841 matches
-
s-a încercat o lovitură de stat naționalistă, dar aceasta a eșuat. Unei tentative a comuniștilor de a prelua controlul i s-au opus anarhiștii, ceea ce a avut ca rezultat masacrarea a sute de rebeli și un război civil între anarhiști și comuniști în Catalonia. La războiul civil spaniol au participat numeroși cetățeni străini, atât în lupte cât și pe posturi de consilieri politici. Guvernele străine au contribuit cu ajutor financiar și militar la forțele conduse de Generalísimo Francisco Franco. Forțele
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
populației extenuate și prin înfrângeri militare. În 1944, un grup de republicani veterani, care luptaseră și în rezistența franceză împotriva naziștilor, au invadat Val d'Aran în nord-vestul Cataloniei, dar au fost învinși după 10 zile. În zonele controlate de anarhiști, Aragón și Catalonia, în plus față de succesul militar temporar, a existat o revoluție socială vastă prin care muncitorii și țăranii au colectivizat pământul și industria, și au înființat consilii paralele cu guvernul republican paralizat. Această revoluție a întâlnit atât opoziția
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
deja zonele cel mai bogate în resurse naturale. Pe măsură ce războiul a progresat, guvernul și comuniștii s-au folosit de accesul la armament sovietic pentru a restaura controlul guvernului asupra efortului de război, atât pe căi diplomatice, cât și prin forță. Anarhiștii și Partidul Muncitoresc al Unității Marxiste ("Partido Obrero de Unificación Marxista", sau POUM) au fost integrați cu armata regulată, în ciuda rezistenței; POUM a fost scos în afara legii și denunțat fals ca unealtă a fasciștilor. În "Zilele din Mai" din 1937
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
(; 30 aprilie, 1883 - 3 ianuarie, 1923) a fost un scriitor satiric, umorist și un anarhist socialist ceh, cunoscut, în special, pentru romanul său "Peripețiile bravului soldat Švejk", o colecție neterminată de incidente ridicole cu un soldat din Primul Război Mondial, care a fost tradusă în peste șaizeci de limbi. Hašek a mai scris și circa
Jaroslav Hašek () [Corola-website/Science/313059_a_314388]
-
Ebraică, obținând titlul întâi în istorie generală și cultură Franței, apoi titlul de master în istorie generală. Teza ei de master , redactată în 1961 sub conducerea profesorului Yaakov Talmon, a avut drept subiect activitatea lui Bernard Lazare, publicist și fruntaș anarhist și sionist francez de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La începutul carierei,Myriam Yardeni a fost profesoară la un liceu seral, a predat la școlile de ebraica pentru noii imigranți, de asemenea a lucrat în cadrul Societății israeliene de istorie. În
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
este lipsa de război, ci căutarea permanentă a rezolvării non-violente a conflictelor. Bineînțeles că nici în culturile hinduiste, confucianiste și budiste nu au lipsit războaiele, iar unii deservenți ai cultelor le-au aprobat sau chiar încurajat. Pacifiștii, cum ar fi anarhiștii creștini, consideră că orice tip de violență va da naștere doar la altă violență. Alte grupuri de persoane iau o varietate de poziții în fața violenței, multe dintre ele susținând teoria "războiului just". Ideologii comunismului au afirmat și ei, nu o dată
Pace () [Corola-website/Science/313571_a_314900]
-
Wilhelm Marr, Drumont îl numea „ură cea frumoasă” (la belle haine). Cartea "Franța evreiască" sintetiză, cu un an înaintea germanului Theodor Fritsch („Antisemiten-Katechismus" 1887) aproape toate temele iudeofobe: rasiste, socialist-anarhiste (din tradiția unor utopiști că Charles Fourier și a unor anarhiști anticapitaliști că Proudhon), religioase, ceva mai puțin cele de tip „științific”. Cartea lui Drumont continuă ideile exprimate de Henri Roger Gougenot des Mousseaux în scrierea să „"Evreul, iudaism și iudaizarea popoarelor creștine"" (1869,"Le Juif, le Judaisme et la judaisation
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
marilor proprietari. Conducătorul mișcării fasciilor din Sicilia era Giuseppe Giuffrida. Se manifestă însă și gruparea anarhistă bakunină care asasinase mulți lideri politici și militari (în 1900 însuși regele Umberto I căzuse victima) pentru a crea o dezorganizare a statului burghez. Anarhiștii doreau o federație de localități independente și militau pentru independența individuală. Anarhismul se manifestă puternic fiindcă Bakunin se mutase în Elveția de unde conducea mișcarea anarhistă. Cercetătorul Cesare Lombroso este unul dintre fondatorii criminologiei. În 1892 a fost organizat un Congres
