846 matches
-
logodnica lui. Și-acum ce facem? - zise doamna Ermelinda. — Ce să facem, doamnă - răspunse Augusto -, altceva decât să răbdăm! — E o mârșăvie - exclamă don Fermín -; comportările astea nu trebuie să rămână fără o pedeapsă exemplară! — Tocmai dumneavoastră, don Fermín, dumneavoastră, anarhistul? — Și ce-are a face? Nu așa se procedează. Nu poți înșela pe cineva în halul ăsta! — Pe celălalt nu l-a înșelat - zise cu răceală Augusto și, după ce spuse vorbele acestea, se înspăimântă de răceala lor. — Dar îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i aparține; socialiștii nu cred în socialism, nici în lupta de clasă, nici în legea de fier a salariului sau în alte simbolisme marxiste; comuniștii nu cred în comunitate [și încă și mai puțin în comuniune]; conservatorii în conservare și anarhiștii în anarhie; <pretorienii nu cred în dictatură... Popor de coate-goale! Și crede cineva în sine însuși? Oare eu cred în mine? „Poporul tace!“ Așa se termină tragedia lui Boris Godunov de Pușkin. Fapt e că poporul nu crede în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doi diplomați, deputații s-au descurajat. Incapabili să facă față atâtor dușmani deodată, n-au găsit altceva mai bun decât să se ia de acel nefericit de Panoff. Câțiva oratori l-au acuzat că ar fi un mistificator și un anarhist al cărui unic obiectiv ar fi fost acela de a provoca un război Între Persia și Rusia. Jurnalistul venise cu mine la Parlament, Îl lăsasem Într-un birou, În apropierea ușii de la sala cea mare, ca să-și poată aduce mărturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răsare adevărul, mie îmi seamănă cu un îndemn biblic: „Poftim și obrazul celălalt! Lovește-l ca să vezi cât de răbdător sunt cu tine, pacifist, delicat și concesiv”. Eu în locul tău mi-ași apăra filosofia lucrării spunându-mi: „Ateule, rascolnicule, nonconformistule, anarhistule, nonconvenționalule, unde ai văzut tu o societate fără reguli sacre? Nu ne plângem noi astăzi că ni se pierd tradițiile, credințele, morala strămoșească; prin cartea mea, eu pun cutuma în drepturi, o revigurez, îi dau legitimitatea cuvenită!” Așa aș (mi-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
sărbătorise pentru prima data ziua de 1 Mai, a muncitorilor de pretutindeni, Rapsodilea organizase o petrecere în birtul său la care participaseră mahalgii de frunte, mai toți membri ai „Clubului Muncitorilor“. Între ei se bănuia că se strecuraseră și câțiva anarhiști, printre care temutul Barbu Z. (Nuhăm G.). Când veselia era în toi, au năvălit agenții de la Prefectura Poliției Bucureștilor și i-au arestat pe presupușii anarhiști, indicați personal de Rapsodilea. S-a dovedit, a doua zi, că cei ridicați erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toți membri ai „Clubului Muncitorilor“. Între ei se bănuia că se strecuraseră și câțiva anarhiști, printre care temutul Barbu Z. (Nuhăm G.). Când veselia era în toi, au năvălit agenții de la Prefectura Poliției Bucureștilor și i-au arestat pe presupușii anarhiști, indicați personal de Rapsodilea. S-a dovedit, a doua zi, că cei ridicați erau nevinovați. A fost luat însă birtașul, pentru denunț mincinos. Nu s-a putut stabili ce legătură era între Rapsodilea și subprefectul Teofil Marțu. Burtăncureanu lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o imensă grădină devastată. Acum a devenit un zgomot surd, care va acompania "seara de poezie turcă". Lumea a și început să se strângă în "marele salon". Îl redescopăr pe Theo în asistență. Între timp am aflat că ar fi anarhist. E decis (ar fi mărturisit-o!) să dea foc Europei, s-o distrugă. A suportat-o, spune el, și așa, preaj mult. Deocamdată, își arată disprețul pentru acest mizerabil continent străbătîndu-l cu bicicleta. Observ că, deși ne-am deprins cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pregătește. Mă întreabă dacă o am. "Nu" zic, oarecum speriat. La prânz mi-a propus să merg la el în cabină, să semnez sub fotografia mea din catalogul participanților la croazieră. Am intrat în panică. Să fiu singur cu un anarhist și, poate, homosexual pe deasupra, într-o cabină? I-am zis: "Acum mă grăbesc să plec în oraș. Voi semna după amiază". Theo a uitat de catalog. E preocupat acum de opera sa. Îmi întinde o foaie xeroxată pe care e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui N. Iorga și A.C. Cuza (1910), aduc