1,142 matches
-
-i acorda niciun respect în forul vostru interior, nu-i așa?, pro formula, nu altfel decât pro formula. Căci eu unul știu că vă considerați de pe-acum soț și soție. Și-n orice caz, eu, eu singur, în numele Dumnezeului anarhic, vă cunun! Și e de-ajuns. Admirabil! Admirabil! Don Augusto, de azi înainte casa asta e casa dumitale. — De azi înainte? Ai dreptate, da, așa a fost întotdeauna. Casa mea... a mea? Casa asta în care locuiesc a fost întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mă la realitate. — Și apoi ai sugerat idea de-a mă ucide. Să mă ucizi? Pe mine? Tu? Să mor eu de mâna uneia dintre creaturile mele! Nu mai tolerez. Și ca să-ți pedepsesc cutezanța și concepțiile astea dizolvante, extravagante, anarhice, cu care mi-ai venit, hotărăsc și dispun să mori. De cum vei ajunge la tine acasă, vei muri. Vei muri, ți-o spun, vei muri! — Dar pentru Dumnezeu! - exclamă Augusto, acum implorator, tremurând ca varga și livid de frică. — Niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dintre fiicele ei nu mergea la slujbă. Chiar dacă fiica în cauză nu eram eu. Situația a revenit la normal. Normalul fiind, desigur, un concept absolut subiectiv. Ceea ce pentru un om reprezintă normalitatea pentru un altul este un mediu familial disfuncțional, anarhic, risipit și complet nesănătos. Helen nu era genul de persoană pe care orice fel de pas greșit să-l țină prea mult timp în loc. Zgâtia tembelă a început din nou după câteva minute. —Cum o să fie în Belfast? Dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine. Iar spaima pe care o resimțeam acum avea să dispară. Și, desigur, parte din tristețea cu care mă luptam era din cauza faptului că-mi părăseam familia. Așa groaznici cum erau, în ultima vreme, mă obișnuisem cu ei. Versiunea lor anarhică de viață de familie mi se părea infinit mai dezirabilă decât existența calmă și ordonată care mă aștepta alături de James. Aveam să le simt lipsa. Avea să-mi fie dor de mama, de tata și de Anna. La dracu’! Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ani de zile înfruntarea, disprețul cu care se priveau reciproc. Consider că la tovarășul Mihai Marinescu - zicea - importantă, din punctul de vedere dezbătut acum, nu e „înclinația spre pahar“, ci faptul că a fost ani de zile elementul cel mai anarhic, dizolvant, indisciplinat al acestui colectiv. Dar el a putut viețui cum a dorit în acest colectiv din care dispăruse spiritul de muncă colectivă. Pentru absența acestui spirit nu cred că biroul organizației de bază ar avea mari răspunderi, pentru că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întoarcere, caracterizările ce i-au fost făcute, dintre care aproape nici una nu vorbea despre defectele sale și i se făceau câteva palide recomandări. Dacă Mihai Marinescu merită o sancțiune, o merită nu pentru ultimele luni, ci pentru că este un element anarhic. Este foarte adevărat că a lucrat bine câteva luni înainte de a fi primit în partid, dar asta pentru că așa i-a spus mentorul lui, care nu-i altul decât fostul de-acum redactor-șef. În colectivul acesta e o lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sparte, jefuite, băncile la fel, de asemeni casele, omoruri, rezultatul a fel de fel de răfuieli, Întreaga funcționalitate a societății, adică a statului paralizată, la cheremul unei minorități acționînd În dominația instinctelor primare. Asta numai Într-o lună de libertate anarhică, dar și În mai puțin de o lună. Cum s-ar mai relua procesul firesc și Încît timp? Și cu cîte uriașe eforturi? E ușor așadar de imaginat ce s-ar Întîmpla. De asta e nevoie de voi. - Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ť Să spunem că această inefabilă încărcătură, sezisantă și îngîndurată, a cristalizat sedițios în anii tocmai cînd creatorul se simțea împresurat, în România totalitară, de vicisitudini nu odată exasperante. Cum abia în veacul al III-lea, de loviri neîntrerupte și anarhică nesiguranță pe care le încerca Roma, explorarea spirituală prin artă își face loc pînă la un au-dela ce animează pentru prima oară figurația umană, bravînd confortul securitar al vechilor imagini din epoci glorioase, tot astfel contrarietățile și interdicțiile la care
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
care era cadavrul, a susținut că răposatul dispusese înmormîntare civilă prin viu grai și a invocat de martori pe sine, pe soția sa și pe d-rul Stăncescu, au încercat a îngropa cadavrul fără preot, țiind deasupră-i un discurs scandalos și anarhic, în care a spus că societatea actuală e împiată de câțiva despoți ce sug necontenit din sângele și sudoarea omenirii, și n-au cedat decât după ce ajutorul de subprefectură, asistat de un singur călăraș, l-au oprit de a înmormînta
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
