7,050 matches
-
Cînd te apucă lehamitea de ficțiune, fii sigur că taman atunci ficțiunea se năpustește asupra ta”, devenită la final „Cînd vrei să scapi de ficțiune, sigur te va cotropi!”. Deși exhibate, asemenea simetrii fac parte din regula jocului, ca și analogiile multiple, ca și mistica cifrei patru, reluată din emblema Crailor de Curtea- Veche. În plus, tot ce ține de istoriile „realiste” ale eroilor, inclusiv reconstituirea mediilor gazetărești și ecleziastice, e pregnant și verosimil, relatat într-un stil tăios și condus
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
Să se-mpene în sărbători, / Să le vie pețitori”. Nu-i greu de înțeles, cîntarea în această variantă binecuvîntează fervoarea și împăunările unei case unde o tînără își așteaptă măritișul. Ce franchețe, în gestul adaptării la concret, în apelul la miezoase analogii cu plinătatea de bun augur a plantelor ce ocrotesc, de totdeauna, preajma țăranului! „Doamne, dă fetii noroc Ca sămînța-n busuioc, Doamne, dă fetii viață Ca florii de mintă creață” * Ruralitatea își poate păstra valorile grave și în ocazional, cîte o
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
regele luat captiv în deșertul fără limită. În al treilea un om moare în mijlocul unui labirint plin de limite, ridicat de mâna lui, pentru a da drept ireală natura sa de criminal. Cele trei tipuri de absurd îmi suscită o analogie logico-semantică și una de filosofia culturii. Prima: labirintul limitelor corespunde experienței predicației. Din ea se poate scăpa, întrucât cele spuse despre un altul pot fi întotdeauna altfel, iar inteligența poate mereu depăși nivelul dat al predicațiilor. Labirintul fără limite corespunde
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
face netraversabilă: din deșert poți ieși doar ținând drumul drept, dacă te țin puterile; iar captivul a murit de foame și sete. Labirintul făcut să ascundă o crimă le depășește, fiind suma predicatelor construite pe „subiectul“ unei experiențe. Din această analogie poate reieși următoarea concluzie: mulțimea predicațiilor care constituie rețeaua de sens în care dormimmâncă m-visăm-citim se justifică numai în interiorul binelui, iar filosofia este contemplarea conceptului dacă este model al vieții drepte. A doua: paradoxul lui Zenon are un sens înainte
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
Aristotel să dezlege, în Fizica, ființa actuală de ființa posibilă. Paradoxul este sursă a gândirii, dar într-un sens măcar orientat, după discuția lui Aristotel. Înainte de Fizica, el bloca gândirea; după Fizica, el o alimentează. Fără a pune într-o analogie a persoanelor exemplele, experiența lui Iov, pe marginea gunoiului comunității sale, are un sens înainte de întrupare, dar un alt sens după întruparea lui Christos, deși el nu încetează să semnifice. Înainte de întrupare, el subliniază o distanță; ulterior, el poate da
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
în timp ce a doua secțiune e consacrată prozatorilor generației ’60. Dacă prozatorii „deceniului unu” sunt interpretați în funcție de reperele unui context istoric și ideologic, ceilalți scriitori au drept grilă esențială de apreciere criteriul estetic, literaritatea, fără să fie eludate aici excursurile comparatiste, analogiile și corespondenț ele cu textele unor clasici ai prozei europene (Th. Mann, Kafka, Musil, H. Hesse, H. Böll, Camus, Sartre), Sud-Americane, sau Est-Europene. Pregnante și eficiente, din această perspectivă a comparatismului sunt analogiile între Duios Anastasia trecea, de D.R. Popescu
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
fără să fie eludate aici excursurile comparatiste, analogiile și corespondenț ele cu textele unor clasici ai prozei europene (Th. Mann, Kafka, Musil, H. Hesse, H. Böll, Camus, Sartre), Sud-Americane, sau Est-Europene. Pregnante și eficiente, din această perspectivă a comparatismului sunt analogiile între Duios Anastasia trecea, de D.R. Popescu, Mistreții erau blânzi, de Ștefan Bănulescu, sau Animale bolnave, de Nicolae Breban cu Maica Ioana a Îngerilor de Iwaszkiewicz, Dervișul și moartea de Meșa Selimovici sau cu Excomunicatorul de Déry Tibor. Mai sunt
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