în prim-plan un antisemitism cultural-religios - în care evreul e văzut ca un „pericol” dizolvant, antinațional și anticreștin - și un antisemitism politic, în care figura evreului e asociată tot mai mult elementului anarhist, revoluționar, după război - bolșevic. Într-un studiu recent: „Felix Aderca: jewishness and modernism“, publicat în revista Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001, Mihai Mândra relevă succint afinitatea spiritului iudaic secularizat cu modernismul și avangarda: I detect in the figure of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei fiice de boier. Cu studii neîncheiate de medicină la Montpellier, apoi de Litere și Drept la Paris, după ce absolvise un colegiu catolic genevez, s-a „format” în mediile boeme și anarho-simboliste ale Parisului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Anarhist, boulangist și aventurier „picaresc” acuzat de multiple activități dubioase, supravegheat de poliția secretă, ar fi publicat articole, poezii și nuvele simboliste la Geneva, în Le Feu Follet, și la Paris, în La Libre parole, L’Intransigeant, La Brise du soir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a murit el, au dispărut cu desăvîrșire acei cîțiva metri pătrați care reprezentau, în inima Bucureștiului, Atena și Parisul. Domnea o libertate de spirit uluitoare. Veneau la Bogdan-Pitești popa Auner, de la biserica Sf. Iosif, catolic; Storck, protestant; Pișculescu, ortodox; Moșoiu, anarhist. Apoi Victor Eftimiu, I. Minulescu, A. de Herz, A. Maniu, Han, Paciurea, Fundoianu, Claudia Milian, plus o duzină de escroci și prostituate. Bogdan-Pitești, a cărui instituție n-a avut pereche (și nici nu mai văd alta în jurul nostru), deținea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai geroasă, el gustă ciudata plăcere de a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că, după aproape cinci decenii, Tzara s-a opus editării la Gallimard a lui Urmuz de către Eugéne Ionesco. Motivul prezumat - teama de a nu îi fi contestată prioritatea în materie... De fapt, adevăratul inițiator al mișcării a fost poetul și anarhistul catolic german Hugo Ball, discipol al lui Bakunin, pianist și dramaturg la Kammerspiele din München. El a reușit să închirieze Cabaretul Voltaire din Zürich de la patronul cafenelei Meierei, Jan Ephraim, decorîndu-l corespunzător, împreună cu proaspăta și frumoasa-i consoartă Emmy Hennings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în ce a constat contribuția lui Tzara la „reînnoirea literaturii psihologice”...) În forme specifice, „complexul” periferic se manifestă atît în cazul lui Ion Vinea, cît și în cazul lui Marcel Iancu. Întors în România ca urmare a rupturii față de dadaismul anarhist al lui Tzara (ruptură care îi va separa pentru totdeauna pe cei doi comilitoni de la Simbolul și mai apoi de la Zürich), Iancu înregistrează iritat nemenționarea sa de către Réné Crével într-un interviu acordat de Tzara pentru Nouvelles litteraires. O notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Arno Holz — și eliminînd vocabularul abstract simbolist pentru a introduce cuvintele curente și termenii tehnici moderni în limba poetică rusă. A înlocuit accentul tonic (metric) prin cel logic și a îmbogățit poetica rusă prin cuvintele compuse ale rimelor. În fond anarhist, M. a avut legătură cu pămîntul și mujicul rus. Din momentul cînd proletariatul marilor orașe în persoana lui Lenin (sic!) a luat conducerea politică, M. devenise poetul oficial al Sovietelor. Sinuciderea lui răpește Moscovei sovietice poetul reprezentativ al epocei”. Necrologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ideea „iudaizării literaturii române” prin intermediul „literaturii noi și pornografice” (cf. unei scrisori din 13 iulie 1937 a lui Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc comun al presei naționaliste din anii ’30. Anarhistul, pornograful, străinul (de neam), evreul, bolșevicul, bolnavul, infirmul, plebeul, marginalul social apar drept sinonime ale haosului amenințător, dizolvant, dușman neobosit al ordinii clasice, organice, ierarhice, sănătoase, nobile, constructive și creatoare în spirit „național”. Spectrul conspiraționist al masoneriei iudeo-bolșevice, autoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și eu cu vorbele lui nenea Iancu, „Bravos națiune, halal să-ți fie!”, dar încă nu-mi pot reveni din mirare, fiindcă democrația noastră originală, începe să semene tot mai mult cu ceea ce-și propuseseră, doar la modul programatic, anarhiștii secolului XIX. Auzi la el , să-ți piară din cap această rămășiță comunistă, numită de acum anacronic simț civic, trăiască și înflorească principiul: „Capul bine proptit între urechi și faceți-vă că nu vedeți”. Desigur, că din toate timpurile puteai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