umbră de merit ade vărat, își fac din instituțiuni o scară pentru a aduna avere și a ajunge la ranguri. Acei pehlivani fără de suflet vor aduce societatea la desperare, vor face-o sau estrem reacționară, ceea ce nu e bine, sau anarhică, ceea ce asemenea nu e bine. Amândouă stările acestea sânt barbare, esclud orice cultură, orice civilizație. Nu este știința psicologiei atât de înaintată încît să vă garanteze victoria pehlivanilor. Oamenii sânt împărțiți prin predispozițiile lor morale în două: în optimiști și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înregistrat mai multe variații sau variațiuni ale concepțiilor feministe, adeseori în combinație cu alte ideologii, ca socialismul sau anarhismul. Reprezentantele feminismului socialist, de exemplu, afirmau că femeile nu pot fi libere până când capitalismul nu va fi încoluit cu socialismul. Feminismul anarhic susținea că femeile vor fi opresate atâta timp cât va exista statul. Feministele lesbiene separatiste afirmau că femeile vor fi opresate atâta timp cât ele vor fi asociate cu bărbații sau vor depinde de bărbați. Dar probabil cele mai importante și mai influente variante
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
libertăți! Prin urmare ei nu interzic absolut nimic. De ce? Pentru că șiretlicul lor bizantin, instinctiv la sălbateci și la imbecili, le spune că oamenii de treabă nu se ocupă cu afaceri revoluționare, iar anarhiștii se află numai în tabăra demagogilor. Deci: anarhic curată, apă tulbure, sub firma libertății, în care acești vânători neobosiți își pescuiesc trebșoarele în tihnă și fără nici o frică. Cât despre d. Gambetta, el pare că astăzi nu se prea grăbește a moșteni cabinetul Ferry. Organele sale caută să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
omogen și eterogen, în care este prinsă știința medicinii. Este etica ideologiilor conflictuale din dialectica lui Hegel Și Marx, conformă cu logica clasică a tezei și antitezei, ducând la antagonismul claselor și la totalitarism, dar tot atât de bine la individualism excesiv, anarhic, "liberalism sau capitalism sălbatic, conform cărora nu mai contează decât reușita individuală, în dauna tuturor celorlalți, un capitalism în căutare de diversități pe toate tărâmurile, tot mai copleșitor și în cele din urmă sterilizant"311. Sterilizant fiindcă abolește progresiv "dinamismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fără exercitarea unor presiuni asupra aristocrației, bunul mers al politicii, al economiei și al armatei era periclitat. De aceea a contat în acțiunile sale pe un singur factor: nevoia societății franceze de autoritate și de pace după un trecut frământat, anarhic și sângeros. în mod deloc surprinzător, istoria este nedreaptă cu acest mare vizionar francez. Doi dintre contemporanii săi i-au adus acuze serioase. Unul este Voltaire, care credea că Richelieu a implicat Franța în războaiele cu imperiul habsburgic și spaniol
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fecunde. În Împrejurările care au urmat războiului, păcii și reîntregirii, Octavian Goga a văzut limpede conflictele fatal legate de trecut. Atitudinea lui a părut, la un moment dat, violentă. Evenimentele care s-au desfășurat, agravate de criza europeană și amenințări anarhice, Îi aduc Însă o verificare neîndoioasă și o confirmare care se generalizează În Întreaga națiune conștientă. Unirea totală și desăvîrșită În cuget și simțire devine postulatul generației care se ridică. Poetul răsfrîngea odinioară sentimentul obștesc, Înturnîndu-l către ai săi Într-
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
înțelegere restrânsă a securității, în care aceasta este definită, simplu, ca fiind situația în care un stat nu este implicat și nici amenințat de vreun război. A fost discutată deja, în capitolele anterioare, afirmația realistă potrivit căreia, dată fiind natura anarhică și competitivă a sistemul internațional, mecanismul cel mai important prin care poate fi evitat un război generalizat este balanța de putere. Faptul că există totuși conflicte internaționale dovedește însă că această balanță nu este suficientă. Unul dintre răspunsurile liberale la
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
a doua de principiile, avantajele și formele pe care le poate lua securitatea colectivă, în partea a treia este urmărită evoluția sa istorică, pentru ca în final să se formuleze câteva concluzii. Definirea securității colective Pentru realiști, lumea este un mediu anarhic și competitiv, în care relațiile dintre state sunt fundamentate pe neîncrederea reciprocă. Supraviețuirea este principala preocupare a fiecărei entități politice suverane, iar urmărirea individuală a acesteia dă naștere dilemei securității. La nivel internațional, suspiciunea față de intențiile celorlalți face ca modul
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