D.R. Popescu, Mistreții erau blânzi, de Ștefan Bănulescu, sau Animale bolnave, de Nicolae Breban cu Maica Ioana a Îngerilor de Iwaszkiewicz, Dervișul și moartea de Meșa Selimovici sau cu Excomunicatorul de Déry Tibor. Mai sunt amintiți, în acest registru al analogiilor și corespondențelor, Cseslav Milosz, Mrožek, Kundera („cu inocenți sacrificați brutei dictatoriale”). Ideea integratoare a cărții, cucerirea tradiției, reflectă, în viziunea autorului, dinamica prozei românești, sensul procesual al devenirii sale. După anul 1989, criticul se concentrează asupra istoriei și geografiei literare
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
când a nimerit și el sub tăvălugul destituirilor. Istoricul explică ideea de a treia Romă, așa cum apare ea într-o scrisoare a lui Filotei, un călugăr din Pskov, către agentul guvernamental moscovit Munehin, „prin care se extinde și asupra Moscovei analogia, stabilită deja în antichitatea târzie, dintre Roma și Constantinopol, prin care acesta din urmă căpăta titlul simbolic de Noua Romă. Adică noua capitală a imperiului și a lumii întregi.” A treia Romă ar fi, așadar, Moscova sau „Sfânta Rusie”, ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
acces la acea zonă „translucidă” a spațiului mental, unde matematica și literatura se întîlnesc. Autorul e de altfel convins că „...literatura ar trebui să fie un spațiu prin nimic diferit de cercetarea matematică, de unde pot fi împrumutate cu succes unele analogii. În cercetarea matematică interesează soluția completă a unei probleme apărute în mod natural, o problemă căreia poți să-i explici legitimitatea și consistența”. Mare admirator, ca și Ion Barbu, al lui Mateiu Caragiale, Bogdan Suceavă va fi fost în asentimentul
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]
-
nu- și putea juca rolul de adevărat Adams pe scara istoriei, de unde preferința pentru retragerea din viața publică. El nu mai acționează, ca Franklin, sinergic cu epoca sa, ci, influențat de știința contemporană sieși, o transpune în operă printr-o analogie stranie cu omul și civilizația, oglindind obstinat sfârșitul unei familii și al unei epoci. Semnificativă este și expunerea la persoana a treia, mijloc de dedublare, de distanțare față de personajul autobiografiei sale. Pragmatismul scrisului, prezent la Franklin ca valoare de schimb
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul interbelic la fauna postbelică, cu schimbarea radicală a condițiilor de expresie. Gazetăria asupra căreia Ana Selejan s-a oprit cu stupoare îndreptățește o analogie de principiu: „Glasul Patriei“ este fenomenul Pitești în variantă gazetărească, o malformație în care victimele asupra cărora reeducarea a prins au devenit niște voci al căror talent i-a lăsat în urmă pe autorii morali ai experimentului. Ideologii marxiști din
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
un sistem ajunge "departe de echilibru", se pierde orice legătură lineară între cauză și efect. Într-o astfel de situație de dezechilibru, cel mai neînsemnat impuls poate provoca o reacție disproporționat de mare. Această constatare își găsește, în opinia mea, analogii în domeniul comportamentelor comunităților umane și a relațiilor internaționale care organizează aceste comportamente. Și aici, din păcate, situația este sumbră, criza care afectează acest domeniu esențial al modernității contemporane părînd, cel puțin în prezent, fără ieșire. Într-adevăr, atentatele de la
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
inspirat, Antim personifică piatra și "maica" sa, pămîntul, iar lanțul semantic format evocă, într-un registru secund, originea mitico-htonică a omului. Este adoptat, în mod previzibil, mentalul "schizomorf" și "antitetic", încît referința diairetică la simbolul focului apare firească, în contextul analogiei cu bunătatea care, ca expresie pozitivă a moralității, are o evoluție ascensională, purificatoare. Cu toate că sînt rare, distingem în didahii și veritabile imagini poetice autonome, a căror gratuitate estetică nu mai trebuie demonstrată. Iată bunăoară: "...apoi, pe urmă, după ce au ascuns
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare a instanței cerești conturează un tablou memorabil. De altfel, nemaiavînd un acces direct, viu la formele complementare cunoașterii științifice
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
atât printr-un corpus doctrinar definit, cât prin efectele organizatorice propuse, permise de această lipsă de reflecție critică. Deci, gândirea și practica, acțiunea școlii gustiene, constituie matricea fascismului autohton, a legionarismului. Dar această afirmație se bazează mai mult pe o analogie sau o coincidență: Gusti a făcut din țarănime obiectul sau de studiu și ultraortodoxia și Legiunea au făcut tot din țăran un simbol; doar că nu era același "țăran", unul era demografic, celălalt era mistic! În termeni silogistici acesta este
