel puțin în parte, a fost probabil integrată; din rațiuni analoage e de înțeles și pierderea dialogului Teopaschitul. În acest Dialog, care ar fi fost deci compus înainte de publicarea Tomului lui Leon, Nestorios se concentrează asupra modalității prin care să fie asigurată unitatea lui Cristos păstrându-se cele două naturi distincte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. aici, p. ???; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de Scythopolis). Împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul a fost completat abia în timpul primului său exil egiptean, către 520. Textul respectă ordinea operei combătute, dar e plin de digresiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tată, nici Duhul Sfânt pe Fiu; Fiul și Duhul Sfânt sunt creaturi; noi suntem cu Fiul într-o relație analoagă aceleia în care este Fiul cu Tatăl; puterea lui Dumnezeu este limitată; sufletele preexistau și li s-au dat trupuri după ce iubirea lor pentru Dumnezeu a slăbit; un suflet se poate întrupa de mai multe ori; și sufletul lui Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]