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
controla această confederație, dar există și o minoritate de sindicaliști care militau pentru anarhism, constituind un trend în istoria sindicalismului european: anarhosindicalism, o structura care presupune preluarea puterii de la burghezie cu forță. Revoluția se face prin intermediul acestor organizații sindicale, conform anarhiștilor. Socialiștii considerau însă că revoluția se produce doar sub conducerea partidului politic. De asemenea, în cadrul acestui partid socialist se creează, spre declanșarea Primului Război Mondial, o grupare a intervenționiștilor. O dată cam la trei ani se desfășurau Congrese al socialiștilor, în care s-
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
influență, iar Italia, dorind sa fie o superputere, încearcă să anexeze Etiopia, dar aceasta se apără cu eroism producând Italiei o pierdere de 5.000 de militari, o adevărata umilire națională. Astfel Crispi renunță la idealurile expansioniste. În 1900, un anarhist italian din New York îl asasinează pe regele Umberto. Vittorio Emanuelle III, fiul său, moștenește tronul. Premierul Giolitti adoptă un program de reforme cu caracter progresist. Industria italiană se dezvoltă într-un ritm rapid. Principalele orașe industriale sunt: Milano, Torino și
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Michael Moorcock and the British 'New Wave' în Science Fiction". În 1992, a publicat cartea-interviu "Michael Moorcock: Death is No Obstacle". Opera lui Moorcock s-a remarcat prin conținutul său de natură politică. Într-un interviu, Moorcock declară: "Sunt un anarhist și un pragmatic. Poziția mea morală/filozofica este aceea a unui anarhist." În continuare, comentând modul în care scrierile sale se leagă de propria filozofie politică, Moorcock spune: "Cărțile mele prezintă frecvent eroi din rândul aristocrației, zei și așa mai
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
a publicat cartea-interviu "Michael Moorcock: Death is No Obstacle". Opera lui Moorcock s-a remarcat prin conținutul său de natură politică. Într-un interviu, Moorcock declară: "Sunt un anarhist și un pragmatic. Poziția mea morală/filozofica este aceea a unui anarhist." În continuare, comentând modul în care scrierile sale se leagă de propria filozofie politică, Moorcock spune: "Cărțile mele prezintă frecvent eroi din rândul aristocrației, zei și așa mai departe. Toate se încheie într-o notă care enunța deschis ideea că
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
evoluat în scopul de a facilita altruism scump și de lungă durată între cei strâns dependenți unul de celălalt pentru supraviețuire și succes. Astfel de comportamente cooperante au fost uneori folosite că argumente în politica de stânga, de zoologul și anarhistul rus Kropotkin Petru în cartea sa din 1902 "Mutual Aid: A Factor of Evolution" și Peter Singer, în cartea sa "Un darwinian rămas". Cel mai recent Jeremy Griffith a propus o teorie biologică pentru dezvoltarea instinctelor altruiste care adăpostesc imperativul
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
lor arată că, deși Julius era fără îndoială vinovat, unele dintre dovezile împotriva lui Ethel erau contradictorii și posibil false. Până în august 1919, la doar câteva luni după înființare, PCSUA avea 60.000 de aderenți, între care se numărau și anarhiști și alți stângiști radicali, în vreme ce Partidul Socialist al Americii, mai moderat, avea doar 40.000 de membri. Secțiuni din Ordinul Muncitoresc Internațional ("International Workers Order") s-au organizat în același timp pe linii etnice și lingvistice, oferind ajutor reciproc și
Partidul Comunist din SUA () [Corola-website/Science/319963_a_321292]
-
la o plimbare pe străzile orașului, ca în fiecare după-amiază de când a ajuns la Salonic. El a mers fără nici un fel de protecție, la fel cum făcea la Atena încă de la începutul domniei sale. În acea zi a fost așteptat de anarhistul Alexandros Schins care l-a împușcat cu un revolver. La scurt timp de la eveniment, Prințul Nicolae este averizat și el este cel care va da vestea restului familiei. Constantin era la cartierul general de la Ioannina împreună cu fratele său Christophe când
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