putoare securistă de care nici de data asta n-o să scăpăm, în pofida acestor așa zise schimbări sau răsturnări de situație. — De parcă v-ar durea pe voi capul din cauza asta, zice cu tupeu Curistul, voi v-ați comportat întotdeauna ca niște anarhiști. Iar tu te-ai gîndit să faci o faptă pentru binele comunității, Curistule, îți mulțumim pentru asta, o să-i transmitem și lui Roja că domnul Președinte încă se mai gîndește la Bătrîn, că și acum mai păstrează o poză în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea bună. Adică se putea face revoluție în toată puterea cuvîntului, unda verde era dată și din est, și din vest, cel puțin așa îi dicta spiritul de anarhist, mare tupeist și Copoiul. Tăcerea e de aur era sloganul lui de securist, Potaie, și primul lucru pe care l-a făcut după ce au discutat între patru ochi a fost să dea fuga la Cabinetul 2 și să te facă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
face politică, nici una dintre valorile astea nu vor putea fi cultivate așa cum se cuvine, din simplul motiv că se exclud reciproc. Toți cei care au crezut pe dos au fost catalogați mai devreme sau mai tîrziu ca fiind visători sau anarhiști și li s-a rezervat un loc după gratii fie la nebuni, fie la pîrnaie. Se comporta de parcă n-ar fi citit nimic, de parcă atunci ar fi picat din lună și n-ar fi fost conștient de ceea ce se întîmpla
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tărăgănat. Investise mai mult - mai mult timp și efort, mai multe speranțe - În următoarea creație importantă, Prințesa Casamassima, un roman social panoramic de proporții dickensiene sau balzaciene, În care se aglomerau personaje din toate clasele și categoriile, de la aristocrați la anarhiști. Se documentase pentru fundalul acestei povestiri cu dăruirea unui naturalist francez, făcând până și o vizită la Închisoarea Millbank, pentru a Își asigura autenticitatea unei scene În care tânărul erou este dus să Își vadă mama Încarcerată. Romanul avea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
corset, cu buzele melodramatic fardate și obrajii albiți farmaceutic cu pudră, fudulindu-se ca niște curcani sub pălăriile de panama. Traversară astfel viscerele și viețile mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
două fete. Băieții lâncezesc În spatele sălii, iar fetele stau drepte În primul rând cu pixurile pregătite să ia notițe de care nu vor avea niciodată nevoie. După un timp, ajungi să distingi tipurile. Să-l luăm de exemplu pe domnul Anarhist de colo, cu perciunii și căutătura Încruntată à la Liam Gallagher. Deși azi e Îmbrăcat În costum, se vede că psihologic poartă Încă geaca de piele. Dave a fost probabil ceva student activist În facultate. Citea cărți de economie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a lui Vaché: Cravan, „dandy-ul dadaist absolut”, fondatorul, În 1912, al revistei Maintenant, de o agresivitate ieșită din comun. Fabian Avenarius Lloyd, englezul care, instalat la Paris, semnează Arthur Cravan, și-a consumat cei 33 de ani (1887-1920) paroxistic. Anarhist convins, el trece prin primul război mondial ca o cometă, Încălcând granițe cu pașapoarte false, dând lovituri de maestru, cu arma În mână (mai toate aceste fapte de vitejie fiind, spun biografii săi, pure mistificări) sau provocându-l pe campionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i poate determina pe israelieni să renunțe la negocieri. Destabilizează procesul. Pare cam tras de păr după părerea mea, spuse Miller aplecându-se în continuare în față foarte concentrat. Israelienii ar putea spune că evenimentele demonstrează că palestinienii sunt niște anarhiști și că nu se poate avea încredere în ei nici măcar în ceea ce privește propriul lor stat. Dar opinia publică evreiască n-ar înghiți așa ceva. Să întrerupă tot procesul de pace doar pentru că a fost ucis un arab? Niciodată. Ce ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]