În acest fel, întreaga comunitate internațională va acționa pentru pedepsirea agresorului și restabilirea ordinii inițiale. Principiul fundamental al securității colective este toți pentru unul, pe considerentul că pacea și securitatea internațională sunt indivizibile. Se poate spune că balanța unui mediu anarhic este înlocuită cu una reglementată, instituționalizată prin faptul că orice stat se consideră direct amenințat de un atac la care este supus un membru al comunității internaționale. În mod evident, pentru ca un sistem al securității colective să poată funcționa eficient
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
unitatea fundamentală de analiză, iar puterea actorilor este un element luat în calcul, chiar dacă i se acordă o importanță diferită în cele două abordări. O altă asemănare constă în presupunerea raționalității actorilor, considerându-se că fiecare participant la sistemul internațional anarhic își adecvează mijloacele la scopuri, primul obiectiv al oricărui stat fiind asigurarea propriei securități, în înțelesul tradițional al acesteia. Ambele paradigme vor postula astfel că statele sunt practic obligate să identifice mijloacele cele mai potrivite pentru a putea supraviețui. În ceea ce privește
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
în interiorul coaliției, fostul învins se poate reface, iar costurile unui nou război devin suportabile. În replică, Charles și Clifford Kupchan afirmă că un concert de putere se dezvoltă în cadrul unui mediu reglementat normativ și nu al unuia bazat pe autoajutorare, anarhic și egoist. Logica fundamentală este una de tip toți pentru toți și nu fiecare pentru sine și, fapt recunoscut și de Mearsheimer, participanții nu au motive să se considere provocați militar unii de alții, ci să stabilească reguli de cooperare
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
motive să se considere provocați militar unii de alții, ci să stabilească reguli de cooperare și coordonare. Prin toate aceste caracteristici, concertul de putere, afirmă cei doi autori, aparține familiei securității colective, și nu balanței de putere a unui mediu anarhic. Evoluția istorică a securității colective Dezvoltarea ideilor securității colective a venit și din convingerile liberale, dar și din observarea faptelor istorice. Timp de un secol între Congresul de pace de la Viena (1815) și debutul primului război mondial (1914), marile puteri
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
acestea să-și urmărească interesele în mod pașnic, iar statelor mai slabe le dă un mecanism suplimentar la care să apeleze în cazul în care sunt supuse unei agresiuni. Chiar dacă nici un stat care își propune să supraviețuiască într-o lume anarhică nu-și permite să-și conceapă întreaga politică de securitate bazându-se pe solidaritatea celorlați, nici potențialii agresori, cu excepția actorilor majori, nu-și permit în mod rațional să se confrunte cu uriașa putere a restului lumii. Securitatea colectivă este o
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
ele, mijloacele militare pentru reglementarea disputelor. Fiind o temă centrală a Relațiilor Internaționale, nu este surprinzător că războiul i-a preocupat pe cercetătorii în domeniu și prin absență. Altfel spus, în condițiile în care toți actorii evoluează în interiorul aceluiași sistem anarhic, s-a pus întrebarea: De ce unele state recurg la mijloace violente în reglementarea diferendelor, iar altele nu? Lipsa autorității centrale, de natură să impună ordinea în lume, este una dintre cele mai folosite explicații ale apariției războaielor. Anarhia sistemului internațional
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
cele mai folosite explicații ale apariției războaielor. Anarhia sistemului internațional nu este suficientă pentru o perpetuă confruntare interstatală. După cum s-a arătat și în capitolul dedicat lărgirii conceptului de securitate, Barry Buzan afirmă că există o largă varietate de stări anarhice, care ocupă o axă având anarhia imatură la un capăt și anarhia matură la celălalt. În anarhia imatură, nici un stat nu recunoaște decât propria sa legitimitate, relațiile dintre actori fiind o luptă continuă. O anarhie matură presupune ca statele să
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
o luptă continuă. O anarhie matură presupune ca statele să fie puternice (în sensul coeziunii sociopolitice interne), cu legitimități și identități bine conturate. Aceste calități ale statelor conferă stabilitate sistemului internațional, relațiile dintre acești actori fiind pașnice. Cercetarea sistemului internațional anarhic îl face pe Alexander Wendt să ofere o explicație asemănătoare pentru lipsa conflictelor între actori suverani, propunând urmărirea modului în care statele interpretează mediul extern. Afirmând că natura anarhică a sistemului internațional nu condamnă statele la violență, Wendt consideră că
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]