a izbucnit în 1830 o răscoală. Revoluția din Saxonia a dus la o Constituție pentru (statul) Saxonia, care a servit ca bază pentru guvernarea ei până în 1918. În timpul revoluțiilor 1848-1849 din Germania, Saxonia a devenit un focar de revoluționari, cu anarhiști, cum ar fi Mihail Bakunin și democrați, inclusiv Richard Wagner și Gottfried Semper care iau parte la revolta din Dresda, în luna mai 1849. Revolta din mai din Dresda a obligat pe regele Frederick Augustus al al II-lea al
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848, însuflețite de lozincile de „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali, socialiști, social-democrați, comuniști și anarhiști, printre activiștii sindicaliști, feminiști, și pentru drepturi civile ale minorităților etnice, rasiale, sexuale și ale altor pături oprimate. În general, minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale, cu ponderi diferite în state diferite
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
De David Schwartz La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, în contextul sărăciei, dar și persecuțiilor la care erau supuși muncitorii revoltați, anarhiști sau socialiști, în Europa, în paralel cu dezvoltarea industriei în Mexic și în Conul Sudic al Americii de Sud, a avut loc un proces de migrație masivă, în special a muncitorilor și intelectualilor militanți de stânga, din Spania și Italia în Argentina
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
victorii. În cele mai multe cazuri, artiștii nu erau interesați de originalitate sau de a experimenta din punct de vedere formal, ci de a lucra cu genurile deja consacrate pentru a transmite mesajul revoluționar: „În teatru, ca și în alte discipline artistice, anarhiștii nu urmăreau avangardă formală, nici nu își propuneau să se rupă de esteticile dominante. De aceea, isi apropriau diverse estetici consacrate, care ar fi putut servi mizelor lor.” (Fos în Arrecha et al. 2013, 45). Piesele erau scrise și jucate
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
recunoaștere, nici nu e stăpânul aplauzelor care se aud la sfârșitul unei piese. Un actor care nu urmărește nici banii, nici gloria, ci trebuie să se pună în slujba comunității și să fie interpretul viselor și dorințelor muncitorilor. Un actor anarhist are norocul să îi reprezinte pe tovărășii săi și de aceea are responsabilitatea să o facă cu pricepere și determinare.” (document inedit citat în Arrecha et al. 2013, 48-49)</spân></spân></p> Atât Plal cât și alți coordonatori de ateliere
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
Kafka sau Thomas Mann?", filozoful marxist György Lukács afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru sionism. Povestirea "Șacalii și arabii" exprimă nostalgia legată de Țara Sfântă și pune în discuție tema unui Mesia care să elibereze
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în principal de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin, care de altfel l-a și pus în practică după Revoluția rusă. Teoriile lui Lenin au fost o sursă de controverse încă de la început, având critici atât dinspre stânga (de exemplu: social-democrații, anarhiștii și chiar alți marxiști), dinspre centru (de exemplu: liberalii) și dinspre dreapta (de exemplu: conservatorii, fasciștii, etc). Lenin afirma că proletariatul nu poate atinge conștiința revoluționară decât prin eforturile unui partid comunist care își asuma rolul de "avangardă revoluționară". Lenin
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
au păstrat presa. "Viața Nouă" (Novaia Jizn) al lui Maxim Gorki avea să mai apară până la 16 iulie 1918, dată la care a fost interzisă de Lenin. Potrivit lui Victor Serge, presa legală menșevică a dispărut abia în 1919, cea a anarhiștilor ostili regimului în 1921, cea a socialist-revoluționarilor de stânga, încă din iulie 1918 din cauza revoltei lor împotriva bolșevicilor. Dar, înainte de a lua puterea, bolșevicii, inclusiv Lenin, pledaseră pentru libertatea presei și această schimbare la 180 de grade nu a fost
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
considerabilă a cenzurii presei nebolșevice. În perioada 11-12 aprilie, un val de represiune anti-anarhist a lovit Moscova: 1000 de oameni din trupele speciale au atacat case particulare, 520 de persoane au fost arestate, și 25 executate sumar. După această dată, anarhiștii au fost calificați oficial drept „bandiți”: un cuvânt care va ajunge în posteritate. Dzerjinski avertiza că această operațiune este doar începutul. Creșterea netă de popularitate a și anarhiștilor îngrijora puterea: unde se mai țineau încă alegeri locale libere, ei câștigau
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]