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Istodor se simte obligat să enunțe el, într-un p.s., răspunsurile corecte. Treacă-meargă că metafora e o trecere de la "sensul propriu al cuvîntului sau al unei expresii la un alt sens pe care cuvîntul sau expresia îl dobîndesc numai prin analogie". Dar că metonimia ar fi "inversarea voluntară a categoriilor logice: întregul prin parte, partea prin întreg", nu mai treacă-meargă deloc. Asta se cheamă sinecdocă, Istodor. Nici simbolismul nu e o "mișcare literară și artistică de la finele secolului XIX", cîtă vreme
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele. Este lesne de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ceva nu ai nici o șansă în a te ridica din mocirlă decât tot prin corupție" (cafeneaua.com); "dacă ești bazat într-un anumit domeniu să știi că ajungi departe (softnews.ro); mai rară e construcția cu prepoziția la (explicabilă prin analogia dintre bazat și priceput): "dacă ești bazat la ceva... implică-te și îți vom cere noi să devii moderator" (softnews.ro). Folosit inițial doar pentru persoane, adjectivul își extinde întrebuințarea și asupra calificării obiectelor: "vă trebuie un calculator bazat dacă
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
rapsodicului epos antic care se preta recitării. Autorul își întrevede imaginile la liziera mitologiei cu istoria, hrănindu-le cu sugestiile unor capodopere plastice precreștine. O anume vetustețe premeditată retoric corespunde unor figuri de stil predilecte, cum ar fi seriile de analogii, comparații și hiperbole concatenate. Un cult al ,verbului", așadar, văzut atât ca râvnită, voluptuoasă performanță plastică (ut pictura poesis), cât și ca ,incantație divină", îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
cînd vorbesc despre agitația din incinta în care se află, folosesc metafore greșite din punct de vedere epistemologic. Și așa cum nu există gaz fără temperatură sau presiune, nu există nici comunitate umană fără emoție colectivă. Oricît de precară ar fi analogia, ea vrea să spună un singur lucru: că fiecare națiune are o temperatură a existenței ei, adică o banală și firească dispoziție afectivă a celor care știu că fac parte din acea națiune. Ea este o rezultantă statistică, nu o
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
aspecte ale echivocației, ale omonimiei, ale raporturilor sintactice conjunctive și disjunctive etc. Sofismele sunt de natură speculativă, iar adevărul lor este unul tendențios înșelător cu atât mai mult cu cât, paradigmatic, urmează tiparul raționamentelor de judecare determi nativă, inducția și analogia, își MANIERISMUL LOGIC ȘI RAȚIUNILE CONFLICTUALITĂȚII așază premisele în prosilogisme ca și în episilogisme ori se ascund printr-o sintaxă stufoasă în sorite categorice sau ipotetice. Se pare că aceasta a fost misiunea sofiștilor, a manierismului, dar și cea a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a fi doar reflecții incoerente, uitate în consecință imediat la trezire. Iluzii spectrale, deliruri ale sublimului. * Ca să realizeze o imagine plastică superior îmbună tățită, așadar ca să limpezească imaginea, pictorul apelează la contrast. Accentuând contrastul, imaginea devine relativ clară. Să facem analogii cu aceasta, în domeniul profund mai subtil al limpezirii prin spirit, întru Divinitate. * Atunci vom avea, de la intuiție, la iluminare, revelația Divinității și a posibilității spiritului uman de a se strălimpezi, a se re-contopi cu Divinitatea din care a căzut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
părți/particule/foneme, cuvintele se reîncorpo rează în mental, întregind, clarificând și absorbind prin lucrul spiritului/ajutător, imaginea și duhul și chipul Divinului. * Cea mai sigură relație a omului, intuiție și iluminare a sa, din sursă Divină, este aceea a analogiei minunate dintre Macrocosmos și Microcosmos, dintre Dumnezeu și Om, implicit. De aceea s-a scris la Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți“... Dar să nu uităm calitatea acestei cunoașteri și nicidecum con lucrarea fericită, prin iubire de Tatăl, cu Divinitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]